Mama,adolescenta si tatal vitreg - un trio expoziv

[marius]

Creditarea este in ambele sensuri! De la adolescent la parinte si de la parinte la adolescent. Si am scris ca regulile ar fi bine sa fie stabilite cu consimtamantul tuturor, sa fie acceptate de toti.

 

Constat ca sunt doua opinii, care de fapt sunt trei ( vorba ceea, "cei patru apostoli sunt trei Luca si Matei"), una majoritara si una minoritara si calea de mijloc dinamica.

 

1. Majoritatea considerati ca un copil si un adolescent gandesc si se manifesta ca un adult si atunci trebuie tratat ca un adult. Asta presupune ca are valorile bine conturate si poti sa faci apel la ele si la logica, ceea ce presupune ca nu mai are nevoie de educatie, deoarece procesul s-a finalizat.

 

Atunci daca-i matur de ce se manifesta ca un copil?

De ce nu-l lasi sa faca ce vrea fara sa-sti faci probleme?

Sa ai incredere totala si cand intarzie sau nu vine acasa sa nu-ti pui intrebarea un de-o fi!

 

2. Altii consideram ca procesul de eucatie nu-i finalizat, adolescentul nu ia decizii dupa ratiune si dupa valorile celor maturi, ca nu intotdeauna explicatiile ajung la destinatie si ca de multe ori ele trec pe langa urechi "ca trenul prin Chitila".

Cei din categoria asta considra ca trebuie sa stie ce face adolescentul ca sa-l protejeze! Considera ca trebuie "sa-l traga de maneca".

 

Exista si calea de mijloc?

Sigur intre cele doua este zona gri, pentru ca nimeni nu basculeaza brusc de la copilarie la maturitate!

 

3. Lasi libertate in functie de cata maturitate dovedeste ca are adolescentul.

Daca dovedeste ca stie care sunt riscurile si isi poarta singur de grija e foarte bine, poate lua decizii singur si din cand in cand verifici ca totul este ok.

Dar cum am mai spus, nu toti ajung la acelasi nivel de constientizare, nu toti reactioneaza la fel la aceleasi metode, si nu depinde doar de metode.

 

In general interdictia il face sa adopte atitudine de fronda.

Sti cum se spune ca unui copil ii spui ca nu-i voie, tocmai din cauza asta face acel lucru.

Multi adolescenti vor sa-si verifice independenta si autoritatea.

Unii opun rezistenta pentru ca sunt incapatanati si vor sa-si demonstreze lor si celor din jur ca au personalitate, altii au sunt fermi pentru ca stiu ca au dreptate, altii cedeaza foarte usor.

Imi amintesc o cunostinta romanca dorea sa se casatoreasca cu un maghiar. Matusa ei era casatorita cu un maghiar. Sotul ei a incercat sa o convinga ca nu-i bine, ca o sa fie considerata o intrusa in comunitate, ca o sa se vorbeasca in jurul ei in maghaira si nu o sa inteleaga si o sa fie frustrata etc..

O noapte intrega a stat de vorba cu ea si dimineata concluzia lui a fost ca-i incapatanata. S-a castorit cu alesul, are copii si o casnicie reusita. Respectiva a stiut ca face ce-i corect. Era in ultimul an de facultate, si cel mai important era deja matura, se putea discuta cu argumente.

 

 

Adolescentii sunt la varsta cand pretind drepturi, dar nu-si asuma consecintele. Nu sunt de condamant pentru ca si adultii isi doresc acelasi lucru.

Eu am sustinut ca trebuie stabilite reguli si prezentate consecintele, pentru ca in viata orice decizie are consecinte. Trebuie sa  invete ca poate lua decizii, dar atunci sa-si asume si sa accepte consecintele.

Mda - esti bun de scris carti. Ce spui tu este o forma de a exprima in scris o parte din posibilitati asa cum le vezi tu din experienta ta. Remarc faptul ca vrei sa trasezi 3 linii bine delimitate tu incluzindu-te la pct. 2

OK - teoria ta este frumoasa. Citibila, Inteligibila.

Singura ei problema (si nu as dori sa repet) este ca are la baza doar ceea ce iti imaginezi, ceea ce tu regasesti din punct de vedere logic ca si posibile variante conform experientei tale si dupa cum scrii si ai mai scris ramai tributar exact acestui punct. Nu ai nici un fel de experienta concreta cu un adolescent (copilul tau) pt intervalul 16-18 ani si asta se vede deci scrii imaginativ. Asa crezi tu ca ar trebui sa fie.

Uneori o nimeresti. La noroc, intuitiv... dar nu ca si consistenta.

Ca sa dau un exemplu similar, as putea sa scriu frumos, coerent, poate m-as apropia chiar, despre subiectul " Trairile unei mame atunci cand naste". As avea pentru totdeauna  un maaare.... X - pur si simplu nu am cum sa am habar cum sunt aceste trairi. La fel sa scriu manuale de care vrei tu fara ca o singura data macar sa nu fi fost in fata celor carora li se adreseaza... 

Vezi tu.... uneori (de multe ori) este si o chestiune de acceptare personala (si fara suparare) ca toti avem limitari iar unele ne sunt total intangibile.

Numai bine!

[Deceneus]

 Remarc faptul ca vrei sa trasezi 3 linii bine delimitate tu incluzindu-te la pct. 2

Nu cred ca ai remarcat corect.

Relatia descrisa de intiatoarea topicului se incadreaza la punctul 2, iar eu pledez pentru punctul 3.

 

OK - teoria ta este frumoasa. Citibila, Inteligibila.

Singura ei problema (si nu as dori sa repet) este ca are la baza doar ceea ce iti imaginezi, ceea ce tu regasesti din punct de vedere logic ca si posibile variante conform experientei tale si dupa cum scrii si ai mai scris ramai tributar exact acestui punct. Nu ai nici un fel de experienta concreta cu un adolescent (copilul tau) pt intervalul 16-18 ani si asta se vede deci scrii imaginativ. Asa crezi tu ca ar trebui sa fie. Uneori o nimeresti. La noroc, intuitiv... dar nu ca si consistenta.

Din nou presupui fara temei.

Am experienta cu o fata adolescenta, si cu rezultatul metodei de la pct.1. Si am cunostinte care au fete studente, care au adoptat metode mai restrictive si au rezultate mai bune.

Editat de Februarie 23, 2014

[Ella73]

Bunicul meu (tatal mamei) a avut 5 copii. 2 fete facute cu bunica si 3 facuti cu o alta femeie (avea relatiile in paralel; adica atunci cand nu-i convenea ceva isi lua sifonierul si pleca la cealalta; pana la urma a ramas cu bunica). Primii lui copii au fost facuti cu cealalata femeie. La un an dupa ce s-a nascut ultimul din cei 3 copii, a aparut mama (sora ei a venit dupa 7 ani). Femeia respectiva  a venit cu cel mai mic copil la usa bunicii cand el avea vreo 2 ani si i-a spus ca sa-l creasca ea, ca ei ii e ft greu cu 3 copii. Si bunica l-a crescut si l-a iubit ca pe propriul ei copil; nu a facut vreodata vreo diferenta intre el si fete. Unchiul meu facea numai prostii; la varsta adolescentei chiar i-a furat bunicii ultimii bani de paine din portofel. Cu toate astea, bunica nu a dat vreodata in el, el si-o lua de la bunicul. Bunicul a fost un tiran pt mama si fratele ei,  din orice rahat ii batea ( o data mama statea de vorba cu un coleg de scoala in fata blocului si el cand a vazut-o a venit si i-a tras 2 palme, ca de ce vorbeste cu baieti...mama avea vreo 15 ani atunci). Pe sora lor cea mica insa o adora, asa ca ea nu a luat vreodata o palma de la el. Am vrut doar sa arat ca nu numai parintii vitregi se pot purta rau cu copiii, ci si cei naturali. Bunica mea a fost ardeleanca, o femeie jos palaria, care insa s-a dus ft repede (mama mea a iubit-o ft mult, asta si pt ca ea le lua mereu apararea in fata bunicului...si cateodata si-o lua si ea de la bunicul...mama imi povestea ca atunci cand bunicul venea cu chef acasa, bunica ii lua si fugea pe strada, asta pt ca stia ca va urma scandalul si el sigur va ridica mana; reveneau mai tarziu, cand stiau ca el doarme).

 

 

 

 

 

 

 

 

[marius]

Nu cred ca ai remarcat corect.

Relatia descrisa de intiatoarea topicului se incadreaza la punctul 2, iar eu pledez pentru punctul 3.

Din nou presupui fara temei.

Am experienta cu o fata adolescenta, si cu rezultatul metodei de la pct.1. Si am cunostinte care au fete studente, care au adoptat metode mai restrictive si au rezultate mai bune.

Deceneus:

 

nope... hai sa iti mai spun...

1.  Majoritatea considerati ca 

Este forma de exprimare prin care o persoana se pozitioneaza de la bun inceput fata de un subiect X in "opozitie" declarativa, accepta realitatea existentei acestei variante mai mult chiar majoritara.... Va urma invariabil declararea (enuntul) variantei fata de care isi declara apartenenta. Bingo...pct. 2

 2.  Altii consideram ca

Este forma clasica si chiar reflexiva prin care o persoana nu doar ca enunta varianta proprie dar prin exprimarea la persoana I-a plural o incarca cu greutate asimiland-o unui grup suficient de mare al carui lider de opinie devine.

3. Este o formula declarativa diplomatica prin care se anunta existenta posibilitatii de negociere dat fiind faptul ca pctt. 1 si 2 sunt antagonice dar pct. 2 este minoritar insa tradeaza trasabilitatea de grup adica explicativ este subordonata pct. 2 cheia fiind reliefata de expresia "trebuie sa demonstreze ca"  unde a demonstra, pe fond inseamna ca in esenta, pct. 2  este valabil insa daca totusi va putea sa demonstreze ca.... si numai in aceasta conditie .... se poate accepta un compromis.... spre pct.1

 

Ok.... acuma gata... nu mai intervin.... promit.

[Alizee]

Eu am spus tot ce am avut de spus.

Tu vorbesti in continuare de aspecte diferite.

Stiu ca nu pot si crede-ma ca nici nu vreau sa te conving. Oricum nu ai accepta si alta versiune.

 

Dar tu accepti ca alti parinti nu sunt ca tine ?

Si ca eu, numai si numai, la acestia ma refer ?

[Alizee]

Marcia, bine ca a evoluat societatea, si femeia nu mai este sclava supusa barbatului, care avea dreptul la cate amante dorea sufletelul lui si sa faca oricati copii se nimerea, fara niciun fel de repercursiuni din partea legii. Si, mai ales, sa-i cotonogeasca cu bataia, ori de cate ori ii venea cheful, si pe nevasta si pe copii. Am avut si eu un asemenea bunic; nu l-a iubit niciun copil, din toti cei 4.

Editat de Februarie 23, 2014

[Ella73]

Alizee, culmea e ca bunicul s-a schimbat in bine cand s-a nascut sora cea mica a mamei (de atunci nu a mai plecat la cealalta...el a fost insurat cu cealalta femeie, apoi a divortat si s-a insurat cu bunica..e incurcata rau povestea, nu are rost sa dau aici detalii). Adica nu mai dadea in bunica, dar pe unchiul meu il mai altoia; la fel si pe mama. Nu s-a implicat niciodata in educatia copiilor, stia doar sa dea in ei la o adica (mama de ex.invata exemplar, fratele ei ramasese repetent si era in clasa cu mama, asa ca el nu se obosea cu lectii si invatat-lectiile le copia de la mama direct). Ok, mama si fratele meu nu au fost nici ei usa de biserica, la cate prostii au facut, as umple cateva pagini :-) Dar asta nu era un motiv sa fie luati la bataie. Pt mine insa a fost un bunic exemplar, am fost prima lui nepoata si m-a iubit ft mult (eu am stat la bunici pana am intrat la gradinita; ai mei lucrau si ma luau in weekend acasa..asta dupa ce ma vizitau zilnic, cand ieseau de la munca). Mama a ramas insa traumatizata din cauza bunicului, asa ca i-a spus tatalui meu de la inceput : la prima palma, eu divortez.

[Victoria_mami]

Eu am citit tot sperand ca undeva vei zice ca pur si simplu iti vrei copilul langa tine.

 

 

Nu pot trimite copilul la tatal natural deoarece: lucreaza cate 4 zile, din 2 in 2 saptamani in alt oras – timp in care nu o poate supraveghea, sta intr-o casa cu bunicii batrani si bolnavi (bunica bolnava psihic cu depresie severa), el insusi este bolnav de hepatita C. Imi este teama ca locuind acolo copila va face orice doreste fara a putea fi controloata sau ghidata de cineva  -lucruri recunoscute in fata mea de catre tatal natural. El nu este de acord cu stilul ei de viata, cu unghiile lacuite, cu spalatul pe cap la coafor (ea are parul lung si bogat), cu mersul prin mall cu pritenele, cu mersul la McDonalds – cu multe lucruri care fac parte din viata ei si care sunt optiunile ei acum. Eu nu spun ca sunt bune, dar nici de pus la zid nu sunt. Nu fumeaza, nu se drogheaza, nu lipseste de acasa, mie imi spune unde si cu cine este etc.

 

 

[Rufus]

La varsta asta (a copilului) corect este sa tii cont si de optiunea lui. Nu-i vorba ca nu-l vrei langa tine...e vorba ca poate are nevoi pe care tu nu i le poti satisface.

Nu e musai vorba de cazul prezent, nu am toate datele, vorbim in general.

[MariaG]

ca sa fim corecti ea a si zis la un moment dat ca isi vrea fiica langa ea, dar ca nu vrea sa sacrifice tot doar ca sa fie fiica langa ea - ceea ce mi se pare corect