Decizie grea

[teuta16]

Nu se pune problema de o despartire cu tunete si fulgere. Nici nu m-as gandi vreodata sa schimb vreo yala sau altele de genul. Nu e un barbat violent, si cred ca ar intelege si ne putem desparti amiabil.

Ma intrebati eu ce vreau sa fac? Eu ma tot gandesc. si l-am tot intrebat, ce vrea el? Pentru ca daca are nevoie doar de mama la copii si menajera (care sa-i gateasca si sa-i calce), nu mai pot juca rolul asta. De cate ori il intreb nu imi raspunde nimic concret. Il tot intreb de ce sta cu mine? Daca eu nu-l tin cu forta, i-am spus ca daca avem doi copii impreuna nu inseamna ca e dator sa stea daca sufletul lui nu vrea asta...la fel cum daca vrea copiii, sunt la pachet cu tot cu mama lor.

Ce va urma, va fi tot asa cum va vrea el. Daca vrea sa isi vada copiii bine, daca nu, nu.

[marius]

Mda.... vad ca eviti.

 

Intrebarea este clara

 

TU ce vrei?

 

Nu el nu altii. TU

[Savvy]

De acord cu Marius. Teuta, trebuie sa-ti pui ordine in ganduri, ai o atitudine ambivalenta. Il condamni pentru multe lucruri savarsite de-a lungul anilor, totusi si tu ai fost cea care le-a tolerat. L-ai intrebat de n ori ce vrea de la relatia asta si n-ai primit raspuns... deci de fapt raspunsul e clar. Poti sa continui sau poti sa rupi pisica-n doua. Oricum e greu, dar trebuie intai sa te gandesti la binele copiilor.

Si tacerea e un raspuns. Cum am zis mai sus. 

[teuta16]

Se pare ca acum am de ales intre doua variante: ori continui asa, si evolutia relatiei noastre probabil va fi una negativa, pentru ca da, nu cred ca el se va schimba, ori aleg sa rup pisica in doua o data pentru totdeauna, si ne linistim amandoi, si sa nu mai facem rau copiilor.

Ce as vrea? As vrea sa pot sa fac o "cabada"(asa spune fetita mea "abacadabra") si sa-l transform iar in omul pe care l-am iubit si care m-a iubit atat de frumos in primele 6 luni ale regasirii noastre.

Desi nu mai sunt atat de sigura ca nu a fost o himera.

[marius]

sa-l transform iar in omul pe care l-am iubit si care m-a iubit atat de frumos in primele 6 luni ale regasirii noastre

 

Asta nu se va intampla. Daca era sa fie ceva - ar fi fost deja.

[dana vio]

Nu se pune problema de o despartire cu tunete si fulgere. Nici nu m-as gandi vreodata sa schimb vreo yala sau altele de genul. Nu e un barbat violent, si cred ca ar intelege si ne putem desparti amiabil.

Ma intrebati eu ce vreau sa fac? Eu ma tot gandesc. si l-am tot intrebat, ce vrea el? Pentru ca daca are nevoie doar de mama la copii si menajera (care sa-i gateasca si sa-i calce), nu mai pot juca rolul asta. De cate ori il intreb nu imi raspunde nimic concret. Il tot intreb de ce sta cu mine? Daca eu nu-l tin cu forta, i-am spus ca daca avem doi copii impreuna nu inseamna ca e dator sa stea daca sufletul lui nu vrea asta...la fel cum daca vrea copiii, sunt la pachet cu tot cu mama lor.

Ce va urma, va fi tot asa cum va vrea el. Daca vrea sa isi vada copiii bine, daca nu, nu.

 

Adica zice ca tine si face ca el. [batcap]

 

Sta cu tine din inertie, de lene si din comoditate. Si ptr ca nici o alta nu i-ar permite atatea ca tine.

Da-i un ultimatum si apoi schimba yala. TU trebuie sa vrei asta ptr tine, ptr ca el n-o va face niciodata. Si asa cum acum spune "baiatul lu' tata" peste cativa ani il va indeparta de tine. Sunt destui barbati care stau si asteapta sa creasca copii si apoi isi aroga drepturi.

Imi pare rau ptr situatia ta, dar ai multe atuuri. Trebuie doar sa te hotarasti sa le folosesti. [flo2]

[Rufus]

teuta, ia viata asa cum vine. Din scrisul tau razbate deznadejdea...nimeni nu te poate condamna pentru asta. Dar din pacate nici ajuta. Din afara se vede naspa situatia...de aici vin si raspunsurile care sunt sigur ca sunt ca niste cutite in sufletul tau.

E mare lucru ca ai vrut sa vorbesti pe forum, e o etapa obligatorie, vorbind, chiar si singur, sintetizezi ceea ce este probabil brambura in capul tau.

Nu esti nici prima si nici ultima persoana care plange dupa iubirea vietii...dar aia a fost si nu mai este, ceea ce ti-a ramas e doar umbra, sau urma...este prezentul.

Daca alegi sa traiesti in trecut...mi-e teama ca-ti rapeste din ceea ce ar putea sa-ti ofere viitorul.

[maryella77]

mie mi se pare ca  teuta doar vrea sa isi verse oful aici; se simte coplesita si ii face bine sa discute cu cineva, fie vb si de persoane de pe forum; mie chiar din prima ei postare imi este f clar ca stie ce are de facut, dar probabil inca nu e sigura ca a facut tot posibilul sa mearga bine relatia; 

dar mie mi se pare halucinant ca in zilele noastre sa mai suporte cineva un astfel de barbat- mai ales o femeie independenta financiar-; 

cred ca mai degraba toate neintelegerile au provenit din faptul ca voi 2 nu v-ati cunoscut cu adevarat niciodata; ca ati trait atatia ani cu o impresie falsa, iar realitatea a fost prea dura; eu cred ca la peste 30 de ani ti-ai dat seama dinainte de a face copiii cu el ce fel de om e; ca semne sunt; adica mi-e greu sa cred ca inainte de a avea copiii te ajuta in gospodarie, era galant , etc; poate era mai afectuos cu tine, ceea ce e altceva;dar daca analizezi la rece o sa iti dai seama ca ai avut multe indicii sa iti dai seama cu cine te-ai incurcat; si ai crezut, cum cred f multe femei si niciodata nu am inteles de ce ca il vor schimba copiii; acest lucru cred ca se intampla o data la un milion si cred ca tot la un barbat care e de caracter; copiii il schimba intr-o oarecare masura, daca exista o baza pe care sa aiba loc aceste schimbari, altfel...;

si nu inteleg nici sa ma taie cineva de ce te-ai stradui atata sa schimbi pe cineva; 

ia frate pe cineva care e pe gustul tau de la inceput ca sa nu mai muncesti sa il schimbi ci doar sa te bucuri de calitatile lui;si uite asa ajung copiii sa sufere;

si in orice relatie ambii sunt de vina; eu cand ma cert cu sotul si analizez apoi imi dau seama ca nici eu nu sunt Maica Tereza; cred ca ai un mare spirit de sacrificiu daca  e adevarat ce ai spus si chiar asa s-a comportat cu tine;

dar tu esti cea care i-a perms acel comportament; el asa a fost, dar tu ce scuza ai? o femeie tanara, sanatosa, presupun ca si frumoasa daca au iesit copiii frumosi; nu crezi ca meriti mai mult de la viata?

[MariaG]

no, Teuta draga e greu. E al naibii de greu si se face din ce in ce mai greu pe masura ce timpul trece. 

E greu oricum o sa hotarasti: e greu sa te desparti si e greu sa traiesti asa mai departe. 

Tu stii bine ce ar fi bine pentru tine sa faci dar vrei sa o faca el. Pentru ca esti genul pasnic (ca mine) care are nevoie de o tragedie ca sa zica "asa nu e mai poate, hai sa facem curat". 

Ce pot sa-ti spun, cu siguranta, este ca e mai usor sa iei decizia asta tu si sa o pui tu in aplicare, decat sa astepti sa o faca el. Iti da tie controlul asupra a ce si cum si cand se intampla si asta este minunat. 

I-ati partenerul la o discutie cu creionul si hartia in mana, notati-va hotararile asupra:

- domiciliului copiilor

- programul copiilor 

- cum si in ce fel participa fiecare la intretinerea copiilor (copiii au dreptul sa fie intretinuti de ambii parinti)

- cum va impartiti bunurile 

si mergeti la notar. 

[ratustele]

Tot ce pot sa zic eu e ca e mai grea singuratatea in doi decat cea de una singura. Cand esti singura macar mai ai o sansa... eu cred ca lui ii convine situatia: casa, masa, copii... imi cam suna a lichea, parazit, capusa...