Confidenta inimii tale....

[pika-pika]

Mie imi este f frica,mi-e frica de ce s-ar putea intampla in viata,mi-e frica de moarte.Nu mai stiu exact cand a inceput totul,poate cand l-am pierdut pe tatal meu...poate inainte... Oare am pierdut credinta in Dumnezeu? Andromeda si Aina cu ochii ca maslina (05.07.06)

[Marilena12]

Eu nu cred ca ti-ai pierdut credinta, ai trecut cu siguranta printr-o trauma, ai pierdut pe cineva drag, poate ai vazut pe cineva murind, nu e usor sa treci prin asa ceva. Si eu am momente de tristete si ingrijorare dar numai pentru cei dragi mie, nu pentru mine, desi am nadejde in Dumnezeu si ma las mereu in grija Lui... Trebuie sa te bucuri mai mult de tot ce inseamna viata. [flo] MARILENA [url="http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=2006%20in%20imagini&page=15"]Votati-o pe Anna "In roz"[/url]

[Alex2]

Zepellina, spuneai ca sunt echilibrat. Sper sa fiu si sa raman asa. Florentza, tu spuneai ca si tu ai probleme. Fiecare are partea lui de nefericire. Dar fiindca suntem la subforumul "credintei" as vrea sa vorbesc despre Dumnezeu... in viata noastra. Toti, sau majoritatea, in momentele de fericire ii multumim Lui Dumnezeu, dar uitam sa ne prindem de mana Lui in necaz. Ne intrebam "de ce?", dam vina pe El si ne indepartam, ca si cum ar purta vreo vina ca noua ni se intampla toate "astea", ca si cum ne-ar fi un inamic. Ptr inceput as vrea sa va spun ca citesc mult si viata mea este undeva intre ce citesc, accept si nu pun neaparat in practica. Am primit si reprosuri pe PM despre dezechilibrul dintre a slavi numele Lui Dumnezeu, daca viata mea nu este in conformitate cu Cuvantul Lui. Acum sinceri sa fim, cine poate spune ca este fara de pacat? "Sa arunce primul piatra!", nu? Oricum, momentan, nu ma consider foarte abatut de la cale, dar nici foarte aproape. Dar a fost o vreme, cand, dupa ce, ducand o viata in maxima conformitate cu Cuvantul Lui, si am ajuns totusi la divort, am fost si eu suparat pe El. Am fost suparat ptr ca stiam cat de aproape eram de El, si stiam ca l-am pus pe El temelie in casnicia mea. Si totusi, ea s-a daramat. Apoi am inteles ca El era langa mine ptr a ma ajuta sa inteleg, ptr a ma ajuta sa ma ridic, ptr a ma ajuta sa merg mai departe. Nu era inamicul meu, ci salvatorul meu. Am inteles ca atunci cand Dumnezeu ingaduie ceva, are un scop ptr fiecare dintre noi. Un scop, un motiv, pe care oribiti de durere nu-l intelegem atunci. Cu timpul ranile se vindeca, viata contiua si intelegem ca poate e mai bine ca s-a intamplat asa. Dar cum depasim momentele acelea de maxima durere? Si mai ales, cum le depasim cu fruntea sus. Si fara sa-L acuzam pe El, care nu ni le-a dat, ci doar le-a permis, ca urmare a alegerilor noastre. Zepellina, ar fi gresit sa-ti spun ca viata fara sotul tau poate fi mai buna decat era alaturi de el. Asta numai tu stii. Dar ce stiu sigur, din propria mea experienta de viata, este ca la despartire, mai ales atunci cand suntem nevoiti sa o acceptam, nu sa o initiem, punem persoana pe care am pierdut-o intr-un altar al iubirii. Si-i pastram numai amintiri frumoase, ii atribuim calitati care, sa fim seriosi, nu le are. Sau le are, dar nu e nicidecum doar o alcatuire de calitati. Are si defecte pe care le uitam, le stergem. Si sigur are, dovada sunt chiar suferintele noastre. Asadar, cum sa nu suferim dupa cineva care a ramas perfect in amintirea noastra, dupa cineva careia i-am inaltat un altar? Cred ca daca ar fi sa nu ne mai lasam manati de asemenea fantasmari, sa fim realistai si sa rememoram trecutul la adevarata lui realitate, am ajunge poate la alta extrema. Am constata ca persoana ptr care suferim "nu merita suferinta noastra". Si nici nu ne-o cere nimeni ca tribut. Nu, nu cred ca solutia este sa-l punem pe celalalt intr-o pozitie negativa: "vezi ce mi-a facut", "cum sa ma mai gandesc la el/ea, cand am atatea motive sa-l urasc". Dar cred ca acceptarea realitati este cea mai buna solutie. Ori cel mai adesea, noi nu putem sa continuam viata cand suntem parasiti, ptr ca nu intelegem motivul ptr care persoana iubita a plecat. Dar, oricare ar fi motivul, viata noastra nu are ca scop aflarea detaliata a adevarului. Poate pus si simplu Dumnezeu are ptr noi o solutie mai buna, pe care acum nu o vedem. Pika-pika, da, poate ti-a slabit credinta in Dumnezeu, ptr ca atunci cand credem in El din tot sufletul, nu ne mai temem de nimic. Poate intr-adevar esti influentata de pierderea tatalui, si ai inteles cat de firavi si muritori suntem. Cred ca nu trebuie sa-L acuzi pe Dumnezeu ca l-a luat pe tatal tau si nici ca a permis asta. Fiecare avem zilele noastre numarate, si cred ca viata este singura de care numai Dumnezeu dispune. El poate accepta sa ni se intample multe de-a lungul vietii, ca rezultat al alegerilor noastre, dar cand incepe si se termina viata noastra numai El hotaraste. Trebuie sa ai incredere in El ptr ca El stie ce va fi in ziua de maine. Fiecare zi cu grijile ei, si nu te teme de maine, Dumnezeu este deja acolo. Alexandru ______________________ Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

[BOCANILA]

[flo]Draga mea,traieste astazi,si nu te teme de ziua de maine.Zilele tale sunt scrise mai inainte de te fi nascut tu.Numai ca trebuie sa ai credinta. ... nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te întaresc, tot Eu îti vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia41;10 Sa nu te temi de moarte...sa crezi ca ai viata vesnica “Lucruri, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile, pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Si mama mea a ;murit;dar stiu ca este sus in cer...si ma asteapta. Dumnezeu a creeat lumea in 7 zile,si ce minunata a facut-o..dar iti dai seama ca de 2 mii de ani,,Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi,, Crede in promisiunile Lui....si nu te teme de nimic[flo] http://www.ringo.com/profile/cocuta_alisor.html unde dragoste nu e,nimic nu e...

[pika-pika]

Multumesc pentru gandurile voastre! Acum ca am prins un pic de curaj,sa va povestesc un pic mai pe larg. Cand a murit tatal meu nu am fost alaturi de el,tocmai se nascuse fetita mea si era prea mica ca sa calatoreasca.Exact la doua sapt dupa ce a murit noi trebuia sa mergem in Romania.Asa a fost sa fie.Poate a fost mai bine sa nu-l vad bolnav... In ziua in care a murit l-am visat... eram in casa la bunicii mei(acolo unde era el),era intins in pat(bolnav) si cand m-a vazut a sarit in picioare si mi-a spus fericit:"Uite,sunt bine acum.M-am facut bine!"Si sarea in pat sa-mi arate ca se simte bine.M-am trezit plangand rugandu-l in gand sa mai reziste un pic sa ajung sa-l vad. Din momentul in care m-au anuntat ca a murit am simtit de cateva ori prezenta lui,dar dupa cateva zile ...nimic...Desi il visez de multe ori nu il simt...nu stiu daca ma fac inteleasa....nu simt nici ca ma vede,nici ca ma asteapta...nimic...Si cred ca asta ma sperie cel mai tare. Am fost si in Romania,am fost la mormantul lui,la noi in casa...nu am simtit nimic...doar un dor imens sa vorbesc cu el,sa-l imbratisez. Nu m-am gandit nici un moment ca sunt suparata pe Dumnezeu ca mi l-a luat.Ba chiar ma gandesc ca Dumnezeu a facut in asa fel incat sa se nasca fetita mea tocmai acum ca sa pot trece mai usor peste momentul asta.Mereu am crezut ca Dumnezeu aranjeaza unele lucruri in asa fel incat sa ne fie noua bine.Am constatat asta pe pielea mea de multe ori.Si totusi...ma gandesc ca ,asa cum ai spus si tu Alex2 daca as crede cu toata fiinta in Dumnezeu nu mi-ar mai fi frica,as fi sigura ca este mereu alaturi de mine. Bocanila as vrea sa cred si eu acelasi lucru despre tatal meu. Andromeda si Aina cu ochii ca maslina (05.07.06)

[zepellina]

quote:

---

Originally posted by Alex2
Nu era inamicul meu, ci salvatorul meu. Am inteles ca atunci cand Dumnezeu ingaduie ceva, are un scop ptr fiecare dintre noi. Un scop, un motiv, pe care oribiti de durere nu-l intelegem atunci. Cu timpul ranile se vindeca, viata contiua si intelegem ca poate e mai bine ca s-a intamplat asa. Dar cum depasim momentele acelea de maxima durere? Si mai ales, cum le depasim cu fruntea sus. Si fara sa-L acuzam pe El, care nu ni le-a dat, ci doar le-a permis, ca urmare a alegerilor noastre. Ori cel mai adesea, noi nu putem sa continuam viata cand suntem parasiti, ptr ca nu intelegem motivul ptr care persoana iubita a plecat. Dar, oricare ar fi motivul, viata noastra nu are ca scop aflarea detaliata a adevarului. Poate pus si simplu Dumnezeu are ptr noi o solutie mai buna, pe care acum nu o vedem. Alexandru ______________________

---

Ai punctat bine. Stiu insa toate astea, mi-a spus si preotul lucrurile astea , ca daca Dumnezeu a ingaduit o inima zdrobita, sigur urmeaza si ceva bun pentru mine. Cred.Simai cred sice ai mai spus, ca nu merita sa sufar, dar am subliniat: nu inteleg de ce. Uneori ma simt ft impacata si chiar simt ca in inima mea e Dumnezeu, e ft bine, liniste...dar apar si aceste stari de "panica " uneori in care parca nu mai inteleg nimic: DE CE? Nu i-am reprosat nimic lui Dumnezeu, nu am dat vina pentru ca eu nu am fost asa aproape de El. La inceputul relatiei da, apoi tot mai putin. Uneori ma gandeam ca e bine ca mi s-a intamplat asa, pt ca mi-am intors fata spre El. II multumesc mereu , mai ales ptr fetita mea...perfecta. [flo] Pika pika, iti doresc multa putere si credinta si incredere in tine.[flo] zepellina

[mirela10]

si eu sunt coplesita de binecuvantari si stiu ca Dumnezeu ma iubeste.si totusi am momentele mele de depresie.dar in sfarsit am inteles si eu sa fii crestin nu inseamna sa fii scutit de imprejurari neplacute... pe site-ul DC unde sunt carti pt downlodat am gasit cartea :"cand Dumnezeu iti taie calea".E F INTERESANTA... http://photos.yahoo.com/iuli_n90210 http://www.dropshots.com/mirela10 http://www.dropshots.com/MIRELA1 mirelutza si dani(21.12.2005)

[pika-pika]

mirela10 am sa o citesc.multumim! Andromeda si Aina cu ochii ca maslina (05.07.06)

[Alex2]

Dupa orice suferinta, e nevoie de recuperare. Si dupa o suferinta fizica, dar dupa una sufleteasca. Am intrat acum aici ptr ca asta simt. A fost o perioada de negare, o perioada in care m-am agatat de trecut si am visat imposibilul, apoi un gol. Trecut a "zburat" si a ramas un gol, care incepe sa fie treptat umplut cu "ceva". Zepellina, cand prezentul va depasi in orice limita trecutul, el va scadea in intensitate. Din pacate doar timpul poate face asta. Noi il putem ajuta, sperand, nelasandu-ne prada disperari, facand front comun cu Dumnezeu in rugaciune, dar, timpul le va rezolva fie ca vrem sau nu. E nevoie de o renastere, e nevoie de un timp de refacere, si, da, viata merge inainte! Alexandru ______________________ Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...