Mama,adolescenta si tatal vitreg - un trio expoziv

[ioanatzuca]

Eu cred ca e si putin brainwash ....iti repeta asta des?

 

Iti aminteste des cit depindeti de el .......si ca fara el nu va descurcati?

Nu, nici nu imi repeta asta, nici nu imi aminteste. El stie ca, desi momentan nu sunt ok dpdv financiar, am atuuri profesionale pentru care sunt apreaciata, inclusiv de el si am sanse mari de reusita, dovedite de tot ce am facut pana acum.

  Doar eu am mentionat ca acum depindem destul de mult de el pentru ca sunt constienta de lucrul acesta, nu pentru ca m-as plange sau mi-ar scoate ochii cu asta.

[ioanatzuca]

   Daca el ar fi un om mai deschis la minte i-ar oferi cadoul fara nici o  conditie , ca o dovada ca vrea intradevar sa repare ceva . Ce incrancenare pe el .

Cine se poarta oare ca un copil/

 

 

E un bully daca iti reproseaza comportamentul fetei tale .

Asa este! Si el este la fel de copil ca ea. De multe ori imi dau seama ca am 2 copii, extrem de gelosi unul pe altul, gata sa o rupa pe mama in doua, cand i se acorda atentie unuia dintre ei.

[ioanatzuca]

concluzia ? mergeti cu totii la psiholog, stati de vorba, impreuna si separat si veti gasi cu siguranta acea metoda menita sa aduca armistitiul in familia voastra.

pentru ca, asa cum marius ti-a sintetizat si punctat foarte bine niste lucruri, strain fiind de familia voastra, tot asa si psihologul va reusi sa prezinte situatia intr-o alta lumina, atat fiicei, cat si sotului tau. vor intelege fiecare unde gresesc, unde pot face "compromisuri" astfel incat sa aiba macar o relatie civilizata, bazata pe respect reciproc si comunicare.

Cum sa o conving pe ea sa mearga la psiholog? Ce argumente sa folosesc? Mi-a spus ca nu o intereseaza, ca e pierdere de timp si orice i-ar spune psihologul ea considerea ca nu a gresit cu nimic si nu are de ce sa se schimbe.

[missdarcey]

 Greu .

 

Trebuie sa gasesti punctele forte ale fetei , ceea ce iti aduce satisfactii si te face mandra , fiecare are ceva deosebit .

Lucreaza cu acestea pentru inceput . Poate are o pasiune , incearca sa o ajuti sa si-o cultive , arata-i ca esti cu ea si pentru ea  si incet construiti o relatie frumoasa .

 

cu sotul tau stabiliti niste reguli si intretine o atmosfera suportabila cand sunteti toti 3. 

 

Mergeti voi doi la psiholog pentru moment , daca considerati necesar si uitati sa-i mai aduceti ei aminte de asta .

Editat de Februarie 17, 2014

[ralcat]

Desi au trecut ceva ani de atunci imi amintesc destul de bine cum eram de "revoltata" pe la 15 ani. Si de educat ... incerca sa o faca tatal natural pe care ... nu-l poti rejecta (sentumental vorbind) la fel de usor ca pe cel vitreg.

Daca insa as fi fost in locul fetei tale ... si puteam pleca oriunde in alta parte ... oriunde as fi plecat in secunda doi.

Iar modul sotului tau de a gestiona problema, de la incercarile de a-si impune vointa lui peste a ei si la controlul exagerat de care dovada plus atitudinea ta nu doar de acceptare a comportamentului lui dar si de a va ascunde cand vorbiti voi doua ... nu prea par dovezi ca ati vrea sa fiti apropiati de fiica ta, ci ca vreti s-o domesticiti de fapt.

Doar ca ... vezi tu, copiii nu se domesticesc, se iubesc, si primul care trebuie sa faca pasul ... e adultul. Si din punctul meu de vedere, sursa problemelor nu este ca nu ai pregatit tu copilul pentru viata cu un tata vitreg, ci ca tatal cu pricina nu stie si nici nu pare ca vrea sa fie aproape de copilul tau, el vrea s-o controleze nu sa colaboreze cu ea.

[emanouela]

Eu cred ca fata nu are nevoie de psiholog, nu se vede nimic anormal sau ingrijorator in comportamentul ei....si asa cum sunt datele problemei si gelozia ei e absolut fireasca si normala, a sotului tau insa, nu.

Ideea de psiholog este foarte eronat priceputa si cred ca ar trebui sa incepi cu aceasta explicatie atat pt fata cat si pt sotul tau, psihologul nu-ti spune absolut nimic...nici ca e bine, nici ca e rau, nici ca esti dus cu pluta sau sanatos tun...se poarta un dialog, se pun intrebari, intrebari la ca care tu tre sa dai raspunsuri, nu lui, tie....sunt intrebari care mocnesc in subconstientul nostru si nu erup decat daca sunt "gadilate", intrebari la care tu te simti obligat fata de tine sa-ti raspunzi, de pun teme in discutie, teme la care in veci nu te-ai fi gandit ca au legatura cu tine si modul tau de a fi, se dau sugestii, nimeni nu impune....psihologul in primul rand te ajuta sa te cunosti si sa te intelegi pe tine.

[ioanatzuca]

Mie nici preocuparile fetei nu mi se par iesite din comun: iesit cu prietenele in mall, la Mc, pai cam asta face toata suflarea adolescentilor din Ro si de pretutindeni. Se spala la cap la coafor.... ok, si? Spune unde se duce, cu cine, cand se intoarce

Bine ca nu face alte chestii grave, sa-i puna viata in pericol

Deci chiar nu prea inteleg unde apar problemele in ceea ce priveste precuoarile fetei de a0si petrece timpul liber. Este o problema in ceea ce priveste grupul de prieteni/e?

 

Sotul tau nu este de acord cu aceste iesiri? Dar ce vrea, stat doar in casa si invatat non-stop? Atunci e plauzibil de ce fata nu il agreeaza...

 

De retinut, ca EU personal vorbesc din perspectiva omului, fostei adolescente care nu am avut o viata "tumultoasa" in privinta iesirilor, prietenir, nu eram extaziata de mersul in cluburi si discoteci, uneori mai imi atragea mama atentia in unele perioade "mai iesi si tu, nu sta asa mult in casa". Pana si mie mi se par absurde pretentiile.

Draga Monica, cu preocuparile descrise mai sus nu este de acord TATAL NATURAL! Nu  actualul meu sot, care a dus-o el, de bunavoie, la coafor, cosmetica, mall, o incurajeaza sa fie frumos imbracata, sa iasa cu prietenele etc.

[CorinaDani]

Cum sa o conving pe ea sa mearga la psiholog? Ce argumente sa folosesc? Mi-a spus ca nu o intereseaza, ca e pierdere de timp si orice i-ar spune psihologul ea considerea ca nu a gresit cu nimic si nu are de ce sa se schimbe.

in afara de timp, nu ar avea nimic de pierdut daca ar discuta cu psihologul, ba chiar ar putea sa vada anumite lucruri intr-o alta lumina sau ar invata ceva nou.

cu alte cuvinte, ar avea numai de castigat, fie si ca experienta personala, de viata. pentru ca la 15 ani nimeni nu detine adevarul absolut si nu este perfect, deci si ea poate sa greseasca in anumite privinte.

pe de alta parte, daca ar intelege de ce tatal vitreg se comporta asa cu ea, ar avea poate si argumente prin care sa-l determine sa-si schimbe parerea si comportamentul.

 

in zilele noastre, a merge la psiholog nu ar trebui sa mai fie motiv de jena, rusine sau idei preconcepute de genul "a, ma trimiti la psiho, deci sunt nebuna".

[marius]

Cum sa o conving pe ea sa mearga la psiholog? Ce argumente sa folosesc? Mi-a spus ca nu o intereseaza, ca e pierdere de timp si orice i-ar spune psihologul ea considerea ca nu a gresit cu nimic si nu are de ce sa se schimbe.

Pentru ca in imaginatia ei - psihologul si mersul la psiholog este asociat automat cu ceva ce ar fi gresit. Deja exista o pozitionare destul de delicata a fiecaruia dintre voi. Asa cum spuneam tu vei fi pilonul pentru ea daca si numai daca iti asumi acest rol in pofida sotului tau.  Adica sa te disociezi de sotul tau total, acum cel putin. iar aceasta pozitionare a ta sa fie clara, declarata , ferma si cunoscuta de ambii atat de sot cat si de fata ta. Si fata de sotul tau ar trebui sa fii mult mai ferma si sa nu-i accepti observatiile pe aceasta tema. Le asculti dar atat. Oricat ti s-ar parea de hilar in acest domeniu tu esti sefa. Punct. Si fata ta si sotul tau trebuie sa observe si sa accepte aceasta pozitie a ta de lider in aceasta problema. Procedand astfel se vor corecta automat cate ceva.

1. Sotul tau va trebui sa accepte ca este pe un teren relativ "strain" unde regulile nu-i apartin.

2. Sotul tau va trebui sa accepte ca cel putin in acesta privinta tu esti liderul.

3. Fiica ta va observa si iti va recunoaste pozitia de lider si nu a unei persoane care exista acum in preajma ei

4. Fiica ta te va considera model (chiar daca nedeclarat) si aliat nu dusman (extrem de importanta aceasta (re)pozitionare pentru relatiile voastre si nu numai in viitor)

5. Fiica ta (si daca orgoliul masculin nu va fi prea mare si sotul tau) iti va accepta o eventuala pozitie de moderatoare intre ea si sotul tau deciziile tale devenind cele acceptate de ambele parti, munca nu tocmai usoara dar cu sanse de reusita daca exista un cap nu doua sau mai multe care sa spuna si sa faca fiecare ce vrea.

 

.....

 

Cam asa vad eu.

[ioanatzuca]

Pentru ca in imaginatia ei - psihologul si mersul la psiholog este asociat automat cu ceva ce ar fi gresit. Deja exista o pozitionare destul de delicata a fiecaruia dintre voi. Asa cum spuneam tu vei fi pilonul pentru ea daca si numai daca iti asumi acest rol in pofida sotului tau.  Adica sa te disociezi de sotul tau total, acum cel putin. iar aceasta pozitionare a ta sa fie clara, declarata , ferma si cunoscuta de ambii atat de sot cat si de fata ta. Si fata de sotul tau ar trebui sa fii mult mai ferma si sa nu-i accepti observatiile pe aceasta tema. Le asculti dar atat. Oricat ti s-ar parea de hilar in acest domeniu tu esti sefa. Punct. Si fata ta si sotul tau trebuie sa observe si sa accepte aceasta pozitie a ta de lider in aceasta problema. Procedand astfel se vor corecta automat cate ceva.

1. Sotul tau va trebui sa accepte ca este pe un teren relativ "strain" unde regulile nu-i apartin.

2. Sotul tau va trebui sa accepte ca cel putin in acesta privinta tu esti liderul.

3. Fiica ta va observa si iti va recunoaste pozitia de lider si nu a unei persoane care exista acum in preajma ei

4. Fiica ta te va considera model (chiar daca nedeclarat) si aliat nu dusman (extrem de importanta aceasta (re)pozitionare pentru relatiile voastre si nu numai in viitor)

5. Fiica ta (si daca orgoliul masculin nu va fi prea mare si sotul tau) iti va accepta o eventuala pozitie de moderatoare intre ea si sotul tau deciziile tale devenind cele acceptate de ambele parti, munca nu tocmai usoara dar cu sanse de reusita daca exista un cap nu doua sau mai multe care sa spuna si sa faca fiecare ce vrea.

 

.....

 

Cam asa vad eu.

Marius, ca de obicei, ai dreptate. Am pierdut ceva teren pentru ca de la inceput nu am fost eu sefa in aceasta relatie, dar acum sau recastig terenul sau pierd o parte insemnata din tot ce oarecum aveam . Ei doi, fiecare in parte, sunt puternici, incapatanati, orgoliosi, gata sa piarda tot numai sa nu cedeze nimic.

In seara asta vom avea o discutie (sotul meu m-a "informat" inca de aseara) despre relatia dintre ei doi si despre convietuirea noastra, toti trei, in aceeasi casa. Ma astept la ce e mai rau. Este capabil sa plece de acasa, chiar sa divorteze.

Nu stiu ce hotarare va lua el, insa eu sunt hotarata ca sa protejez copilul si sa nu ii permit lui sa se mai amestece in educatia pe care eu i-o dau copilului. Lui ii este extrem de greu sa nu faca acest lucru, aproape imposibil.

Mi-a spus ca ii este imposibil sa vada cum copilul nu ma asculta si eu nu o fac sa se supuna, imediat.

Ce pot sa ii fac lui daca nu poate sa suporte? Sa ia niste pastile de putut. Poate ca are psihologul si o sa il ajute sa le ia. Alta varianta nu am.

 

Multumesc pentru toate raspunsurile voastre, unele dintre ele foarte dure. Aceste sfaturi m-au ajutat sa iau hotararea sa il infrunt, cu toata dragostea sincera pe care i-o port si cu toata dorinta de a imbatrani frumos impreuna. Nu va ascund ca ne-am casatorit din dragoste si am trait in aceste ani nenumarate momente, zile, ani nu stiu cum sa  contorizez, minunate. In ciuda defectelor (dictator, coleric, orgolios, obsedat de perfectiune) are si multe calitati.