raisa28 Postat Aprilie 16, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 16, 2014 (editat) Honey multumim pentru aceasta Evanghelie din Miercurea Mare;mie una mi-a fost spre folos ca nu pot ajunge la denii in seara asta ca se tin la 16 si eu sunt la munca,dar ajung macar la maslu cu voia lui DumnezeuVreau sa va scriu o rugaciune a Maicii Domnului foarte draga sufletului meu,pe care de cate ori o citesc imi vine sa plang Rugaciune catre Nascatoarea De Dumnezeu Grabnica Ajutatoare (ce se zice la toata scarba si la vreme de nevoie) Imparateasa lumii cea prea buna si nadejdea mea,Nascatoare de Dumnezeu Fecioara,Ceea ce ai dat lumii multa bucurie,primitoarea saracilor,ajutorul strainilor,bucuria scarbitilor,acoperamantul necajitilor,liman celor inviforati,vezi-mi nevoia,vezi-mi necazul,vezi-mi intristarea sufletului,vezi-mi slabirea trupului meu,ajuta-ma ca pe un neputincios,hraneste-ma ca pe un strain,necazul meu il stii,ci-l dezleaga dupa cum voiesti,ca n-am alt ajutor,nici alta folosinta,nici alta biruinta,nici alta mangaiere,nici alta grabnica scapare,ci numai pe tine o,Maica a lui Dumnezeu,sa ma pazesti si sa ma acoperi. Miluieste-ma Stapana ,pe mine pacatosul,cel ce sunt in grele patimiri. Miluieste-ma pe mine cel ce sunt intristat pana la moarte. Miluieste-ma pe mine,cel ce sunt asuprit de multi vrajmasi,vazuti si nevazuti,care-mi pricinuiesc multa intristare. Miluieste-ma pe mine,cel ce sunt ca o corabie in mijlocul multor valuri. Miluieste-ma,Stapana,ca cine altul poate a ma milui,afara de tine. O,Fecioara si Maica lui Dumnezeu,la oameni de voi intinde mainile,ma voi socoti fara de minte,fiind toti neputinciosi si intocmai nevoiasi ca si mine.Numai la tine una alerg si sub acoperamantul Sfintei Icoanei tale scap,Ceea ce covarsesti pe toti cu marirea,curatia,avutia,puterea si milostivirea,ca tie se pleaca tot genunchiul celor pamantesti si ceresti si prin tine se bucura toate puterile ceresti,fiind scara Dumnezeiasca pe care a vazut-o Iacob inainte de nasterea ta. Preacurata,Preasfanta,slavita Stapana,Imparateasa si Doamna Cerului si a pamantului,Ceea ce de la inceputul veacului ai fost vestita de toti Sfintii Proroci spre mantuirea neamului omenesc,Ceea ce esti aleasa de Duhul Sfant si te-ai aratat lumii mai presus decat toate fapturile ceresti si pamantesti fiindca prin tine s-au deschis cerurile si s-a dat lumii mare mila si prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu si ai covarsit cu curatia pe toti Ingerii,Arhanghelii,Heruvimii si infricosatii Serafimi si in mana ta sunt toate vistieriile Imparatiei celei nesfarsite Ceresti si scaunele tuturor imparatilor celor pamantesti. Dar cine sunt eu,pacatosul,ca sa pot grai maririle tale pe care le ai de la Fiul tau si Dumnezeul nostru,lauda cea vrednica si cuviincioasa. O,Maica Fecioara,sa nu respingi aceasta nevrednica rugaciune ce din durere si prea multa dragoste ti se aduce.Pentru aceasta o,intru tot laudata Maica,iau indrazneala,eu nevrednicul,a grai si a cugeta;oare mare lucru este a ma milui pe mine,saracul,fiind tu atat de inavutita si milosarda,cand tu miluiesti pe toata lumea? O,Preabuna protectoare a lumii,cauta din Sfantul tau Locas spre mine pacatosul robul tau,cel ce sunt cufundat in adancul faradelegilor si sunt acoperit de valurile pacatelor si cer ajutorul tau cel sfant. Asculta o,Preamilostiva Maica,dureroasa mea rugaciune ce porneste din adancul si smeritul meu suflet si nu infrunta durerea inimii celei amare si insangerata de nenumaratele asupreli,nici sa-ti intorci fata de catre glasul limbii celei nevrednice,ci uita-te cu milostivii tai ochi la paraiele lacrimilor ce acum le vars si asculta cu mila jalnica mea tanguire. O,Preadulce Maica,a Preadulcelui meu Iisus,dupa ce de la sanul maicii mele,din mila Fiului tau,te-am cunoscut cine esti si m-am dat sub a ta protectie si purtare de grija,dar vai,cu cat cresteam cu varsta cu atat crestea si numarul faradelegilor mele,facandu-ma casa a toata necuratia.Ma minunez si ma cutremur de indelunga ta rabdare si noianul bunatatilor ce ai catre mine,eu pacatuind si tu miluindu-ma.Tu fiind Maica bucuriei si eu cu faradelegile mele facandu-te Maica intristarii. O,de trei ori ticalosul,cine nu ma va plange pe mine de nu ma vei miilui tu.Caci orice asupreli si grele patimiri ma impresurau,numai gandind la tine,tu ma miluiai. Nu poate limba a spune,nu este condei care sa poata scrie nenumaratele tale minuni si facerile tale de bine ce ai savarsit cu mine. O,mult milostiva Maica!Cine este omul acela care ar putea zice ca ce a cerut de la tine candva,ceva si nu i-ai dat,sau ai inchis usa milostivirii si nu l-ai adapat din izvorul milei tale cel pururea curgator. O,mult Preamarita,nu ma indoiesc si cred in grabnicul tau ajutor,dat celor ce se roaga tie cu lacrimi fierbinti.Stiu ca tu aceeasi esti care m-ai miluit pana acum si m-ai protejat pana intru acest ceas.Tu care stii si acum amaraciunea si durerea inimii mele,cunosti intristarea sufletului meu si fierbinteala lacrimilor mele,auzi-ma si ma izbaveste sub sfantul tau acoperamant.Amin. Va rog sa ma iertati daca am mai mancat vreo litera sau am facut vreo greseala de otografie,dar m-am grabit s-o termin de scris pana plec de la munca;sper sa va fie spre folos duhovnicesc si Maica Domnului sa va primeasca rugaciunile si dorintele.Rugaciunea am luat-o din cartea cu Buchetul de acatiste catre Maica Domnului si este la sfarsitul Canonului de rugaciune catre Maica Domnului la spovedania pacatosului. Doamne ajuta! Editat de Aprilie 16, 2014 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
maryella77 Postat Aprilie 17, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2014 (editat) buna dimineatza fetelor! raisa f frumosa rugaciunea; multumim; Anna felicitari pt vestile bune de la eco; pai cum altfel ar putea fi micutzul Efrem decat voinic?cu asa protectie pe care o are e normal; sarcina usoara in continuare si bebe sanatos! honey multumim pt predica;f frumoasa si plina de invataminte; Editat de Aprilie 17, 2014 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Anna85 Postat Aprilie 17, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2014 (editat) Multumesc fetele!Intr-adevar, este ocrotirea Sfantului Efrem si grija sa fata de pruncutul ce se dezvolta in pantecele meu! Eu nu prea mananc, iar mama mereu ma cearta ca nu ii dau lui bebe sa pape suficient, ca il tin prea mult nemancat... Dumnezeu sa ne implineasca rugaciunile! Multumim Raisa, Honey, Maryella!Bun venit Caresse!Voi mai stiti ceva de IoanaCT, Cami-Antonia, Mara-Anisia? Erau foarte active pe acest topic, cand am inceput eu sa scriu aici... si acum le simt lipsa... Ioana a mai scris, dar oare o fi nascut?O zi binecuvantata sa aveti! Editat de Aprilie 17, 2014 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
raisa28 Postat Aprilie 17, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2014 Anna dar de ce nu mananci,tii post,sau nu prea ai pofta?mananca ca sa creasca bebe mare,nu trebuie sa mananci pentru doi ci atat cat simti ca te-ai saturat;incearca macar fructe si legume multe ca sa ai vitamineCami a mai scris,dar mai rar,Mara nu a mai scris de mult ,dar sper sa intre cand mai are timp,iar Ioanact are in jur de 31 sau 32 de saptamani parca,si ea ne scrie mai des,dar e posibil sa fie mai ocupata zilele astea; Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
just_blue Postat Aprilie 17, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2014 Istoria celor doua pietricele albastre Fiecare dintre noi este diferit. Fiecare este unic şi irepetabil. De aceea fiecare dintre noi are ceva de dăruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are. Fiecare are un loc şi o misiune ce i-au fost încredinţate şi de care va trebui să răspundă. Fiecare este un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire. Un laureat al premiului Nobel a scris: Când vom muri şi vom merge în cer, ne vom întâlni cu Creatorul nostru. El nu ne va întreba: „De ce n-ai devenit Mesia? De ce n-ai descoperit un medicament împotriva cancerului? De ce n-ai devenit o personalitate a vieţii publice?”. El ne va întreba: „De ce nu ai fost tu însuţi?”. Aceasta este responsabilitatea fiecărui om. Istoria celor două pietricele albastre ne ajută să descoperim tocmai acest adevăr atât de important. Două pietricele, cam de mărimea unei castane, zăceau în prundişul unui vesel pârâu de munte. Se aflau laolaltă cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru că erau albastre. Când bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele străluceau de parcă ar fi fost două bucăţi de cer căzute pe pământ. Cele două pietricele ştiau că sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în pârâu şi să lăudau de dimineaţa până seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, când una, când cealaltă, pietrelor obişnuite aflate în preajmă. Păstraţi distanţa! Noi avem sângele albastru! Nu avem de-a face cu voi! De fapt erau două pietricele insuportabile şi arogante, care îşi petreceau zilele gândindu-se numai la ceea ce s-ar fi întâmplat cu ele când cineva avea să le descopere. Desigur – îşi spuneau – vom fi puse într-un colier împreună cu alte pietre preţioase, aşa cum suntem şi noi. Şi visau împreună: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul prinţului de Galia. Ne aşteaptă o viaţă frumoasă: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge până la capătul lumii. Într-o bună dimineaţă, pe când razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, şi-a întins mâna şi a cules cele două pietricele albastre. Cele două pietricele erau nespus de fericite: Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne aşteaptă! S-au simţit cele mai norocoase pietre din lume. Nu aşteptau decât ca visurile lor să se transforme în realitate. Au fost puse într-o cutie, împreună cu alte pietre colorate. Rămânem aici pentru puţin timp, şi-au spus, fiind sigure de frumuseţea şi valoarea lor neîndoielnică. Totuşi lucurile au fost altfel decât bănuiseră. Cele două pietricele au fost zdruncinate încoace şi încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cântar şi pipăite insistent de mâini aspre. Au rămas în cele din urmă singure, parcă uitate, într-o cutiuţă. Mai târziu, însă, o mână le-a luat şi le-a aşezat cu necuviinţă pe un zid, în mijlocul altor pietre, pe o suprafaţă de ciment foarte lipicioasă. Hei, fii mai delicat, strigau cele două pietricele albastre, suntem pietre preţioase. Drept răspuns, câte o lovitură de ciocan le-a fixat definitiv. Revoltate au început să strige: Neciopliţilor, nepricepuţilor, bădăranilor, voi nu înţelegeţi cât suntem de importante? Cele două pietricele albastre ameninţau, plângeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au rămas. Dezamăgirea şi amărăciunea le-a întunecat cu reflexe viorii. Timpul trecea încet iar cele două pietricele nutreau un singur gând: să fugă. Dar cimentul era tare şi imposibil de convins să le elibereze. Au zărit însă un firicel de apă ce se prelingea pe acolo şi l-au rugat: Strecoară-te sub noi, te rugăm, şi desprinde-ne de pe acest zid nenorocit! Apa nu s-a lăsat mult rugată. Nu era nevoie de insistenţă căci era bucuria ei să se strecoare sub ziduri şi să distrugă cât mai mult. A trecut la lucru şi, uşor-uşor, a reuşit să se strecoare şi să fărâme câte puţin cimentul. După câteva luni de perseverenţă cele două pietricele au putut să se mişte. Într-o noapte umedă şi rece cele două pietricele au căzut pe pământ, eliberate în sfârşit din acea închisoare insuportabilă. Suntem libere – au strigat amândouă în culmea fericirii. Însă, jos fiind, au putut vedea zidul în care fuseseră fixate, acea puşcărie înaltă în care şi-au petrecut atâta timp. Şi, privind spre acel zid, nu mică le-a fost mirarea: lumina lunii ce străbătea printr-o fereastră lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate şi aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasă imagine pe care cele două pietre o văzuseră vreodată. Dar ceva îi lipsea… Faţa, chipul blând şi dulce al Mariei, avea ceva neobişnuit. Părea oarbă, căci îi lipseau ochii. Oh, nu, au exclamat amândouă, dânduşi seama de grozăvie. Ele fuseseră tocmai ochii Mariei. Îşi imaginau acum cât de bine se potriveau acolo, cât de frumos trebuie să fi strălucit şi cât de mult trebuie să fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesăbuită dându-şi seama ce nechibzuite au fost. Dis de dimineaţă a ajuns acolo omul care făcea curăţenie în biserică şi, din neatenţie, a călcat pe cele două pietricele aflate la pământ. Supărat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind încă întuneric, nu le-a deosebit bine şi le-a strâns cu mătura pentru a le arunca la gunoi împreună cu praful şi alte pietre neînsemnate. Concluzie Istoria celor două pietricele albastre are un sfârşit trist, pentru că ele nu au înţeles un mare adevăr. Se înşelau văzând în sine ceea ce nu era adevărat, fugeau de realitate rătăcind prin visuri. Din această cauză nu au descoperit frumuseţea şi bogăţia pe care o primiseră de la Dumnezeu. La fel ca şi ele, fiecare dintre noi are un loc al său în lume bine stabilit de Dumnezeu: unul poate fi ales pentru a fi un meşter bun, altul pentru a fi preot, iar o fată pentru a fi mamă a multor copii. Să nu uităm că fiecare dintre noi este aşezat de Dumnezeu acolo unde îi este locul şi că tocmai în acel loc, rânduit de Dumnezeu, este cel mai frumos şi mai potrivit să fie. Traducere: Sr. Patrizia Kaiser Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
just_blue Postat Aprilie 17, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2014 (editat) Multumesc, fetelor pentru pilde si rugaciuni. Dumnezeu sa va binecuvanteze! [flo]Anna, ce burtica frumoasa ai! Ma bucur f mult de micul Efrem!Honey, pupici la bebe! [inbaita] Editat de Aprilie 17, 2014 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
just_blue Postat Aprilie 17, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 17, 2014 Rugaciunea inimii deschise Doamne, ajuta-ma sa fiu pentru toti un prieten care asteapta fara a obosi, care are inima deschisa si buna, care daruieste cu iubire, care asculta neostenit, care aduce multumire cu bucurie. Un prieten pe care sa poata conta oricine are nevoie de sprijin. Ajuta-ma sa fiu un prieten de nadejde caruia sa i se poata adresa oricine oricând doreste: sa pot darui o prietenie linistitoare, sa iradiez o pace plina de bucurie, pacea ta, Doamne. Fa sa fiu deschis si primitor mai cu seama cu cei mai slabi si lipsiti de aparare. Astfel, fara a face cine stie ce lucruri marete, voi putea sa îi ajut pe ceilalti sa te simta mai aproape, Doamne al blândetii. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Anna85 Postat Aprilie 18, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 18, 2014 Just_blue iti multumim pentru istorioare şi rugaciuni!Raisa, am tinut post prima saptamana si dupa aceea parintele mi-a dat dezlegare să mănânc de dulce, dar am consumat lactate si oua... Fără lapte constat că am arsuri foarte puternice la stomac... Eu, daca sunt singură acasa, nu îmi place să mănânc mâncare şi mai iau câte un fruct, mai beau apă, un iaurt, un pahar cu lapte... De aceea de la 67 kg câte am avut înainte de a rămâne însărcinată, acum am 69 kg... Iar bebeluşul meu iubit, Efrem, are 821 gr... Sânii mi-au mai crescut, placenta, sângele... cam astea sunt cele 2 kg în plus...Voi cu ce vă ocupaţi azi? Pregătiţi ceva pt ziua de Paşti?Vă .... Să vă fie pururi lumina Învierii Mântuitorului Hristos călăuză prin întunericul grijilor şi necazurile vieţii! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ioanact Postat Aprilie 18, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 18, 2014 (editat) Doamne Ajuta! Intr-adevar am fost ocupata, cu pregatiri pt Pasti.Am cam obosit astazi si ma doare burtica, in jurul buricului.N-am facut prea multe ( vopsit oua, pasca si 2 tavi de drob), dar mi-a luat timp. Ma misc mai greu ...De-acum ma voi odihni si maine sa ma simt m bine. Duminica implinesc 32 de saptamani. Vreau sa duc sarcina cat mai aproape de termen!Spor la pregatit bucate si sa aveti un Paste fericit alaturi de cei dragi!Si nu in ultimul rand: Hristos a Inviat! ( nu stiu daca mai reusesc sa va scriu, de aceea va urez de pe-acum) Editat de Aprilie 18, 2014 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ioanact Postat Aprilie 18, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 18, 2014 (editat) Anna sa stii ca nici eu n-am mancat prea mult. Foarte multe fructe si lactate am mancat si mananc si in continuare. M-am confruntat si cu arsuri pana pe la 4-5 luni. Nici acum nu suport mirosul de sarmale, de mancat nici atat.Eu am luat 5 kg pana acum, iar bebelina la 28 s si 5 z avea 1488 g.Acum sa aibe in jur de 2000 g.E m mare cu 5 zile si dupa spusele dr-lui e grasuta.Pt mine e ideal sa nu i-au mult in greutate, avand pb cu tiroida.Daca mananci cand ti-e foame si bebe se hraneste bine si creste, sa nu-ti faci griji in privinta (ne)luarii in greutate. [flo]O noapte linistita sa aveti! Editat de Aprilie 18, 2014 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts