Sfaturi, idei - fata in fata cu adolescenta

[szivarvany]

Foarte interesante toate raspunsurile [flo]

 

Va multumesc. Le voi reciti de multe ori de acum inainte.

 

Intr-adevar totul depinde relatia pe care o construiesti cu copilul, de modul in care functioneaza relatia parinte-copil. Pentru ca pana la urma nu degeaba ii educam, le explicam, ii construim, ci exact pt a-i pregati.

Sigur ca am vrea garantia ca niciodata nimic rau nu se va intampla.

 

Nu stiu cum voi fi eu cu fie`mea in anii urmatori. Nu imi este insa groaza de anii care vin, nu stiu exact de ce nu mi-e teama de furtunile ce vor urma. Desi sunt paranoia in persoana.

Probabil pentru ca toti am crescut si suntem oameni destul de normali?!

 

edit: maine dimineata ma vad cu prietena mea, ca ducem junioarele la scoala. sper ca sunt un pic mai bine cu totii.

 

edit2: m a miscat foarte mult sa o vad pe prietena mea plangand; ne stim de 10 ani. sunt oameni echilibrati care mereu au fost alaturi de copilele lor, au incercat sa le indrume intr un mod corect, sa le fie mereu aproape si sa se poata baza pe ei despre orice ar fi nevoie. sa o vad atat de disperata si pierduta parca, a fost tare greu. as fi vrut sa i ofer o solutie minune, un sfat la fix, dar nu am putut.

 

Editat de Ianuarie 30, 2014

[isabela]

Eu i-am spus si ii spun intotdeauna ca sunt ingrijorata atunci cand intarzie.

 

S-a intamplat o singura data sa intarzie si sa nu o pot contacta. Nu pot spune ce-am trait in jumatatea aceea de ora. Cate ganduri mi-au trecut prin cap. I-am explicat ca nu este vorba de increderea in ea, si in cei din jur. Ii repet la infinit cate se pot intampla. Poate ceva ii ramane in cap.

 

In general, stabilim impreuna ora de venit acasa. Asta pentru weekend, pt ca in timpul saptamanii , nu iese.Mai bine spus, negociem. Respecta aceea ora, ba de multe ori a ajuns inainte de ora stabilita.

 

Daca este la o petrecere si trece de ora 24, imi trimite mesaje, sa stiu ca este bine.

 

Stiu unde se duce si cu cine, si intotdeauna am cel putin un telefon al prietenilor cu care merge. S-a intamplat ca telefonul ei sa se descarce si de atunci am stabilit sa-mi mai lase cel putin un nr de telefon la care sa pot da de ea.

 

Daca pleaca din locul in care stiu ca este, imi trimite mesaje si ma anunta.

 

Toate astea functioneaza, acum la 15 ani jumatate. Nu stiu ce va fi la 18 ani.

 

Cat despre, ce mama sunt eu, cand nu picam la intelegere? Si cum sunt alte mame, cata libertate acorda copiilor? Si cum nu vad cat invata ea de bine si cat de mult se straduieste pentru scoala? Si de ce eu nu vad astea si nu inteleg si nu o las unde si cand vrea ea? Le-am auzit de n-ori. Si le voi mai auzi, sunt convinsa.

[michelle-usa]

nu am avut sa citesc paginile scrise. raspund doar la subiect.

 

mie ora 11 mai ales iarnami se pare f tirziu, mai ales in timpul scolii si mai ales in ultimul an de liceu .

 ma gindesc cu groaza ce a fost in inima bietilor parinti sa nu stie de ea de la ora 9...sa nu le raspunda la telefon.

 

eu cred a trebuie sa stim in familie de fiecare unde suntem, cu cine suntem...si la ce ora venim.

imi amintesc de cineva...cu ani in urma..., baiat in clasa a 12, fruntas in clasa...s-a dus cu niste baieti la o petrecere si i-au dat sa bea.

pe drum spre casa i s-a facut rau si prietenii in loc sa il duca la spital...li s-a facut frica si pur si simplu au fugit si  l-au lasat singur.

 noroc ca l-a gasit cineva I l-a dus de urgenta in spital. era in coma alchoolica la un pas de moarte.

parintii erau terminati...nestiind nimic de el pt multe ore.

 

eu cred ca parintii treb sa puna limite si la 18 ani, asa cum si ei au si la 50 de ani.

traim in societate unde exista limite si responsabilitati....si asta treb sa inteleaga si tineri.

Editat de Februarie 3, 2014