Islanda, țara unde un locuitor din zece este scriitor

[marius]

Andrei a râs când a citit știrea asta. Tibi a râs și el, glumind: “deci ăștia se bat în familii, care publică mai mult”. Optimiști și hyper cum suntem, nouă, redactorilor de la Hyperliteratura, ne place să credem că literatura deține un loc de cinste în societatea oricărui stat dezvoltat. Se pare că așteptările ne-au fost depășite, în chip fericit, de către un stat mic și izolat din Europa. În Islanda se scrie, se publică și se citește cel mai mult.

Având o populație aproape cât cea a Cluj-Napocii (324,576 loc.), Islanda (321,857) se poate lăuda cu o performanță nemaipomenită nicăieri altundeva: unul din zece locuitori ai săi publică o carte. Culți oameni islandezii… Să fie cumva relativa izolare geografică de vină? Literatura preia rolul unui instrument de comunicare, un fel de shout out to the world? Sau cu cât o comunitate este mai mică, cu atât se pot afirma mai bine vocile individuale?

Tânăra romancieră Kristin Eirikskdottir sesizează amploarea competitivității: “Locuiesc alături de mama şi de partenerul meu, care sunt şi ei scriitori cu normă întreagă. Dar încercăm să publicăm în ani diferiţi ca să nu concurăm prea mult unii cu alţii”. Cam dificil, deci, de evitat prezența scriitorilor când aceștia îți pot fi chiar rude apropiate.

În limba islandeză, există o expresie care desemnează aplecarea islandezilor către scris: “ad ganga med bok I maganum”, în traducere, “toată lumea are o carte în stomac”. Poveștile sunt răspândite de altfel și în spațiul public islandez, nu doar în imaginația locuitorilor. Unele clădiri publice sunt decorate cu plăci narative, povești datând din secolul al XIII-lea despre normanzii care au început să populeze insula în secolul IX. Acest tip de texte epice datând din Evul Mediu în Islanda și Norvegia, precursor ale romanului din epoca modernă, se numește saga.

Șervețelele sau ceștile de cafea pot fi decorate cu o minibiografie a unor islandezi de seamă din perioada 930-1030, iar lângă gheizere și cascade se pot citi, de asemenea, povești cu eroi și eroine de demult. Pe bănci sunt lipite coduri de bare prin care se poate asculta o poveste la smartphone. Literatura respiră nestingherită în Islanda, din stomacuri până la băncile din parc.

Agla Magnusdottir, director al Centrului Islandez pentru Literatură, prin care statul oferă susţinere financiară pentru literatură şi traduceri, declara: „Scriitorii sunt respectaţi aici. Trăiesc bine. Unii dintre ei chiar primesc un salariu”. Ea a adăugat că islandezii scriu de toate: saga moderne, poezie, cărți pentru copii, ficțiune erotică, iar cu cel mai mare succes la public, genul crime. Adevărul este că Islanda inspiră cadre și toposuri de vis, prin curgerile de lavă, vulcanii înalți și râurile ca de basm.

„Suntem o naţie de povestitori. Când era întunecat şi frig, nu aveam nimic altceva de făcut,” spune romancierul Solvi Bjorn Siggurdsson. El adaugă că scriitorii actuali trebuie să le fie recunoscători celor din trecut: “Mulțumită poeticilor edda (culegeri de cântece eroice) și medievalei saga, am fost mereu înconjurați de povești. După obţinerea independenţei faţă de Danemarca în 1944, literatura ne-a ajutat să ne definim identitatea”.

În prezent, fiecare casă respectabilă de islandezi primește un catalog de cărți la ușă, care se răsfoiește cu entuziasm, ca un catalog cu mobilă. De Crăciun, toată lumea dăruiește și primește… cărți, desigur! E incredibil cu câtă aviditate se consumă literatura în Islanda. În 2008 însă, un alt popor nordic se afla în fruntea lecturii nesățioase în Europa.

“Finlanda are, statistic vorbind, cel mai mare număr de cititori activi: pe lîngă cărţile cumpărate, fiecare finlandez împrumută de la bibliotecile publice o medie de 15 cărţi pe an, drept care sociologii şi statisticienii pieţei de carte europeană i-au numit pe finlandezi the bookworms of Europe”, aflam acum ceva timp într-un articol din Dilema.

Atracția țărilor nordice pentru lectură se explică printr-o serie de factori importanţi, spunea Angus Phillips, conferenţiar la Oxford University. Aceştia sunt clima, timpul liber, nivelul de educaţie, numărul de biblioteci, venituri, preţul cărţii şi tipul de urbanizare.

Halldór Kiljan Laxness este singurul islandez care a câştigat premiul Nobel pentru literatură, în 1955.

Sursa

[anca_27]

Vreau in Islanda. 

 

24+ la noi in culcus

[Ella73]

E cam rece acolo, vara in jur de 10-15°. Noi mergem in august, asa ca va povestesc dupa cum a fost :-)

[MElise]

Trebuia să mă nasc în Islanda, e clar!