Hipersensibilitate,sau...?

[marius]

Problema este ca plange foarte repde,din orice,mai nou...ridica vocea la noi,poate pentru ca uneori si noi mai facem asta.Ideea e ca a devenit dificil sa comunic cu el,cateodata pare ca nu intelege ce ii spun,ne ignora si ajunge sa planga cu sughituri.Daca incerc sa-l linistesc si ii cer pe un ton ferm sa nu mai faca asa,se apara cu mainile ca si cand ar urma ceva rau,desi noi nu folosim bataia!!!Simt ca-mi pierd nervii 

 

Din tot asta mi-a retinut in mod clar atentia. Este un dezechilibru sever.

[AndreeaBee]

Sunt de acord cu ce a spus Marius.

 

Insa mai vreau sa punctez niste aspecte de aceea am sa incep cu niste intrebari:

 

1. "Hipersensibilitate, sau....?" - la ce te-ai gandit cand ai pus punctele alea? Hpersensibilitate sau ce?

 

2. Tonul asta mai dur al partenerului a aparut ca urmare a ideii ca un baiat nu trebuie sa fie asa sensibil, deci trebuie schimbat sa devina de mic un barbat adevarat?

 

3. Partenerul tau adopta fata de tine un astfel de ton?

 

4. Care este relatia cu tatal biologic?

 

5. Ce relatie a avut baiatul tau cu partenerul tau inainte de a va hotari sa traiti impreuna ca o familie? Era la fel de sensibil, avea crize de plans si autoaparare?

=======

 

Ai, probabil un baiat foarte sensibil care a trecut prin multe. Nu vad de ce ar trebui sa te schimbi, sa-ti imiti partenerul in forma de educatie pe care si-o doreste.

 

Faptul ca ridica vocea din orice, ca plange cu sughituri poate sa fie un sistem de aparare  pentru ca in toata ecuatia asta este ceva ce il deranjeaza si nu are mecanismele necesare de a-si da seama ce-l deranjeaza si nici de a se apara.

 

Faptul ca ii spune tata nu inseamna neaparat ca il iubeste, ca il accepta, poate bine mersi insemna ca isi doreste si el sa aiba cui spune tata (sa fie la fel cu toti copiii din clasa).

 

Nu trebuie sa-ti mai pierzi firea. Cauta sa-l intelegi. Priveste-l cu sufletul nu cu mintea. Aseaza-l din nou pe primul loc in viata ta asa cum a fost obisnuit sa fie.

Readaptarea la o familie extinsa poate fi uneori anevoioasa.

 

Daca cumva, in momentele tale de deznadejede iti spui ca el poate clatina relatia ta cu partenerul gandeste-te ca pana acuma el a fost centrul universului tau. Univers ce s-a clatinat, univers pe care baietelul tau l-ar vrea inapoi.

L-a acceptat pe partenerul tau gandind poate  ca lucrurile se vor petrece intr-un fel idilic insa viata de zi cu zi i-a spulberat sperantele.

 

Mergeti amandoi de mana in parc. Vorbiti. Fii alaturi de el si intreba-l ce-l supara, cum ar vrea el ca noul lui tata sa fie, ce asteptari are de la el, cum si l-a inchipuit si cum crede ca e de fapt.

Afla ce si cum si-ar dori el sa fie noua lui familie.

 

Buna ziua Viviana,O sa incerc sa raspuns punctual.Multumesc pentru raspunsul tau.

 

1.Hipersensibilitate sau....poate un fel inocent de a ne manipula,stiind ca daca plange si face urat eu voi ceda si nu ma voi schimba in ceea ce-l priveste.

2.Faptul ca incercam sa -l facem putin mai neplangacios este pentru binele lui.Nu stiu daca atunci cand va creste atitudinea asta il va ajuta,cred ca din contra,se va simti mereu altfel si se va izola in momentul in care lumea nu va fi cum vrea el.Vreau sa-l pregatesc pentru o viata care nu e asa ca in sanul familiei.

3.Partenerul meu este un tip direct care are un job de asa natura(militar) ca trebuie sa foloseasca un ton ferm si timbrul vocal este puternic.Insa nu o face ca sa sperie pe cineva,pur si simplu este stilul lui.Copilul meu nu a fost obisnuit cu astfel de ton prin casa,vreau sa fiu bine inteleasa ,ei se inteleg foarte bine,baietelul meu il iubeste si viceversa este valabil.Deci,tonul,cum a spus si Dana mai sus,este doar o trasatura de caracter,nu e folosit  neaparat  sa provoace teama.In plus,copiii lui care s-au obisnuit cu asta de cand s-au nascut nu resimt asa tonul lui si chiar se amuza de faptul ca incearca sa-i "impresioneze" cu asta.

4.Relatia cu tatal biologic este aproape inexistenta,in acesti ani nu a avut nici un contact cu el,inafara de cateva intalniri intamplatoare pe strada,sau anul acesta de ziua lui cand dupa 5 ani si-a amintit ca are copil si ca e aniversarea lui.

5.Relatia copilului cu tati actual a fost buna,nu avea atunci asemenea manifestari pentru ca nu aveam nici noi asemenea cerinte de la el,sa ne asculte,nu i se impuneau reguli,putea face cam ce dorea pentru ca eram numai eu si mama,cele care faceam orice ca el sa fie fericit,chiar daca de multe ori am gresit facand totul in locul lui.Acum cand trebuie sa faca cate ceva cu manutele lui i se pare greu si atunci reactioneaza cu plans.Dar asta nu se intampla mereu.Avem zile foarte bune,in care isi face patul,aranjeaza jucariile,nu face mofturi la masa si zile in care pare cu totul alt copil,plange din senin,si in loc sa-mi spuna ce-l doare ,el plange si mai tare si atunci nu stiu cum sa fac sa inteleg ce se intampla cu el,

 

II spune" tata" pentru ca asa simte,nu neaparat sa copieze pe alti copii.A avut nevoie acuta de un barbat in viata lui,un model si exemplu si e ciudat faptul ca desi nu agreaza tonul ridicat al lui cateodata,tati este totusi modelul lui ...si m-am gandit ca poate il copiaza pe el atunci cand striga si el.

In povestea asta si mama a fost implicata pentru ca de multe ori am avut discutii de fata cu ea si ea este cea mai blanda si tacuta femeie si n-a strigat o singura data la mine sau la nepotul ei.Cu ea am dus o munca grea sa o conving sa se schimbe putin si ea pentru ca baietelul meu ajunsese sa ne numeasca cei mai rai parinti cand nu voiam sa-i luam ceva,si mama era cea mai buna bunica ,"mai frumoasa si mai buna ca mami"pentru ca ii cumpara sau ii facea ce voia.Am riscat si i-am spus niste lucruri poate mai dure si nu s-a bucurat,O iubesc foarte mult,mama a fost prietena mea cea mai buna,dar trebuie sa ne ajute in educatia lui.Ea considera ca partenerul meu este prea dur cu copilul si desi s-au vazut rezultate in dezvoltarea lui de cand suntem o familie,acum cu fiecare ocazie cand apar discutii si se intampla sa fie de fata, vad nemultumirea pe chipul ei si dezaprobarea pentru felul in care procedam noi.Asta e alt motiv de stres, pentru ca ma simt pusa in imposibilitatea de-a explica de ce iau anumite decizii.Daca am spus ca deciziile ne apartin noua pentru ca noi il educam s-a suparat,simtind  ca ii neg tot ajutorul dat,desi nu e asa deloc!

    Multumesc inca o data pentru interes si ajutor si astept pareri in continuare.

 

[dianama]

Ridicatul mainilor pt mine ingrijorarea........ceva acolo este.o chestie destul de delicata.

Eu vad un specialist rezolvarea pb copilului.......e destul de profunda problema.

[andacos]

 

Mergi la un specialist caci unui copil nu ii este usor sa treaca peste violente .  Iar un ton ridicat si ferm nu aduce nimic bun , mai ales ca el aste obisnuit altfel cu tine . Cred ca partenerul tau trebuie sa invete sa lase tonul mai jos si sa fie mai iubitor . 

Nu stiu acum daca Andreea se refera la ton sau timbrul vocii.

 

Tonul se poate remedia intradevar,timbrul vocii , nu.

 

Sotzul meu are un timbru baritonal de exemplu,ce intimideaza foarte usor (el este o persoanalitate in contradictzie cu timbrul vocii ),deci daca timbrul este de asa natura...nu prea ai ce corecta.

Si pina cei apropiatzi s eobisnuiesc cu acest timbru...dureaza.

 

Dana

[andacos]

Din tot asta mi-a retinut in mod clar atentia. Este un dezechilibru sever.

Marius,poate fi o reactzie la comportamentul schimbat al mamei.

 

mama, blinda pina acum,a inceput (odata cu aparitzia noului partener)sa foloseasca un ton hotaritor,usor agresiv perceput de copil.El incearca sa se "apere"de acest tip de comportament nou pentru el.

 

Dana

[marius]

Poti incerci sa spui de ce crezi ca ridica mainile?

[andacos]

Pai am spus...cred ca se "apara"de tonul ferm al mamei ,cu care nu este obisnuit!

 

Discutam bineintzeles,ca doar nu stim exact ce si cum.

 

Dana

[andacos]

Marius,baietzii in special,in sitautzii ca cea prezentata de Andreea,sunt extrem d eposesivi,de egoisti si gelosi ,in ce priveste mama si relatzia ei cu noul partener.

 

Ei cred ca pierd ceea ce le-a apartzinut atitzia ani,ceea ce a fost doar al lor...de aici diverse comportamente,culminind uneori cu reactzii agresive,de impotrivire totatala(ca si comportament)la adresa partenerului mamei.

 

Dana

[marius]

Nu stiu ce sa zic, de reactii motorii de ridicare a mainilor in sens de aparare corporala pentru stimuli auditivi (voce) nu prea am auzit.

 

AndreaBee - de ce crezi ca ridica un baiat de 7 ani mainile ca sa se apere?

[viviana]

Andreea, mersi pentru raspunsu tau detaliat. A lamurit o gramada de probleme.

 

Nu este ceva ce nu puteti rezolva impreuna.

Baiatul tau a trecut de la statutul de copil cocolosit la cel de copil caruia i se impun anumite limite. Asta, pentru inceput il debusoleaza putin, mai ales ca are si sustinatori: pe mama ta.

 

Rabdare multa si incepeti gradat impunerea unei anumite conduite pentru a se obisnui  incet-incet.

 

====