parenting Parinteala neconditionata

[marius]

Inca una si ma duc, ca incep serviciul :). 

 

Silvia e acum la faza cu "nu" matematica, o urasc, urasc scoala, nu mai vreau si nu mai pot. Am intrebat-o ce vrea sa se faca cand va fi mare...a trecut pe rand de la scriitoare (adora sa scrie) la desenator (adora sa deseneze) la biolog marin si acum la politist. I-am zis ca scriitor si desenator sunt OK dar nu e sigur ca vin banii asa cum o sa se astepte, ca dureaza probabil, poate nu. Dar daca asta va vrea, asta se va face. S-a razgandit, am fost in Norvegia si dupa un safari de balene, in care o studenta la biologie marina ne-a vorbit despre viata marina si ne-a povestit ce face ea, a zis gata, biolog marin. OK, pentru asta trebuie sa mergi la liceul ala, care e profilat pe stiinte naturale, se face multa biologie, chimie, fizica, matematica. Cand a auzit de matematica, s-a inmuiat...celelalte inca nu stie cu se mananca (are 10 ani, au inceptu notiuni simple de fizica deocamdata). A trecut pe politist, in speranta ca acolo ii ajunge numai scoala gimnaziala, fara liceu. In momentul de fata nu vrea sa faca liceu, atat de grea i se pare matematica :). Cand i-am zis ca are nevoie de facultate, s-a inmuiat iar :)). Cred ca acum vrea sa se faca femeie de serviciu :)). Sa o contrazic? :)

Chiar sunt curios ce decizie va lua. Si mai ales de ce.

[mihaela_s]

Si eu, sa stii :). Are abia 10 ani, mai sunt 5 ani pana sa isi aleaga liceul dar  curiozitatea e mare de tot.

 

Cu matematica am mai facut cate un pas micut. I-am zis ca daca matematica e importanta indiferent ce meserie va avea. Ca e greu pana pune bazele, apoi va veni totul mai usor. Si incet a inceput sa mai lucreze si acasa, uneori pentru ca o intrebam noi, alteori ma trezeam ca face ea singura...a vazut ca exercitiile merg din ce in ce mai usor daca repeta iar si iar, i-am zis ca asta e secretul matematicii, exercitiul. Pe care in clasa si-l face dar eu cred ca daca acasa mai lucreaza 30 minute nu e foc. E si asta o forma de conditionare cred dar indirecta? 

[marius]

Si eu, sa stii :). Are abia 10 ani, mai sunt 5 ani pana sa isi aleaga liceul dar  curiozitatea e mare de tot.

 

Cu matematica am mai facut cate un pas micut. I-am zis ca daca matematica e importanta indiferent ce meserie va avea. Ca e greu pana pune bazele, apoi va veni totul mai usor. Si incet a inceput sa mai lucreze si acasa, uneori pentru ca o intrebam noi, alteori ma trezeam ca face ea singura...a vazut ca exercitiile merg din ce in ce mai usor daca repeta iar si iar, i-am zis ca asta e secretul matematicii, exercitiul. Pe care in clasa si-l face dar eu cred ca daca acasa mai lucreaza 30 minute nu e foc. E si asta o forma de conditionare cred dar indirecta? 

Nu o lasa. Cu unele exceptii matematica este necesara peste tot. Cu cat va exersa mai mult, cu atat va sti mai bine cu cat va sti mai bine, cu atat i se va parea mai usor sau chiar mai atractiv, Cheia a stat intotdeauna in exercitiu. Faci stii, nu faci nu stii regula asta a existat dintotdeauna. Tine-o pe drum acum si nu veti regreta mai tarziu.

[mamica11]

LA 10 ani e maricica si materia e grea . daca lucreaza pentru ca a inteles ca este bine sa lucreze (din diferite motive a inteles asta poate si pentru ca i-ai spus tu poate si pentru ca ii place sa stie, nu conteaza asta) este in regula. La varsta asta poate intelege asta.

Al meu de exemplu are 9 ani si nu vrea de la sine sa lucreze in plus nimicut singur . Deci, daca l-as tine pe scaun  sau l-as pune sa lucreze singur pentru ca altfel nu mai merge la inot de exemplu atunci da, ar fi conditionare. Nu-l tin  si totusi e foarte atent in clasa asa ca are rezultate mult mai bune decat asteptarile mele de exemplu. .

Noi ne-am stabilit la pescar

[Alizee]

Cineva mi-a lasat recent un comentariu pe blog, despre o familie de romani din Suedia care au fost amenintati (in sensul ca au venit cei de la social peste ei) ca le vor fi luati copiii. De ce? Pentru ca unul din copii a povestit la scoala ca nu sunt lasati sa se uite cat vor la tv si sa se joace pe computer ci sunt pusi sa faca matematica (neceruta de scoala). Eu n-am intalnit cazuri din astea, e adevarat...

 

In Romania, li se dau atatea teme pt acasa, incat nu mai au timp si pt lucru suplimentar; ar fi epuizant pt ei.

[mihaela_s]

Aici nu e asa de grea materia, fac inmultiri, inca lucreaza intens la tabla inmultirii si impartiri. Ceea ce i s-a parut tare greu sunt scaderile cu trecere peste ordin, mai ales cele de genul 8007-289. :) Nu pricepea nicicum regula, lucram pe doua planuri: acasa si la scoala. Pana la urma a inteles si acum merg usor. Aici nu invata tabla inmultirii, inmultesc deja de trei ani si inca tot e greu. De anul trecut trebuie sa se incadreze si in timp, anul asta a crescut "baremul" la 60 inmultiri in 4 minute...a mea a reusit in 7 si ceva...astea sunt metodele prin care ii invata sa "memoreze". 

 

Sunt hotarata sa nu o las, i-am explicat si ei de ce insistam acum. N-o pun sa stea obligat, au fost zile cand a refuzat sa faca, a zis ca a facut aproape doua ore la scoala numai matematica si nu mai are chef, am lasat-o. Dar stau de "coada" ei, ii suflu in ceafa si fara sa o conditionez direct de genul "stai si fa matematica!" o sa faca. Fara sa isi dea seama :). 

[buflea]

Daca ai vazut interviul, tipul spune ca nu exista o reteta universala. De aceea e atat de greu si majoritatea parintilor accepta metodele traditionale si conditionarile, pentru ca sunt metode "exacte" si care din punctul multora de vedere dau rezultate. 

 

Parintele trebuie sa fie acolo pentru copil, in orice situatie. Fara sa fie dezamagit de escurile acestuia, pentru ca atunci copilul va intelege ca el trebuie sa faca anumite lucruri ca parintele sa il iubeasca si accepte si fara sa se bucure de succese si sa dea "premii" pentru ca iar, copilul va intelege ca astea trebuie sa faca sa fie iubit si acceptat. 

 

 

Oh, pai daca asta spune nenea asta in interviu, nu mi se pare ca a dat lumea peste cap, de unde atata revolutie in educatia copiilor...adica spune lucruri de bun simt, cu care suntem cu totii de acord.

 

Pentru mamica11-Eu am un copil care functioneaza extrem, dar extrem de bine intr-un mediu structurat si competitiv. Structurat inseamna sa ii cunoasca limitele si competitiv inseamna sa se compare cu altii ...nu l-am educat eu asa, eu doar am observat si acum ma straduiesc sa ii ofer ceea ce lui, in mod nativ, ii place (concursuri, sporturi, competitii si reguli, multe reguli). Pe de alta parte, Asta e copilul care nu are nevoie de lectii suplimentare acasa ...lucrul suplimentar cu el nu face decat sa ii confirme valoarea, de care e constient si deloc modest.

 

Al doilea copil este diferit ...este mai putin incapatanat, mai putin sigur pe el, cu mai milta incredere in experienta adultilor, prin urmare mai supus ...nu are nevoie de conditionari exagerate, explicatiile astea pe care le tot promovati functioneaza mai usor si dau rezultate. Asta e copilul pe care se aplica parinteala neconditionata, pentru ca este ca un aluat care se modeleaza bine cu ea ...tot asta este copilul meu care are nevoie de teme acasa ...lucratul acasa este o completare a ceea ce se face in clasa. Repet, o completare si nu o confirmare ca in cazul primului.

 

Eu am aceste doua tipuri de personalitati intre care e doar un an diferenta, deci sunt aproape de aceeasi varsta, au aproape aceleasi teme, aceleasi activitati, se joaca aproape cu acelasi lucru ...

 

Si eu sunt UNA, cu personalitatea mea, care interactioneaza cu a lor ...

 

Asa ca n-o sa ma convinga nimeni ca exista o metoda mai buna sau mai putin buna ...si nu cred ca un parinte normal aplica conditionari pe un copil intelegator ...

 

Asa ca imi permit sa spun ca si nenea asta, ca multi altii care au scris carti motivationale si ce sa faci ca sa te imbogatesti, nu face decat un rezumat al diverselor metode de educatie pe care parintii (normali) le aplica instinctiv de cand lumea ...

 

Cat despe motivarea copiilor spre invatatura, eu rezonez cu Androix ...soro, nu te lasa, stai in fundul lui cu ce poti mai bine ca sa scoti maximul din el. Daca la maturitate o vrea sa spele vase, e mai usor sa speli vase cu educatie decat sa faci cercetare fara ea ...asa ca, scopul tau caparinte este ca el sa urmeze cel mai inalt nivel de educatie de care e in stare ...si tu il vezi ce poate si stii pana unde sa-l impingi.

 

Eu de ex am asteptari diferite de la copiii mei ... lor nu le-am spus, dar eu stiu cam ce poate fiecare si o sa stau in fundul lor cu orice metoda, ca sa ajunga acolo.

Editat de Decembrie 17, 2013

[Alizee]

 

Cu sau fara noi,copiii nostri sisi vor gasi drumul LOR,asa cum cred ei si nu cum vrem noi.

 

Dana

 

Ai dreptate, dar isi vor gasi drumul si in functie de cunostintele acumulate la indrumarea noastra, in timpul scolii.

Editat de Decembrie 17, 2013

[Alizee]

Ca sa nu mai vorbesc despre scoala, fii-mea in vacante spala vase, da cu aspiratorul, sterge praful, ma ajuta la intinsul si stransul rufelor; ar calca si rufe, daca as lasa-o. Si toate astea fara a-i impune eu, ci din proprie placere. Cu invatatul e mai greut.

[anja]

Eu prin parinteala neconditionata  inteleg sa nu conditionezi dragostea pe care i-o arati functie de comportamentul bun sau mai putin bun al copilului, sa fii alaturi de copil, mai ales cand greseste. 

Insa nu cred ca exista parinteala fara limite, regului, conditii. Toti parintii pun limite/conditii copilului. 

Doar trebuie sa gasesti un echilibru al regulilor.

Iti trebuie multa rabdare si uneori sa stii cand sa alegi intre a genera un conflict sau a renunta si a lasa copilul sa aleaga singur. Poate ca asta e tot secretul!