Nu sunt printesa!

[MariaG]

O printesa este printesa si pana sa vina printul si dupa ce printul pleaca.

Poate nu esti iubita si rasfatata acum, dar cu siguranta esti o printesa.

[Alecsia]

Alsa, m-ai emotionat cu subiectul asta. M-am regasit in cuvintele tale desi povestea mea e un pic altfel. Dupa o iubire in care am simtit si am iubit profund la cel mai inalt nivel de care cred ca sunt capabila, la finalul ei am constatat ca nu mai pot si nici nu mai vreau sa iubesc pe altcineva. Ca nu mai sunt in stare sa ofer nimic nimanui. Nu vreau sa mint, m-am simtit iubita dar pana la un punct, dupa care n-am mai inteles nimic. Poate acesta a fost si momentul in care totul s-a naruit.  Nu mi-am pierdut nici o clipa sentimentele.  Dar imi pierdusem sperantele. Il iubeam cu toata fiinta mea dar in sufletul meu am stiut ca e prea tarziu sa mai sper in minuni. Am suferit foarte, foarte mult. Din pacate ce a urmat dupa m-a facut sa sufar si mai tare. Sa constati ca nu ai fost apreciat si nici macar inteles de omul pe care l-ai iubit atat de mult, sa nu ai nici macar un loc de "buna ziua",  toate astea m-au aruncat intr-o suferinta fara margini pe care inca o mai simt. Sunt si oameni care nu realizeaza ca pot rani iremediabil cu un gest sau doar cu un singur cuvant. Dar asta e deja o alta poveste.

Nu sunt un exemplu si nici nu vreau sa intru prea mult in detaliile vietii mele. Vreau sa-ti spun ca viata merge mai departe cu bune si rele. Din fiecare impas al vietii trebuie sa invatam o lectie care ne va fi de folos mai tarziu. Si daca am avut darul de a simti iubirea adevarata si mai ales daca am ramas cu sentimente si amintiri frumoase, atunci a meritat din plin. Sa stii ca tu esti si vei fi mereu o printesa pentru fetita ta. Ea este cel mai de pret dar pe care l-ai primit. Nu sunt buna la sfaturi dar cred ca timpul si chiar lacrimile care curg acum te vor ajuta intr-o zi sa vezi soarele in viata ta.

Sa ne scrii cum mai esti.

Editat de Februarie 8, 2014

[alsa]

Va multumesc din suflet pentru mesaje. Le-am citit pe toate. Raspund greu, fiindca sunt pustie. 

 

Mesajele imi sunt balsam acum.

 

Stau si ma tot intreb de ce am ajuns aici. Suntem doi oameni care sufera enorm. Inca nu ne-am separat, fetita noastra trece prin niste schimbari si am hotarat sa o lasam pe ea sa se acomodeze cu lucrurile noi care vin in viata ei.

 

Continuam insa sa ne indepartam tot mai mult, suntem din ce in ce mai straini. Mesajele dintre noi sunt ambivalente. Mi-e din ce in ce mai greu sa-l vad, sa-l stiu langa mine....e atat de dureros. Sper, tot mai sper intr-o minune. Desi sunt foarte constienta ca nu are cum sa se intample. S-a ars tot. 

 

Candva ne-am iubit....imi place sa cred asta. 

 

E greu...

 

Alecsia [flo2]  .....multa putere si incredere ca va fi bine.

[Victoria_mami]

Alsa, am citit de la inceput, insa nu stiu ce as putea sa spun sa te ajute. 

Stiu ca suna a cliseu, insa, da-i timpului timp!  [flo2]

Alecsia,  [flo2]

[Ella73]

Eu am o vorba : ce-i al tau, e pus deoparte .

[Flavia]

Hey nu altii decid cine e printesa ci tu.Musai sa crezi si sa te regasesti.

[alsa]

  [flo2]  Va multumesc tuturor.

[Selene_Bunny]

Eu am o vorba : ce-i al tau, e pus deoparte .

 

Completarea o stii? E tipic romaneasca. :D

[Alecsia]

Alsa, ce mai faci? Cum mai esti?

[alsa]

Alecsia, sunt in aceeasi situatia, cu diferenta ca am inceput sa nu mai sper in acel miracol ...impacarea

 

Astept clipa in care ne vom separa, deocamdata nu putem face asta. O astept ca pe-o eliberare, ca pe o finalizare a unei actiuni incepute, ca pe-o normalitate. Nu stiu ce voi simti atunci...probabil voi fi trista si melancolica. Dar asta este singura varianta, din pacate.

 

Am inceput incet, incet sa ma ridic, sa-mi fac planuri cat de cat, sa ma recompun.

 

Si sa merg mai departe.....n-am incotro