Victoria_mami Postat Martie 21, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 21, 2014 Tora, Victoria mea (6 ani, aproape) are vreo 3 pisici si nenumarate surori, matusi, prietene! In avion m-a pus sa ma fac mica intr-un colt de scaun, ca stateam pe sora-sa! In magazine merge cativa pasi mai incolo si o prinde pe sora-sa (mai mica) de mana, ca fuge de langa ea! O cearta, ca nu are voie sa plece, o mai ridica in brate, ii da jucarii, se joaca de-a v-ati ascunsea prin casa. Pisicile ii muta jucariile, azi-noapte i-a mutat pisica perna! Plus, de cate ori ne gasim in vreo piscina, e si delfinul Winter din Dolphin Tale cu noi. Cand coboram din masina sa mergem la magazin, trebuie sa fugim in magazin, ca ne urmaresc lupii din Cronicile Narniei, sau hotzii din Rapunzel! La masa la restaurant nu suntem niciodata numai noi trei, ci macar o sora e cu noi. Si zau ca nu-mi fac probleme si la noi sunt atatea/atatia. Parerea mea, nu te stresa ptr. un amarat de catel :) PS: toate pisicile, surorile, lupii, oh, mai ales lupii! sunt 100% imaginari! [flo2] Imagineaza-ti, insa, ca trebuie sa imi amintesc nume si varste... [batcap] Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Victoria_mami Postat Martie 21, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 21, 2014 Vreau sa mai adaug ceva: eu stiu exact de unde si cand au aparut toate surorile. Ea isi doreste ff mult o sora, insa nu se mai poate. Dupa ce i-am explicat (cu cartea de anatomie in fata) ca mami nu mai poate si de ce mami nu mai poate, au aparut surorile imaginare. Stiu ca isi doreste familie mare, asa ca i-am 'adoptat' o bunica. E bunica unui coleg de-al ei de gradi, care o trateaza ca pe nepotica ei. Pisicile, insa, nu le inteleg. Ptr. ca nashii ei au o pisica si cand mergem in vizita, Victoria fuge de pisica. Ii e frica de ele. Si mai frica ii e de caini. La fel, cand mergem in vizita la 'bunica', pisica nu are voie in casa...Stiind de unde si cum/cand au aparut surorile, o inteleg si o las in pace, ii intram in joc. Imi amintesc intr-o seara cand Daddy a luat-o pe Tina (o papusa imbracata intr-un costumas pe care Victoria l-a purtat la 5 luni!) de pe couch, si a apucat-o doar de un brat si a mutat-o. Victoria l-a intrebat "Asa ma luai si pe mine, de un brat, cand eram bebelus?" Daddy normal ca i-a zis ca NU! La care ea, foarte ofensata: "Si atunci pe Tina de ce o iei asa?" Are atata grija de ele! Fie ele imaginare sau papusi. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
iulia_b Postat Martie 21, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 21, 2014 Victoria, eu stiu ca esti bine intentionata, ca si altii de altfel, dar la 6 ani este normal, ti-o pot spune TOTI medicii si psihologii cu care vorbesti. Nu au relevanta astfel de experiente. E ca si cum ai spune ca si bunica vorbeste singura, aceeasi relevanta o are. Poate fi normal si la 9 ani, dar asta trebuie vazut in context, in evolutie, depinde de maturitatea psihica a fiecarui copil. Ca adult sigur nu esti vazut bine daca vorbesti cu pisica imaginara, probabil si la 14 ani, la 9 ani si ceva nu stiu, e la granita, si cum am spus, are legatura cu dezvoltarea psihica, emotionala. Desi unii spun ca rugaciunile sau relatia cu divinitatea tot rol de prieteni imaginari ar juca. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Victoria_mami Postat Martie 21, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 21, 2014 Iulia, da, aim inteles diferenta de varsta, insa exact cum ai spus, depinde de maturitatea psihica si mai ales (cred eu) depinde daca copilul face diferenta intre real si imaginar. Se pare ca Ana face diferenta, stie ca Sprite e imaginar. De ce e acceptabil ca William (Michelle, nu te supara ca folosesc exemplul cu William [flo2] ) plange ca i-a dat foc vilei dintr-un joc video, insa ni se pare inacceptabil ca un alt copil, de aceeasi varsta sa aiba un catel imaginar? Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Letitia1 Postat Martie 21, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 21, 2014 Mie mi-ar fi placut ca fiu-meu sa aiba un prieten/animal imaginar. As fi intrat si eu in jocul lor. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Victoria_mami Postat Martie 21, 2014 Raport Distribuie Postat Martie 21, 2014 Mie mi-ar fi placut ca fiu-meu sa aiba un prieten/animal imaginar. As fi intrat si eu in jocul lor.Da, pana la un moment dat. Eu in general intru in jocurile ei, cu surori, cu pisici, cu matusi, cu cine o fi. Inclusiv ii hranesc surorile. INSA, sunt momente cand ma irita. Tot timpul are povesti despre una dintre surori si ma mai prinde pe picior gresit uneori si apoi, daca o reped, imi pare rau... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Jo Postat Aprilie 1, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 1, 2014 Si Andreea, fetita mea de 10 ani, are un catel imaginar. Il cheama Magic si trebuie sa am mare grija cand merg pe strada sa nu calc pe el. Ideea este ca, uneori uit de "existenta" lui si fata ma apostrofeaza ca l-am lovit. Si eu nu pricep pe cine.. [batcap].Spre deosebire de Ana, fetita mea nu vorbeste nimanui despre catelul ei: este "secretul" nostru. Ar fi in regula daca n-ar apuca-o pe Andreea povestile despre Magic exact cand sunt si alte persoane cu noi, care evident ca nu pricep de ce fetita imi tot arata in stanga si in dreapta ceva, si-mi spune sa am grija, si-mi face cu ochiul complice... In cazul acesta cred ca eu ar trebui sa consult un psiholog, daca m-as lua dupa reactiile celor din jur. Eu nu consider nimic anormal in joaca lor. Este doar placerea de a avea un nou prieten in preajma si o noua sursa pentru ele de bucurie... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.