Mama,adolescenta si tatal vitreg - un trio expoziv

[szivarvany]

Faza e ca eu sunt happy asa. Nu sunt eu cea mai normala de pe Terra, dar sigur mai sunt si altte fiinte umane asa 

[Alizee]

Ioana, m-am pus in situatia ta si mi s-a zbarlit parul de oroare la gandul ca tatal vitreg al fiicei mele si-ar permite sa ii citeasca jurnalul, sa-i rascoleasca prin haine si lenjeriile intime, sa-i comande sa se comporte cum vrea el si cand vrea el. Eu, nici sotului meu si tatal fetei mele, nu ii permit asemenea atitudine fata de copil, dar altcuiva !

 

Principala vinovata esti tu, fiindca inca de la inceput trebuia sa-i interzici categoric sotului tau sa iti persecute copilul, iar in momentul in care ai observat ca ii cauta prin lucruri, sa il ameninti cu divortul. Nu stiu cat ai fi reusit sa il convingi sa inceteze, caci imi face impresia ca-i place in mod deosebit sa ii rascoleasca prin lenjerii. :x

 

Despre el citesc ca ai cuvinte de lauda : are grija de fiica ta, vrea sa aiba o relatie cu ea, in schimb ea, nerecunoscatoare, nu il accepta.

 

Nu toate mamele au spirit de sacrificiu pt proprii lor copii, dar gandeste-te ca este singurul tau copil, al carei suflet depinde de tine, ca mama a ei, sa ii fii sprijin, iar tu ii reprosezi tot ei, toate devierile de comportament ale sotului tau.

 

Ai casa ta, nu ai ramane pe drumuri, iar tu ai redeveni o femeie linistita si independenta. Ceea ce ai tu cu sotul tau nu este iubire, ci o relatie disfunctionala, bolnava.

 

Parca va vad la batranete : el un batran ursuz care iti mai si carpeste una daca nu faci cum vrea el. Nu e gluma; barbatii cu asemenea comportament nu devin mai buni la batranete, dimpotriva.

 

Fa-ti un bine, atat tie cat si fiicei tale, si divorteaza de un asemenea om. Sunt sigura ca iti vei recastiga fiica, cu conditia sa nu ii reprosezi vreodata "sacrificiul" tau pt ea.

[buflea]

Da, e foarte ok sa fii happy numai tu cu ea sau, pe viitor numai tu cu tine si ea pe langa.

 

In cazul asta, cei ca tine ies din aria mea de interes.

Eu discutam despre cei prinsi intre dragostea romantica si dragostea de parinte ...si care are mai multa prioritate atunci cand exista un conflict.

 

Cred ca par extrem de egoista, dar eu consider echilibrul emotional personal mai important decat confortul adolescentului imatur vis-a-vis de o persoana straina.

 

Pentru ca adolescentul creste, pleaca, isi vede de viata lui si culmea, peste ani, ajunge chiar sa inteleaga situatia. Dar o relatie abandonata din cauza acestui conflict, cred ca lasa in urma numai regrete.

[Alizee]

Buflea, oricat de mult si-ar iubi o femeie sotul, in momentul in care acesta incepe sa-i cotrobaie fiicei vitrege, adolescente, prin lucrurile personale, e cazul sa-si puna niste intrebari : oare omu' nu are cumva un fetis ?

[a_alinta]

eu cred ca cel mai important e copilul, sa il asculti, sa il intelegi nu barbatul.  fara barbati putem exista, fara copii nu.

[buflea]

eu cred ca cel mai important e copilul, sa il asculti, sa il intelegi nu barbatul. fara barbati putem exista, fara copii nu.

Cum sa NU ? ...dar cand copiii vor pleca la casa lor, care poate fi pe alta coasta, pe alt continent, pe alta planeta, pe luna ...cum o sa existi ?

[szivarvany]

Asta e firul sanatos al vietii. Adica cred ca majoritatea stim asta 

 

Nicio extrema nu e buna, again and again.

 

 

,echilibrul emotional personal, - asta iarasi e ceva ce depinde de fiecare individ in parte, nu cred ca exista reguli general valabile .

[buflea]

Da ...sigur ca stim. Ce vreau sa spun este ca, dupa mine, a pune copilul mai presus de echilibrul personal si a-ti construi un confort in care prezenta lui este dominanta, prezinta un risc de pierdere a identitatii mai tarziu, cand copilul pleaca la casa lui, nu mai are nevoie de tine, nu mai esti una din prioritatile lui, asa cum el a fost ani buni prioritatea si factorul tau decizional ...si asta e valabil in toate domeniile - profesional, emotional, social, familial.

[Alizee]

Parerea mea este ca sanatatea psihica si emotionala a copilului este mai importanta decat indragosteala noastra de o persoana care nu e compatibila cu copilul si care-i poate provoca traume prin comportament inadecvat.

Cand ne indragostim, nu este obligatoriu sa ne si casatorim. Copilul e copil, iubitul e iubit.

[Ella73]

Si eu gandesc ca Buflea, la un moment dat copiii vor pleca pe drumul lor si atunci tu ca parinte ramai fie singur, fie cu partenerul. Si Marcia m-a intrebat o data pe cine iubesc mai mult, pe ea sau pe ta-su; i-am raspuns ca ii iubesc la fel de mult - pe ea ca pe copilul meu si pe el ca pe sotul meu. Ea e acum la pre-pubertate, sa vedem ce va fi peste cativa ani.