cat de bine v-ati cunoscut inainte de a va casatori ?

[Rufus]

Pai asta o fi diferenta: englezii n-au prieteni...doar vecini

[rall]

De aia spun, cine are copii, cunoaste , cine nu, va cunoaste pe viitor

 

Sau nu, sunt destule cupluri care aleg sa nu aiba copii.

 

Pe mine m-a 'cerut' a doua zi de la prima conversatie. Au trecut 12 ani de atunci si inca ne "cunoastem"

[monicabo]

Victoria, ma bucur din suflet pt voi, stiu prin ce ati trecut!

N-am spus ca automat aparitia unui copil destrama un cuplu (fie in acte, fie ca relatie, chiar daca raman casatoriti). Sunt atatia oameni care au ramas impreuna si dupa aparitia copiilor, si se inteleg f bine.

Doar ca aparitia unui copil mi se pare mie o "piatra de incercare" pt un cuplu. Mai ceva decat oficializarea relatiei. Pur si simplu relatie ar trebui sa devina mai profunda, testeaza partenerii dpdv al stressului, rezistentei la efort, dorintei de a-l ajuta pe celalalt, loialitate, intelegere, daruire pt celalalt. Calitati ale unui om mult mai pregnante cand dai de greu dpdv al confortului personal, vreau sa spun.

Exista necazuri mari in viata, aparitia unui copil nici vorba sa fie asa ceva, ba din contra, insa prin necazuri poate nu trec toti, insa copilul este un element comun multor familii.

 

Victoria, din ce te-am mai citit pe aici cu fetita (de fapt Victoria este fetita, dar pe tine nu stiu cum te cheama si m-am adresat tie cf numelui de user), sotul tau este un om cu f multe calitati si un om deosebit, care te-a sustinut la greu, pe tine, familia in general, iar voi ati trecut prin clipe grele, alti barbati de ex, nu fac fata faptului ca se trezeste copilul noaptea de foame (am auzit odata un comentariu din partea unuia, ca vai nevasta-sa nu il poate potoli - pe copil.... ).

Ziceai ca mai dormeai cu fetita noaptea si sotul tau te-a inteles... multi se simt abandonati, neglijati, daca apare o situatie de genul asta, fie la o scara mult mai mica decat la voi.... Aici se simt diferentele intre cupluri care rezista si cupluri care nu rezista dupa aparitia copiilor.

Pe voi va felicit sincer, si sa dea Domnul sa fiti toti bine de acum incolo! [flo2]

[monicabo]

Rall, m-am referit la cuplurile care vor sa aibe copii.

[viviana]

Noi ne-am cunoscut la mare. La Venus. Mi-a placut ca radea foarte mult.  Am fost la cherhana sa mancam peste si mult mai tarziu am aflat ca nu-i place deloc animalul asta. Am facut plaja impreuna si l-am admirat cum inoata stilul fluture. M-a invatat sa dezleg cuvinte incrucisate si avea niste ochelari de soare bestiali.

 Intr-o seara m-a invitat la bowling si mi-a adus o garoafa alba.

A doua zi pleca la Bucuresti. Pentru ca incepuse sa-mi placa si nu-mi ceruse numarul de telefon mi-am uitat cu buna stiinta poseta in geanta lui de umar.

Dupa vreo 2 saptamani m-a sunat sa mi-o inapoieze.

 

De atunci am stat impreuna si ne-am cunoscut timp 5 ani de zile.

 

In 16 noiembrie 1990 ne-am casatorit civil. Tatal meu a murit cu o zi inainte si casatoria religioasa am contramandat-o.

Nunta urma sa o facem acasa cu vreo 40 de invitati si a fost organizata de el si tata.  As fi avut cea mai frumoasa rochie de mireasa din lume.

 

Am locuit in centru, intr-o camera cu bucatarie la comun. Au fost perioade frumoase, cand mancam margarina cu paine, ne amanetam bijuteriile, aveam 2 servicii, ne distram exrem de mult, ne certam si in fiecare zi aveam prieteni la noi fumam, beam si jucam canasta pana-n zorii zilei.

Incet, incet ne-am cumparat un apartament cu 2 camere, apoi unul cu 3, apoi...

 

In 2006 ne-am casatorit religios la Constanta. Am avut o rochie culoarea untului, scurta si decoltata. Am fost doar noi si nasii. Fii-mea avea 8 ani si pentru ea a fost ceva cu totul deosebit. Eu am plans toata slujba si preotul ma incuraja zicand el ca plang de emotii da' eu aveam alte motive.

 

Daca ne cunoastem? Da. Foarte bine.

 

 

[Victoria_mami]

Monica, multumesc mult.  [flo2]  Pentru tot mesajul iti multumesc. (daca te uit la semnatura, o sa vezi ca numele meu este Nadia.  )

Eu dorm cu Victoria de cand avea Victoria 4 luni, deci cu mult inainte de diagnostic. Si acum, la un an jumate dupa terminarea tratamentului, tot cu ea dorm. Acum multi ani (vreo 4), l-am intrebat pe sotul meu de ce nu se plange niciodata ca nu dorm cu el? Ii convine ca are patul ptr. el singur sau...?   Mi-a spus ca nu il deranjeaza catusi de putin si ca desi i-ar place sa mai dormim impreuna, el intelege ca Victoria are mai multa nevoie de mine langa ea noaptea, decat are el. Asta a insemnat ptr. mine mult! Multa liniste!!! Nu mi-am facut si nici nu-mi fac griji ca poate lui nu-i convine... pur si simplu, relatia noastra e suficient de puternica sa reziste oricarei situatii. Plus, sotul meu este suficient de matur sa inteleaga nevoile fetitei noastre si suficient de altruist incat sa puna nevoile Victoriei inainte de nevoile lui. Suntem foarte apropiati sufleteste si stim ca relatia asta nu ar rupe-o nimic, niciodata, deci nici macar faptul ca nu dormim in acelasi pat. Poate ptr. ca relatia noastra e bazata NU pe sex, ci pe comunicare, pe intelegerea nevoilor celuilalt, pe respect reciproc, pe incredere, pe iubire. 2 ani cat Victoria a facut tratament am avut relatii poate de 2 ori pe an si suntem ff bine. El intelege, de asemenea ca si eu am nevoie sa dorm langa Victoria, acum poate mai multa nevoie am eu sa o simt langa mine decat are ea  . Daddy zice ca o sa impartim iar un pat (poate) cand merge Victoria la liceu. 

[monicabo]

Nadia, recunosc ca nu-ti vazusem semnatura... acu' vad ca numele tau e scris si cu rosu, ar fi trebuit sa-mi sara in ochi.

Mea culpa!

[Victoria_mami]

Nadia, recunosc ca nu-ti vazusem semnatura... acu' vad ca numele tau e scris si cu rosu, ar fi trebuit sa-mi sara in ochi.

Mea culpa!

Nu-i bai.  [flo2]

[michelle-usa]

ce frumos ati povestit si cat de mult m-au impresionat amintirile voastre! [flo2]

[Laura25]

Noia m fost colegi de facultate 4 ani, dar nu ne-am 'vazut" pana in ultimul an. Aveam cercuri de prieteni diferiti. Ne-am "combinat" pe 30 noiembrie 2000, de ziua lui (dupa ce ne-am contrazis aprins la un bairam in camin pe teme politice ) , eram studenti, eram niste copii cu capul in nori, avem 21 de ani si habar nu aveam ce e viata. Stateam in camin, mancam din pachetele primite de acasa, nu stiam ce vom face dupa jumatate de an, cand avea sa se termine facultatea. in martie am fost despartiti 2 saptamani, apoi pe 1 mai 2001 m-a cerut de nevasta pe o banca in Copou. In vara, dupa ce am luat licenta, am venit la el in Piatra, in octombrie ne=am casatorit si pot spune ca efectiv am crescut impreuna. Ne-am maturizat impreuna, am invatat impreuna cum e sa muncesti, sa ajungi sa iti iei o garsoniera, apoi un apartament, cum e sa schimbi job-uri, sa treci prin pierderi de sarcina, apoi cum e sa cresti copii, pisici, catel. Cred ca am ajuns sa ne cunoastem in aproape 13 ani,dar inca reusim sa ne suprindem din cand in cand