Nu sunt printesa!

[alsa]

Viata mea înainte și după ……..

 

 

Cam așa se cheamă ceea ce simt acum. Viața mea are acum un titlu. Până acum nu era nimic. Dintr-o dată a prins contur. Oare și trăirile mele sunt așa!?  Trăiesc și am trăit “înainte și după”!?

 

Durerea e sfâșietoare. Dacă aș fi știut că doare atât, poate unele lucruri le-aș fi făcut altfel. Poate da, poate nu. Până la urmă fiecare dintre noi trăim așa cum suntem clădiți, așa cum ne-o cere copilul din noi, așa cum își planifică copilul din noi așteptările.

 

Cum îmi spunea o bună prietenă azi, din păcate copiii nu prea se pricep la planificări pe termen lung și implicit la strategii. Din păcate sau din fericire. Până la urmă copilul din noi ne cere să trăim autentic, fără compromisuri, fără ajustări.

 

Poate e corect așa, să fim reali, adevărați și să ne cerem în gura mare dreptul la fericire.

Dar ce te faci când acea fericire mult așteptată nu poate fi oferită de celălalt, ce te faci când cel de lângă tine e departe de a putea să-ți ofere așa ceva!? Și anii trec și nu sunt puțini. Ani în care ai împărțit de toate, și bune și rele….Ani în care îl cunoști pe celalalt suficent de bine, ți-e comod, ți-e cald, ți-e familiar totul…dar doare, doare. Visele se spulberă, ești departe de ce ai visat să fii vreodată.

 

Dar oare ce ai visat să fii!?

 

Ai visat cumva să fii o mică prințesă răsfățată și iubită!? Hmmmm….ce urât, și demodat, și …..Dar totuși cât de adevarat.! Da, eu asta am visat! Să fiu iubită și răsfățată și unică…de el și pentru el. Intensitatea cu care mi-am dorit asta se pare că a fost devastatoare. Am fost o încăpățânată. M-am simțit nedorită, în cea mai mare parte, și departe de a fi o prințesă.

 

Era să uit! Am vrut să fiu tratată cu respect. Să conteze ceea ce spun, ceea ce fac, să mi se respecte valorile și dorințele și alegerile.

 

Cam greu. Și mult. Pentru un singur om.

 

Ce aveam eu de oferit. Iubire, multă iubire!! Și cred că am făcut-o. AM IUBIT!! Din tot sufletul și cu toată ființa mea. Nu e neapărat un lucru bun. Poate cel de lângă mine chiar nu avea nevoie de așa o iubire. Cine știe!? Poate dacă aș fi iubit mai puțin sau să fi iubit altfel…..poate dacă aș fi respectat mai mult…cine știe….

 

Sunt față-n față cu DESPĂRȚIREA. Mă uit la ea și mă cutremur. Nu-mi vine să cred! Sunt acolo, în acel punct, în acel loc, în care n-aș fi crezut acum mulți, mulți ani că voi ajunge.

 

Visele mele, speranțele, tinerețea mea…viața…toate sunt acolo. Și mă uit la ele. EȘEC. Asta e ce simt. Am dat-o rău în bară.

 

M-am întrebat dacă ar fi s-o iau de la capăt aș face aceeași alegere!? Cu siguranță DA! În primul rând pentru că am CEA MAI MINUNATĂ FETIȚĂ. Și n-aș fi putut s-o am decât cu el, e tatăl cel mai bun. După aceea pentru că el a fost și este cel mai bun prieten,  omul lângă care am trăit, am iubit, am vibrat, m-am consumat, am murit și înviat. Omul care m-a împins să fiu ceea ce sunt azi, m-a determinat, cu voia sau fără voia lui, să cresc, să-mi caut întrebările și după aceea să-mi aflu răspunsurile.

 

Dar se pare că n-a fost de ajuns. Ceva a lipsit totuși…..probabil că n-am fost prințesa lui!? Probabil frica lui de a iubi total și fără reserve!? Probabil lipsa lui de încredere!? Sau puțin din toate.

 

Acum, când mă izbește realitatea peste față, acum când totul  este  incredibil de adevărat, mă refugiez în vise adolescentine și-mi imaginez că suntem doar noi doi, că ne topim în iubire, că în sfârșit ne-am găsit și ne prețuim …că fugim de lumea asta…..mă vizualizez la munte, la muntele nostru….Așa adorm, cu acest gând, pentru a reuși să dorm. Iar dimineața e crud totul!! E real!! Nimic din ce visez nu are cum să fie adevărat.

 

Sper, tot mai sper și aștept. Oare ce aștept!? Ce mai am de așteptat? ȘTIU ce avem de făcut. CINEVA, UNDEVA a decis că nu mai avem nici o șansă. Ceea ce a fost GREȘIT nu mai poate fi reparat.

 

Și mă uit la mândra mea mică și-mi spun în gând că vom fi noi două, pe un drum nou și necunoscut, poate frumos….și-mi iau curaj de la ea să plec mai departe…pentru ea, poate și pentru mine. Și plâng, plâng mult…..pentru a merge mai departe acum.

 

Pentru ce fac asta? Pentru că visul meu are o fisură undeva. E probabil mică, dar din păcate  importantă: NU SUNT PRINȚESĂ.

Editat de Ianuarie 25, 2014

[adi2003]

Hmmm...ai grijă de tine si de micuţa ta.

E normal sa visezi, mintea si sufletul o iau razna cateodata...dar cel mai bine e sa te intorci la prezent, sa nu te iluzionezi cu ceea ce nu este si ai fi vrut. Vreau doar sa nu suferi mai incolo.

[adi2003]

Ia ce e pozitiv din ceea ce a fost. Bucura-te ca ai trait anii astia.

Oricât ne-am dori ca binele sa continue alaturi de aceeasi persoana....la un moment dat ceva se rupe. Totul e limitat in viata asta, nimic nu ne este dat decat pe o perioada limitata.

Asta nu inseamna ca viata ta nu poate prinde contur si de acum incolo. Dar sa nu iti para rau pt binele care a fost si momentan nu mai e.

 

Sunt convinsa ca fiecare om care apare in viata fiecaruia e de fapt o lectie de viata. Din care ar trebui sa extragem tot ce e mai bun si merita tinut minte.

 

M-am întrebat dacă ar fi s-o iau de la capăt aș face aceeași alegere!? Cu siguranță DA! În primul rând pentru că am CEA MAI MINUNATĂ FETIȚĂ. Și n-aș fi putut s-o am decât cu el, e tatăl cel mai bun. După aceea pentru că el a fost și este cel mai bun prieten,  omul lângă care am trăit, am iubit, am vibrat, m-am consumat, am murit și înviat. Omul care m-a împins să fiu ceea ce sunt azi, m-a determinat, cu voia sau fără voia lui, să cresc, să-mi caut întrebările și după aceea să-mi aflu răspunsurile.

 

 

[Rufus]

Alsa, foarte frumos mesajul tau, chiar daca din el razbate durerea. Ai un suflet larg, aspiratii inalte, frumusete interioara.

Imi pare rau ca visul se destrama, ca nu ai reusit sa fii printesa, insa si acum se pot spune doua lucruri: viata nu merge mai niciodata conform visurilor din adolescenta si totusi...eu cred ca ai sansa ta sa fii, candva, printesa.

[redactor]

alsa, m-a miscat mesaju tau. DIncolo de tristetea mesajului, razbate insa o luciditate extraordinara!

Cred ca atunci cand cineva trece prin momente dificile, a asterne cuvintele si trairile in cuvinte e cel mai bun mod de a face oridine prin ganduri. Cu totii avem astfel de momente cand descoperim ca realitatea nu e ca in pozele din vis, dar tocmai puterea de a merge MAI departe cu demnitate ne face speciali si invingatori.

 

Pentru copilul tau - trebuie sa mergi mai departe. Cu optimism!!! Si fara compromisuri care te fac sa suferi. Daca esti fericita, este si copilul tau pentru ca - stiu - copiii nostrii ne simt traile cel  mai bine.

 

ai grija de tine. [flo2]

[alsa]

Am simtit nevoia sa scriu, sa-mi descarc sufletul aici.

 

Doare ingrozitor, iar faptul ca am scris despre asta, ca ma confrunt si in scris cu problema, imi face tare bine.

 

Va multumesc ca imi sunteti alaturi si mi-ati raspuns la mesaj. Este minunat! [flo2]

 

 

[szivarvany]

Multa putere, rabdare si intotdeauna sa vezi partea plina a paharului.

Sa nu uiti ca si maine e o zi, oricat de greu a fost azi.  [flo2]

[dyanaM]

Un mesaj emotionant care ascunde multa durere . Curaj in continuare , copilul tau are nevoie de tine . 

[alsa]

Multumesc mult pentru incurajari, imi prind tare bine

 

Voi incerca sa iau lucrurile asa cum vin, sa ma impac cu situatia si sa merg mai departe.

[adi2003]

Mult curaj si noroc pe mai departe.  [flo2]