Mama,adolescenta si tatal vitreg - un trio expoziv

[ab5174]

Dupa cum a pus problema la discutia aia, sotul tau nu are intentii rele ...continui sa cred ca conflictul este creat de fata ta, care nu il respecta, indiferent ce a facut pentru ea, pentru simplu fapt ca nu ii este tatal natural.

 

Incerc sa ma detasez de cazul tau dar sa continui discutia ca principiu ...

 

Merita o familie de genul asta (cu copil dintr-o relatie anterioara), sa se destrame doar pentru ca copilul nu il accepta pe noul partener al parintelui natural ???

 

Atentie, nu vorbesc de extreme, vorbesc doar de o relatie normala, fireasca intre doi oameni, pe care copilul, din diverse motive (gelozie, teama, hormoni) nu il accepta si creaza o gramada de conflicte.

 

Eu zic ca NU ...si astept parerile voastre, astept sa ma contestati ca sa ma pot justifica.

No ...ce scuza are ca ii cauta in  lucruri si i citeste jurnalul?

[marius]

Merita o familie de genul asta (cu copil dintr-o relatie anterioara), 

 

Care familie? Sau ce numesti tu "a forma o familie"?

Pana acolo poate ca exista inainte o mama si copilul ei si "nu exista un el" in aceasta relatie.

Nu cumva ar trebui inceput de aici?

[MariaG]

Familia nu se destrama pentru ca pruncul nu-l accepta pe noul partener al parintelui natural.

Relatiile din familiie de acest tip (stiu pentru ca fac parte din una) sunt complexe.

Daca se destrama e din cauza ca cei doi parteneri (adultii) nu au reusit sa rezolve/aplaneze conflictele care apar in mod normal. 

Copilul poate sa nu-l accepte in postura de mama/tata. Nimic anormal, e chiar firesc, indiferent cate face pentru el.

Autoritatea asupra copilului o are parintele natural si tot el are si responsabilitatea. Partenerul parintelui isi poate da cu parerea, poate oferi suport (moral sau material), poate oferi sfaturi, poate cere sa se respecte reguli in spatiul comun pe care il impart, poate cere sa fie respectat (ca orice alta persoana), dar nu poate obliga copilul sa-l accepte in postura de parinte. Pentru ca nu e. Pentru copil nici macar nu face parte din "familia" lui

Editat de Februarie 19, 2014

[buflea]

Care familie? Sau ce numesti tu "a forma o familie"?

Pana acolo poate ca exista inainte o mama si copilul ei si "nu exista un el" in aceasta relatie.

Nu cumva ar trebui inceput de aici?

Sigur ...incepem cu un pas in spate. Daca o mama singura, cu un copil, isi gaseste un partener cu care rezoneaza suficient de mult incat sa formeze un cuplu si copilul din diverse motive, intotdeauna subiective (pentru ca nu copilul evalueaza o relatie) nu accepta aceasta relatie .... ce pondere trebuie sa aiba copilul in decizia mamei ?

 

PS. Cred ca vorbesc de copilul adolescent sau preadolescent ...ca pana in 8-9 ani nu cred ca intelege mare lucru dintr-o relatie a mamei.

[marius]

Sigur ...incepem cu un pas in spate. Daca o mama singura, cu un copil, isi gaseste un partener cu care rezoneaza suficient de mult incat sa formeze un cuplu si copilul din diverse motive, intotdeauna subiective (pentru ca nu copilul evalueaza o relatie) nu accepta aceasta relatie .... ce pondere trebuie sa aiba copilul in decizia mamei ?

 

PS. Cred ca vorbesc de copilul adolescent sau preadolescent ...ca pana in 8-9 ani nu cred ca intelege mare lucru dintr-o relatie a mamei.

Depinde cat de mult apreciaza/accepta mama opinia/dorinta propriului copil fata de dorinta proprie.

Unele mame trec peste propriile dorinte daca acestea ar afecta sub o forma sau alta copilul lor,  cum sunt si mame care prefera sa isi indeplineasca dorintele proprii indiferent de dorinta copilului lor.

[szivarvany]

O sa raspund si eu la intrebarea ta Buflea.

Pentru mine ar conta enorm parerea fie`mi. Exact pt ca inainte de toate noi suntem deja o familie si orice schimbare ne ar afecta pe amandoua.

[buflea]

Familia nu se destrama pentru ca pruncul nu-l accepta pe noul partener al parintelui natural.

Relatiile din familiie de acest tip (stiu pentru ca fac parte din una) sunt complexe.

Daca se destrama e din cauza ca cei doi parteneri (adultii) nu au reusit sa rezolve/aplaneze conflictele care apar in mod normal.

Copilul poate sa nu-l accepte in postura de mama/tata. Nimic anormal, e chiar firesc, indiferent cate face pentru el.

Autoritatea asupra copilului o are parintele natural si tot el are si responsabilitatea. Partenerul parintelui isi poate da cu parerea, poate oferi suport (moral sau material), poate oferi sfaturi, poate cere sa se respecte reguli in spatiul comun pe care il impart, poate cere sa fie respectat (ca orice alta persoana), dar nu poate obliga copilul sa-l accepte in postura de parinte. Pentru ca nu e. Pentru copil nici macar nu face parte din "familia" lui

Corect ...asta este si parerea mea. Ca copilul nu trebuie sa aiba rol de decizie in pastrarea sau destramarea unui cuplu. Si indiferent ce ar face ...(si sunt sigura ca pit face foarte, foarte multe mizerii) ...nu trebuie inteles, protejat, ingaduit doar in spiritul iubirii mai presus de orice.

Mi-a placut raspunsul autoarei acestui subiect la remarca "iti iubesti sotul mai mult decat copilul" ...ea a spus "NU, imi iubesc copilul ca pe un copil si sotul ca pe un barbat" ...si nu exista una mai mult ca alta. La fel ca atunci cand ai mai multi copii, nu exista sa iubesti pe unul mai mult.

 

Ce vreau sa spun este ca echilibrul si suportul partenerului este la fel de important ca prezenta si responsabilitatea copilului. Pana la urma, copilul pleaca, isi vede de viata lui iar partenerul ramane alaturi, la bine si la greu. De ce sa renunti la un om cu care rezonezi majoritar ( ca total nu exista nicaieri) doar pentru ca copilul imatur nu rezoneaza cu el ?

[buflea]

O sa raspund si eu la intrebarea ta Buflea.

Pentru mine ar conta enorm parerea fie`mi. Exact pt ca inainte de toate noi suntem deja o familie si orice schimbare ne ar afecta pe amandoua.

Inteleg ce spui, cunosc cazuri similare ... mie mi se pare o extrema, e ca si cum tie nu iti dai nici o sansa decat daca ti-o acorda copilul.

[szivarvany]

Eu privesc diferit asta, adica sanse am si peste 10 ani, daca nu voi mai fi multumita de situatie, o pot schimba oricand, doar ca acum nu vreau. Am zis 10 ani pt ca atunci fie mea va avea 20 si eu voi fi free like a bird  [biz]

Totul depinde de felul fiecareia de a vedea lucrurile.

[buflea]

Da. E un plan bun, atata timp cat ea sigur nu va mai fi acasa la 20 de ani si desigur gasesti pe cineva in aceeasi situatie, adica cu copilul plecat de acasa .

 

Eu citesc in felul urmator ...iti rezervi sansa de a fi fericita cu altcineva, numai atunci cand copilul nu te vede ... caci nu iti imagina ca la 20 de ani, fica-ta va intelege disponibilitatea ta emotionala pentru altcineva, cand de 20 de ani i-o daruiesti numai ei.