limbaj de facebook

[crystall]

 

 

La noi insa e complet uncool sa activezi pe FB, deci tineretul e mai mult pe twitter si alte retele unde nu pot fi "spionati" sau jenati de pozele pe care le pun mamele sau matusile cu care sint "prieteni". Chiar citeam undeva ca numarul utilizatorilor tineri si adolescenti de FB a scazut considerabil, feisbucul fiind reteaua de socializare favorita a persoanelor de virsta a doua. [clo]

 

Pe la noi s-a rezolvat si treaba asta : tinerii pot avea un cont "oficial" cu nume, prieteni, anumite postari, si un cont "neoficial" cu nickname, si alte postari , alte poze. 

[Letitia1]

Ba da, multe conturi pot fi "secrete" (private), pentru ca utilizatorii isi seteaza anumite optiuni de privacy si atunci tie, ca neprieten al sau pe Fb, iti apare pagina lui, cu o poza la profil, cu cover, dar nimic altceva in rest : anumite date de profil,  postarile de pe Timeline, pozele postate, ce prieteni ai, s.a/  - care de fapt pot fi foarte numeroase, insa numai prietenii de Fb le pot vedea [;)]

Da, stiu. Dar putini au setarile astea asa de drastice. Chiar daca nu poti vedea poze, poti vedea ce se scrie pe wall de exemplu, desi si asta il poti face inaccesibil daca vrei.

[Letitia1]

Pe la noi s-a rezolvat si treaba asta : tinerii pot avea un cont "oficial" cu nume, prieteni, anumite postari, si un cont "neoficial" cu nickname, si alte postari , alte poze. 

Corect. Asa as fi facut si eu daca eram ca ei, dar fiu-meu mi-a spus ca FB e pentru old people, ei prefera alte retele.

[isabela]

La inceput esti socata si nu stii cum sa reactionezi. Nu-ti poti imagina, cum copilul tau a baut mai mult decat trebuie, cum poate vorbi asa urat, cu colegii.

Dupa ce iti revii din soc, incerci sa intelegi de ce copilul tau face toate astea. ( multi spun ca tu , ca parinte, esti vinovat, ca nu l-ai educat bine. Nimic mai gresit).

Urmatorul pas este sa vezi ce este de facut.

 

Ce-am invatat eu, de-a lungul timpului, dupa diverse "evenimente"? Sa iau lucrurile asa cum vin, sa stau sa ma calmez, si apoi sa iau deciziile care cred eu ca sunt corecte.

 

Despre vorbitul urat, evident, nu sunt de acord. Asta nu inseamna ca nu o face. Nu fata de noi, ci cu anumiti prieteni. Si e fata. I-am spus cat de urat mi se pare ca o domnisoara sa vorbeasca astfel, ce urat suna din gura unei fete. Este optiunea ei, de acum, desi repet nu sunt de acord, sau in casa nu a auzit niciodata vorbindu-se vulgar.

 

Cat despre alcool, am avut o experienta asemanatoare, cand dupa o petrecere a venit acasa perfect normala, fara sa para a avea probleme. Dupa jumatate de ora am auzit-o in baie. II era rau. Ce-am facut eu? NIMIC. M-am dus sa vad despre ce este vorba si atat. A doua zi am intrebat-o ce s-a intamplat. Evident au amestecat bauturile. A fost suficient 1 gura de alcool si 1 cutie de bere. A jurat ca nu va mai face, la cat de rau s-a simtit. Sper. E drept ca nu s-a mai intamplat, dar...

Pedepse? Nu a avut voie sa iese in urmatorul weekend.

 

Dar, tot prin prisma tuturor evenimentelor prin care am trecut pana acum, am ajuns la concluzia ca pedeapsa nu are mare efect. Poate pe moment.

Totul este sa constientizeze singuri greseala. Stiu ca e greu, iar uneori pare imposibil ca va avea loc, dar credeti-ma ca se poate.

[Letitia1]

Un articol despre FB si tineri. La noi e foarte en vogue Instagram, SnapChat si twitter.

 

http://news.cnet.com/8301-1023_3-57572154-93/why-teens-are-tiring-of-facebook/

[crisseis]

   Multumesc tuturor pt. raspunsuri.

   Pana la urma am redus pedeapsa la 4 zile (din 7) si am discutat cu el  si referitor la limbaj.Mi-a spus ca de pe telefonul meu a intrat inainte de perioada in discutie, deci nu mi-a nesocotit pedeapsa, iar eu i-am spus ca fara voia mea am dat peste contul lui si ca, date fiind intamplarile recente, m-am simtit determinata sa verific cu cine vorbeste frecvent, care sunt persoanele din anturajul lui si...cu ocazia asta am aflat si cum vorbeste cu amicii.

   Am avut o discutie sincera, in care i-am explicat ca pt. mine aceasta perioada din viata nu e usoara, ca  invat din mers cum sa le gestionez si ca uneori ele se suprapun peste propriile mele experiente personale anterioare care m-au marcat si care se pot reactiva cu astfel de ocazii.

    De asemenea i-am spus ca pot intelege ca varsta vine cu tot felul de experiente si ca eu nu pot fi si nici nu trebuie sa fiu pe urmele lui, asa ca trebuie sa invete sa nu exagereze si sa nu se faca de rusine.

   Despre limbaj, m-a asigurat ca atunci cand merge cu colegii si prietenii lui nu vorbeste asa.

 Sa va mai zis si ca, la inceput, cand a aflat cum si ce am descoperit, s-a infuriat, a spus ca fb e spatiul lui privat, etc, etc.

 Eu pot intelege treaba asta pana la un punct. Ca parinte trebuie sa ma asigur ca persoanele cu care vorbeste si discutiile pe care le poarta sunt ok si nu e cazul sa-mi fac griji. ori, in cazul copiilor mei, n-am acces la conturile lor de fb si nici la telefoanele lor, toate fiind parolate, ceea ce nu mi se pare in regula.

 Teoretic stiu si le-am si spus ca telefoane, fiind platite de mine si fiind luate pe numele meu, sunt ale mele si nu-mi place ideea de a nu sti ce se intampla dincolo de parole.     Nu sunt pt. invadarea spatiului personal, dar ca parinte, consider ca tb sa am un anumit control pt a nu avea surprize.

Spre ex., am aflat nu demult(cand fiica-mea intra de pe telefonul meu pe contul ei de ask(un site in principiu nevinovat, unde-si pun intrebari si dau raspunsuri) ca prietena ei(la raspunsurile careia dadea""like-uri si fiica-mea si alte colege de-ale lor)  fusese in atentia unui anonim care in mod evident ii punea intrebari cu tenta sexuala. Fetele in mod clar aui fost expuse unor termeni mai mult decat nepotriviti. Am instiintat-o si pe mama fetei si le-am interzis sa mai acceseze acel site.

   Deci motive sunt destule ca sa stiu cu cine si cum vorbesc.

  Voi cum procedati cu parolele?

  Ca sa nu ma abat insa de la subiectul in discutie, concluzia mea e ca pana la urma copilul cel mare a inteles ca ce-a facut ar fi bine sa nu se mai repete si ca fiecare parinte reactioneaza diferit;  ca nici chiar intr-un spatiu virtual privat nu e bine sa vorbesti oricumsi ca...odata ce am aflat, e oarecum "sub lupa".

   In ce ma priveste, cred ca am exagerat cu pedeapsa, poate trebuia sa procedez altfel, insa aceasta a avut si efecte secundare bune:a vazut cum e sa se trezeasca odihnit dimineata si sa nu mai plece la scoala pe ultima suta de metri(si mi-am creat termen de comparatie pt viitor),a facut si alte activitati(gagit, sah, lectura), ca tb sa comunicam mai mult si a inteles ca pot fi ferma, fara sanse pt el sa-mi schimbe decizia. Doar ca...astea sunt o picatura intr-un pahar cu apa.Drumul cu ei e luuung si anevoios, cere indemanare, rabdare, informare, tact si multa disponibilitate.

[Rufus]

   Doar ca...astea sunt o picatura intr-un pahar cu apa.Drumul cu ei e luuung si anevoios, cere indemanare, rabdare, informare, tact si multa disponibilitate.

 

Nu, nu e doar o picatura...e un punct cucerit...sau o culme trecuta....sau un prag depasit.

Dintr-o lunga batalie care inseamna educatia unui copil.

Bine, vorbim de parinti carora le pasa de ceea ce fac copiii lor...

Si asta va continua, pentru ca si grija si atentia ta nu inceteaza acum, ca ai rezolvat un hop, ci din contra se ascut pe zi ce trece. Cu greseli, cu reparatii si lucruri invatate din zbor. Iar cand copiii tai sunt mari si ai invatat la perfectie cum sa-i cresti, nu mai are nimeni nevoie de cunostiintele tale, ba mai mult, eventualele sfaturi ale tale  sunt privite cu zambete: eheeee...ce stie ea, pe vremea ei... [:-)))]