In ce conditii ati renunta...

[Leditia]

Daca sotul ar castiga suficient si daca sunt nevoita s-o fac din motive medicale.Sau vorba Dariei daca as castiga potul cel mare la loto:)Atunci nici pe sot nu l-as mai lasa sa munceasa,doar daca ar porni el o afacere ceva,insa nu l-as mai lasa sa plece :)

[Leditia]

Sau daca mi-as uri jobul si ar  fi un chin sa merg..sau m-as imbolnavi din cauza jobului,a stresului si a epuizarii(cunosc cazuri).

[monicabo]

Dyana, la voi e o situatie speciala [flo2], am si exclus astfel de situatii in postarea mea de mai sus.

Vroiam sa mai spun, ca atunci cand mi-am reluat activitatea, dupa cei 3 ani si 7 luni, mi se parea ca mi-a ruginit creierul, ca nu mai stiu sa gandesc, mi se parea un pic peste mana. Noroc insa, ca acest sentiment a durat putin si mi-am reintrat repede in ritm. Caci de obicei asa se intampla.

[viviana]

Iti raspund in ce conditii am renuntat eu (partial) si de de ce mi se pare o mare porcarie.

 

Mai intai si mai intai spun ca dupa nastere nu am stat cu fata decat cateva luni.

 

Cand era in clasa a II-a, am avut o perioda foarte rea din punct de vedere al sanatatii mele suprapusa pe imposibilitatea familiei mele de a ma ajuta cu copila.

 

Asta a fost momentul cheie cand am decis sa stau acasa.

Dar.... la luarea deciziei a avut un rol major apartamentul pe care la vemea aia il inchiriam cu 450 euor/luna.

 

Dupa ce am terminat recuperarile si am rezolvat-o cat de cat cu sanatatea am inceput sa lucrez de acasa.

 

La cativa ani dupa ce am inceput lucrurul de acasa a inceput sa apara plictiseala, nevoia de interactiune umana.

 

Am incercat sa-mi gasesc serviciu, insa nu s-a ivit nimic si ceea ce s-a ivit nu a fost compatibil cu ce imi trebuia mine.

 

Asa ca si in ziua de azi continui sporadic sa muncesc de acasa.

 

Intre timp viata s-a degradat. Apartamentul pe care-l inchiriam a capatat o alta destinatie. Totul s-a transormat de la an ala an si o cam ia in jos.

 

Platesc din mana asigurari de sanatate, pensie, ceea ce inseamna ca niste bani se scurg printre degete intr-un sistem despre care stii ca s-ar putea sa nu-ti-i mai inapoieze.

 

Celcesforaie a devenit din ce in ce mai preocupat de ziua de maine si intrebarea care-l macina este: "Daca eu patesc ceva, fetele mele ce fac?"

 

Stiu ca atunci cand am renuntat la serviciu nu am putut sa fac altfel dar tot  mi se pare cea mai proasta alegere pe care am putut sa o fac in vietisoara mea.

 

=====

 

Nu va mai ganditi ca femeia care sta acasa are cratita si matura lipite de mana si umbla cu morcovu-n buzunar, ca nu e asa.

Poate sa faca absolut ce vrea, cand vrea sau sa nu faca nimic din toate astea. Daca e destul de desteapta isi va hrani sufletul si intelectul.

=====

 

Concluzie:

• In Romania nu e indicat sa-ti lasi serviciul; daca ai o varsta cand vrei sa-l reiei nu te mai baga nimeni in seama mai ales dupa o oarecare absenta de pe piata muncii.
• daca nu esti o persoana abila, deschisa in a-ti antrena zilnic intelectul te plafonezi
• copilul creste - dupa 12-13-14 ani nu prea mai are nevoie de tine si ala va fi un moment de cotitura;  depresia te asteapta dupa coltul usii: ti-a disparut obiectul muncii
• mai apare cate o criza economica si te prinde cu chilotii-n vine
• deci raspunsul este nu mi-as lasa serviciul indiferent cat de prost as fi platita chiar daca as da tot salariul pe bona (prezenta in piata muncii este un punct in plus; poti cunoaste persoane care sa te ajute si sa te indrume; din fotoliu nu poti prinde nicio ocazie)
• o sa-ti para rau dupa independenta financiara
• daca te certi cu partenerul si vreti sa va despartiti ce se va intampla cu copilul?
• ai un partener care nu o sa se strambe de cate ori vrei bani pentru 1 pereche de ciorapi si nu o sa te intrebe: "la ce-ti trebuie ca doar stai in casa?"

 

 

 

 

[monicabo]

Viviana, f bine sintetizat! [flo2]

 

Vis a vis de ce spuneai, cu femeia casnica cu cratita si matura dupa ea, e si nu e asa... pt ca in general familia are pretentii mai mari , in ceea ce priveste casa si gospodaria de la o femeie casnica decat de la una care lucreaza, caci la cea casnica se considera ca asta ii este jobul: curatenie, mancare, calcat etc, si totul trebuie sa fie luna in orice moment, ca nah, doar femeia respectiva sta acasa si are timp... [batcap]

Or, repet, pt mine asta ar fi cel mai crunt job, cred ca m-as tampi ca asta sa fie singura preocupare de peste zi.

Asa, lucrand, fac ce pot cand pot, mai cer ajutor, le mai las asa cand nu mai pot, ma ajuta o femeie 1 data/saptamana.... Tinta mea este ca locuinta sa arate decent si atat, nu sa straluceasca, caci nu va straluci in veci cu 2 copii si cu mine nedisponibila non-stop pt gospodarie. Daca stai sa "purici" mereu, in fiecare moment ar mai fi cateceva de facut...

[mamica11]

Monicabo, "tinta " femeii in legatura cu casa ei e aceeasi de fapt indiferent daca lucreaza sau nu doar ca sunt altele justificarile pe care si le aduce singura ..

Adica: femeia care are ca tinta doar o casa "decenta" asa o are si cand lucreaza si cand nu lucreaza pe cand cea ce are ca "tinta" o casa curata si in cele mai ascunse cotloane asa o tine si cand lucreaza si cand nu.

Deci, asta nu tine la "motive.

 

Personal cred ca atat timp cat iti poti indeplini ceea ce ti-ai propus in tandemul : casa-serviciu este bine sa nu renunti.

Daca simti ca balanta nu mai sta dreapta, adica intr-o parte sau in alta esti mult sub ceea ce ai ca "tinta" decat sa ajungi pe zi ce trece mai nemultumita de tine insati , mai bine renunti la lucru  si echilibrezi balanta cu indeplinirea a tot ceea ce iti doresti in familie.

Insa, este foarte important un venit minim asigurat de catre sot bineinteles , altfel totul este doar vorbarie daca nu ai paine sa pui pe masa copiilor in nici un caz nu exista varianta renuntarii.   

Editat de Februarie 3, 2014

[Mik]

Selene, tu iei in calcul extremele. Cum spunea si Letitia, uneori (in functie de job si de legislatie) poti avea un job part-time.

 

Eu am lucrat 80% foarte multa vreme si acum sunt la 90%, asta pentru ca legea si jobul mi-o permit.

[Selene_Bunny]

Eu lucrez invers decat majoritatea, respectiv incep lucrul, atunci cand am de lucru, pe la 16 si il inchei pe la 22-23, chiar si 24, cu o pauza, doua. Peste zi, ma pot ocupa de copil in jur de 3 ore. Copilul meu reactioneaza foarte prost la schimbari, orice schimbare este redata de el ca razvratire, fortare a limitelor, chiar incrancenare, acumulare de frustrari. Imi transmite semnale contradictorii, care ma confuzeaza si nu stiu cum sa il inteleg, dupa ce sa ma iau, dupa ce exprima prin vorbe sau dupa ce exprima prin fapte. Din acest motiv, familia extinsa mi-a sugerat, foarte subtil, e drept, ca ar trebui sa renunt la munca in favoarea statului cu copilul si educarii lui, comunicarii cu el, corectarii acestor manifestari. Ca sa citez pe cineva exact, "fii in permanenta cu ochii pe el, chiar si atunci cand lucrezi".

 

Numai faptul ca mi se sugereaza chestia asta imi declanseaza puternice sentimente de furie si frustrare, carora ma straduiesc sa nu le dau drumul. In acelasi timp, nu pot inchide ochii la manifestarile copilului, sa ma prefac ca nu exista. 

 

Tot in acelasi timp, schimbarile din ultima vreme au fost obligatorii si nu s-au terminat.

Editat de Februarie 3, 2014

[szivarvany]

Daria nu intelege ca muncesti sa ai bani ? Adica daca munceai si pana acum, care  e noutatea ?

Intrebarea e: iti permiti sa nu faci nimic ? Ca atunci e ok.

[cristiama]

Copilul meu are 3 ani si primii 2 i-am stat acasa.

Si cam de la anul nou, cand iti faci bilantul ma roade intrebarea:

- De ce vin eu la servici?

 

Am schimbat mai multe bone, copilul nu mananca bine, nu imi place DELOC cum este educat.

Vin cam pe la 7 seara acasa si sunt obosita, in weekeduri sunt obosita, desi imi place sa gatesc in anul asta nu am avut timp sau energie.

Salariul meu se duce pe bona+ drum, mancare, haine de birou.

Acum sunt la servici si concentreaza-te daca poti, ca azi bona iar nu a venit si copilul ramane cu soacra care e f batrana si nu prea se descurca, dimineata l-a dus sotul la o activitate.

 

Si bine, acum il dau la gradi, desi am incercat si s-a inbolnavit de 3 ori f rau, dar cand incepe pregatitoarea cine o sa il educe, cu cine o sa invete, o sa fac asta dupa 7 seara????

 

Adica am devenit mama dupa 40 de ani, poate nu mai am energia care ar fi normal sa o ai ca sa cresti un copil mic.

 

Avem niste venituri care daca ne-am restrange f tare am reusi sa traim chiar daca am renunta amandoi la job. Sotul are un servici bun la care nu isi pune problema sa renunte.

 

Deci varianta sa ne retragem si sa traim in varf de munte cade! - Asta e o gluma, as vrea sa aiba acces la educatie copilul, la doctor.

 

Pentru:

 

- La servici e bine, atmosfera e buna, e mult de lucru dar fac fata, salariul e bun, lucrez de 15 ani aici si deja am conexiuni pe care le faci in timp, prietene, amice, cunostinte

- Nu ma plictisesc

- Am mai multa grija de mine, am slabit, avem abonamente medicale si m-am dus la dr diversi, mi-am schimbat dieta, iau un tratament medical pe viata pe care inainte il ignoram

- Cat am stat acasa ma plictiseam doar de casa-parc-copil, prietenele mele sunt la servici, aici nu as avea cum sa schimb ceva daca as sta acasa

 

Mie in concluzie mi se pare cam asa:

- mie imi e mai bine la servici

- copilului ii e mai rau

 

Pe cine "sacrific"?