divort dupa 2 luni de la nunta?

[Elle_seb]

quote:

---

Originally posted by inni
Nu iubita, nu am zis ca ccc casa e suficienta. Dar o conditie este. Nu va inteleg atitudinea. Sunteti dispuse sa stai in cort cu barbatul iubit ? Nu va ganditi si voi.."ba frate/...ma marit..ma marit...da' io unde naiba stau?".."daca fac copil...unde stau?" Nu vi se pare o conditie esentiala in 2007 ??? CASA ???? Si da, lipsurile financiare pot duce la destramarea unei familii atunci cand cei doi nu sunt suficienti de maturi ca sa treaca peste ele. Nici eu nu m-am maritat cu Tiriac. 2 ani numai eu stiu cum am tras de bani si de 1 singur salariu..pt. ca celalalt era blocat cu o rata..numai eu stiu cat ma carcoteam sa-mi cumpar o pereche de ciorapi ca sa ma vad scapata mai repede de datorii... Asa ca am habar de toate. Numai cine n-are...comenteaza in plus. Si nici acum...dupa atatia ani..nu-mi permit totusi sa dau 16 mil intr-o zi...nu ca n-as putea si n-as avea...

---

Pai taman de-aia, ca nu cred ca Magdalena vrea sa stea in orice conditii cu barbatul iubit. Ei au unde sa stea, chiar si temporar. Nu asta este principala problema. Revin, poate nu m-am facut bine inteleasa: nu faptul in sine ca are sau ca nu are casa face subiectul neintelegerilor dintre ei, ci capacitatea lui de a privi lucrurile pragmatic, practic si responsabil, nu idilic de genul: mai bine stau cu chirie cu o baba in casa si cu copilul mic decat in casa socrilor, care-i goala, doar asa... ca nu vreau sa datorez nimanui nimic, chit ca manac paine cu sare si toti banii merg pe chirie. Astea sunt orgolii absolut prostesti si nebunesti, ma-ntelegi? Cand ai un copil pe drum... o lasi mai moale cu pretentiile absurde. Daca erau doar ei doi, poate ar fi fost alta situatia, nu aveau responsabilitatea unui copil, puteau sa stea si intr-o mansarda si sa faca amor nebun cu baba langa ei, care-i problema? Elle

[Alynutza]

Deosebirea este ca ei au un acoperis asigurat deasupra capului, nu-i forteaza nimeni sa plece de acolo acum. Au timp suficient sa isi rezolve in timp o alta locuinta, platita la comun. Si nu cred ca sfatul general a fost 'divorteaza'. In primul rand i s-a spus sa aiba grija de copil, mai ales ca are o sarcina cu probleme. Apoi sa incerce sa discute problema cat mai serios cu sotzul si sa incerce sa ajunga la un numitor comun si o solutie de bun simt (mutarea cu chirie si baba la purtator nu mi se pare nici pe departe o solutie de bun simt in situatia asta). Si da, sa salveze relatia daca are ceva de salvat.

---

Truly great friends are hard to find, difficult to leave, and impossible to forget.

[url="http://www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636179296/"]prajituresc[/url] si [url="http://www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636180054/"]bucataresc[/url]

Mrs. Perfect for more than 1 year

[dov]

Crezi ca a avea o casa de la inceputul relatiei este o conditie suficenta pentru reusita unei casnicii? Nu mai este nevoie de respect, de implicare, de dragoste, de sustinere reciproca? Cand ai toate astea, iti da mana sa faci orice nebunie, inclusiv sa te mariti dupa un an. Elle pey pana acum conta ca el nu s-a gandit ca n-au bani, conditii, acum conteaza si suportul? pey eu asta am spus, ca ea sa incerce... in rest, toate solutiile gen:trebuia sa strangeti bani, sa faceti nu stiu ce si nu stiu ce, sunt solutii ale unor oamnei maturi, calculati, pe cand ei amandoi mi se par in egala masura la fel de imaturi... sunt total de acord ca sa divorteze, oricum, mie mi se pare ca fata asta ascunde mult mai multe, si informatiile ni le da cu picatura, noi ne incingem creierii pe-aici si ea pac, mai apare cu ceva... in continuare sustin ca nu era o tragedie daca statea cu el in alta parte decat in apart parintilor ei...uite ca acu' a aparut si o matusa care ar fi putut sa-i tina, mey sa fie! nu cumva mama ei a stiut sa-l faca subtil asa, sa se simta "destul de ne-barbat"? iar la tineretea lui nici nu trebuie mai mult.cred ca ai ei le-au tot dat si s-au asteptat ca fata sa fie tinuta in palme, nu ca de la egal la egal(ca tot place tuturor egalitatea aici), si cand domnu' nu a executat ordinele, hop, ia vezi ca usa e a ta. in fine, cert e ca solutia majoritatii este sa divorteze...si eu zic la fel...ce mai conteaza un divort in plus? ink un copil crescut fara ambii parinti, cand cu un dram de intelepciune s-ar fi putut, POATE, rezolva totul?

[Elle_seb]

Magdalena, am si eu o intrebare, nu mai stiu daca ai mentionat sau nu, si daca da, mai spune-mi si mie o data: parintii tai ce atitudine au fata de sotul tau? Asteapta recunostinta lui vesnica pentru ca stati in casa lor? I-au reprosat lui sau parintilor lui vreodata ca n-au contribuit cu nimic? Presupunem ca da, parintii tai au o problema cu treaba asta, pozitia ta care este vis-a-vis de ei? Adica, daca vezi oaresce atitudine ostila din partea lor, cu cine faci front comun, cu parintii sau cu sotul? Elle

[akella]

quote:

---

Originally posted by inni
Barbatii renunta foarte, foarte greu la o relatie lunga.

---

Cam cat de lunga? 4 ani? 7? 15? 20? As putea sa detaliez aici si motivele respectivelor divorturi, dar ar fi inutil... Acum parerea mea, dupa 20 de pagini: mi-e clar ca acesti tineri s-au cunoscut insuficient unul pe celalalt si, din pacate, au comunicat prea putin unul cu altul... Altfel nu cred ca s-ar fi ajuns aici. Nici eu nu-mi cunosc sotul 100% (cred ca m-as plictisi la culme alaturi de un om care nu-mi rezerva nici o surpriza), dar nici nu-mi este teama de surprizele pe care mi le-ar rezerva... Mi-a servit destule si mai are timp sa-mi mai serveasca virgula cateva... Divaghez... In orice caz, la noi in relatie nu merge treaba cu "cocosul" in casa, sau "cine poarta pantalonii" in familie... Nici unul dintre noi nu are monopolul deciziilor. In plus, cand hotaram impreuna ceva, ne respectam amandoi partea, pentru ca incalcand obligatiile asumate am da dovada de lipsa de respect fata de partener... Cat despre copil... Mai conteaza acum cine l-a dorit mai mult? Eu cred ca nu; eu cred ca acum este foarte important ca acest copil sa se nasca la termen, sanatos. Stiti cat de daunator este stresul in sarcina? Va spun din proprie experienta: foarte. Stiti cum e viata de parinte de copil special? Am nascut prematur o fetita cu probleme si va pot spune cat imi este de greu... Deci: prioritatea in momentul de fata ar trebui sa fie copilul celor doi si nu orgoliile unuia sau ale celuilalt; oameni buni, divortati sau ramaneti impreuna - este decizia voastra... Aveti insa grija de puiul vostru nenascut! Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici. http://community.webshots.com/user/miana_dragnea

[Elle_seb]

Nu, este clar ca nu divortul este solutia, nu o incurajez sa faca asta, ba dimpotriva, sa discute cu parintii ei si cu sotul ei si sa gaseasca un numitor comun. Iar parintii ar trebui sa fie primii care sa incurajeze casnicia lor si gasirea unei solutii confortabile material si psihologic pentru tanara familie. Nu zic ca-s obligati sa le asigure ceva, dar daca tot le-au pus casa la dispozitie, sa faca lucrurile bine pana la capat, adica sa nu scoala ochii ca ti-am dat si ti-am facut. Elle

[tuinea]

Nimeni nu a zis sa divorteze direct! Noi am zis sa discute si sa vada capatul problemei. Am vazut aici niste afirmatii care m-au facut sa ma crucesc. Nu-mi aduc aminte sa scrie in vreo carte cum copiii cer sa fie adusi pe lume in anumite conditii, cum casniciile sunt sortite esecului daca nu ai o casa a ta sau nu stiu ce salariu exorbitant. Da, poti sa te ejuti unul pe altul daca nu ai tot ceea ce ai nevoie cu intelegere, cu bun simt si cu tact sa treci prin toate neajunsurile. Eu m-am casatorit cu sotul meu cand eram in anul 3 de facultate, nu am avut nici casa nici nimic. Am stat 2 ani si jumatate cu socrii mei si sa stii ca tare bine mi-a prins. Ii multumesc soacrei mele ca mi-a dat posibilitatea sa stau cu dumneaei. Sa stii ca am trecut mai usor peste toate problemele unei tinere casatorite alaturi de ea care mi-a fost mereu o aliata de nadejde. De multe ori astfel de experiente te pregatesc pentru viata! Daca esti capabil sa treci peste probleme si neajunsuri vei aprecia mai bine viata. Eu il vad las si imatur. ar trebui sa parecieze ajutorul, sprijinul si suportul pe care il primeste. Nu zic ca toate au fost roz pentru el dar tu ca tanar care nu poti oferi nimic mai bun ar trebui sa gandesti la rece si sa mai treci si peste mandrie si peste oruice. Pe mine mama m-a invatat cand am plecat la sot acasa si a stiut ca o sa stau cu ei sa-i respect, sa nu uit ca sunt in casa lor si sa multumesc pentru ceea ce fac pentru noi. Cred ca lectia asta a sarit-o sotul Magdalenei. Si ca sa nu arunce cineva cu rosii: am 8 ani de casnicie si un copil frumos si am plecat de la ZERO si le-am facut pe toate amandoi cu munca dar mai ales cu multa INTELEPCIUNE si SUSTINERE RECIPROCA. O zi buna!

[anca_vlad]

omul nostru are orgoliu........si nu de orice orgoliu ci din acela de barbat draga , ca deh a fost la mamuca acasa si i-a spus sa puna piciorul in prag de la inceput si nevasta sa faca cum zice el ca de aia e barbat in casa! a spus cineva un banc mai acu cateva multe pagini!"isi barbate de sub pat, nu ies ca am orgoliu de barbat!" solutii ar fi. sa se ingrijeasca de ea si de bb si sa il ase sa ii treaga gargaunii din cap sa isi revina sa gandeasca cucapul lui nu cu al masi sau tatasului! si mai discutam dupa! [URL="http://s81.photobucket.com/albums/j201/vladut05112003/"]POZE VLADUT[/URL] "Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

[magdalena67]

nu este adevarat ca am dat informatiile cu lingurita, pentru ca in general am incercat sa revin cu informatii celor care siau pus diferite probleme. si sa va spun ceva: parintii mei nu i-au zis nicidata date mai incolo, pana nu a intervenit discutia cu mutatul, si atunci a fost aproape de sfarsit, cand el nu facea altceva decat sa ameninte ca pleaca, tatal meu pot spune fara sa fiu acuzata ca sunt partinitoare l-a ajutat si la invatat cu drag de foarte multe ori, si nu ia reprosat niciodata nimic, cu toate ca motive ar fi avut destule.fiecare poate judeca aceasta situatie dupa bunul lui plac, citesc pana la urma si retin ceea ce cred ca merita. ma sfatuiti sa incerc sa stau de vorba cu el, am incercat , de cateva zile tot incerc sa fac asta, dar credetima ca nu am cu cine, si asta o spun cu mana pe inima.cineva mi-a spus ca de ce nu lam invitat la un ceai la mine acasa, intelegeti ca nu vrea sa vina, dar nici in oras nu vrea, ce sa inteleg din toate astea? cand am hotarat sa fiu cu el, pentru mine nu a fost un criteriu situatia materiala, si nici pentru ai mei, pentru ca altfel nu o faceam, cautam pe cineva cu bani, cu situatie, sau eu mai stiu ce. ma interesat sa fie om si pana la urma mia aratat cat de om poate fi. nu credeti ca era normal si firesc ca ai lui macar un telefon sa dea sa intrebe ce s-a intamplat, care sunt cauzele, daca nu pe mine , macar pe ai mei sau pe nasi, pe cineva care ne cunostea?credeti oare ca pe mine nu ma doare nepasarea lui, a lor , daca imi doream divortul cu ardoare o puteam face de a 2 zi de cand a plecat,dar nu asta imi doresc. de multe ori ma gandesc ca este doar un vis urat si ma voi trezi din el si totul va fi bine si frumos.Stiu ca parerile sunt impartite, si mi se pare normal sa fie asa, dar nu aruncati cu pietre pentru ca nicodata nu stii ce iti ofera viata. mie greu ,imi este foarte greu, dar voi rezista pentru copilul meu. stoian

[Ingrid S]

Mie, independent de toate sfaturile primite, mi-a sarit in ochi ceea ce a spus Inni: ca niciodata, oricat am vrea noi, nu vom fi egale cu barbatii. Se poate sa detaliezi, te rog? (Sau esti cumva barbat si te ascunzi sub pat?) Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo