emanouela Postat Aprilie 12, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 12, 2014 Eu nu stiu de ce "viata dupa divort" este privita ca un bau bau...garantat e infinit mai buna calitativ decat o viata intr-o casnicie pe care zilnic te stradui sa o resurscitez, sa-i mai bagi o perfuzie, o vitamina, etc. Viata dupa divort, ca si cea dinainte, e strict cum vrei tu sa fie, stilul de viata, calitatea ei este strict alegerea fiecaruia. A fi divortat nu inseamna ca esti handicapat fizic sau mental, nu ai bube in cap, nici pe corp, nici pe limba, nu ai nici purici, nici paduchi sau mai stiu eu ce crocoshombolimbozauri, a fi divortat inseamna ca ti-ai asumat un esec, o alegere neinspirata a partenerului. O eventuala separare, de test asa, nu e acelasi lucru cu un divort Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
a_alinta Postat Aprilie 12, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 12, 2014 Ma tot gandesc de ceva vreme daca sa scriu aici. Am citit multe suparari, multe ironii dar si multe puncte de vedere sincere. Le pot accepta pe toate, dar mai ales pe ultimele le caut. Caut experientele celor care au fost in situatia mea. Ce alegeri ati facut? Ce v-a facut sa decideti? Si mai ales cum va simtit acum, e mai bine sau regretati? Cate ceva despre mine. Casatorita de vreo 15 ani, impreuna de 20, o fetita de 10. Sunt o persoana rationala, si uitandu-ma in jur, as zice ca nu am o problema reala, sau adevarata, sau serioasa, asa ar putea aprecia unii. Suntem sanatosi, avem joburi bine platite, nu avem datorii majore, nu ne certam, nu ne batem. Dar nici nu suntem fericiti. Sigur, nu ma astept sa am acum fluturasi si alte nebunii, dar simt ca ma ofilesc asa, usor usor. In timp s-a dus placerea de a fi impreuna, acum parca suntem colegi de apartament. Facem treburile casei, ne ocupam de copil, mergem in concediu, facem sex cateodata, dar cam atat. Avem temperamente destul de diferite, eu sunt genul mai activ, mai pusa pe treaba, vreau sa mearga lucrurile in casa, daca ma apuc de ceva vreau sa termin, sunt genul care trage la caruta. El e mai nehotarat, ii ia mai mult sa inceapa si mai ales sa termine ceva, daca se decide la ceva se razgandeste apoi, insa nu este deloc un om rau. Se ocupa de copil, stau impreuna, eu am deplasari destul de dese si ei stau impreuna fara probleme.Asadar nu am o problema de fond. Doar ca nu ma mai bucur de mai nimic. Nu imi vine sa ma mai apuc de nimic nou, ma simt amortita pe dinauntru. Si el e la fel. Nu a fost niciodata un tip comunicativ, am facut destul de multa observatie ca sa stiu cum sa il abordez, orice discutie trebuie sa dea in plans ca sa ma bage in seama. Dar acum parca am ajuns la capat, nu mai am energie. Vad ca trece timpul pe langa mine, nu mai apreciez nici o zi de nastere, nu ne mai facem cadouri, nu mai iesim la o bere macar.Am mai trecut prin astfel de perioade, cu aceleasi probleme, indiferenta lui, retragerea mea. Si am zis rational, hai sa vedem cum rezolvam, sa trecem peste asta, sa ne gasim de facut ceva prin casa sa ne preocupe ceva comun. A fost ok o perioada dar dupa un timp ne intoarcem in acelasi punct. Imi este clar ca el nu se va schimba. Si nici eu.Cred ca am obosit sa tot imping motorul. In perioadele cand nu sunt acasa ma tot gandesc ce sa fac. Sa fie gata? Sa fie un moft? Cand m-am decis sa ne casatorim m-am intrebat 'pot sa traiesc cu defectele lui?' si am zis 'da'. Acum nu mai stiu. Sa fie viata mea de acum incolo un sir de acceptari, sa ma resemnez cu gandul ca 'se putea si mai rau' si sa merg mai departe de dragul copilului? Sa stau la caldura adica, si sa zic 'bine ca nu ma bate'? Si peste un an cand ajung din nou in acelasi punct, sa imi zic asta din nou? Si apoi peste inca un an? Sau sa zic stop joc, e clar ca nu ne potrivim, hai mai bine fiecare cu mofturile lui? Nu am nevoie neaparat de sfaturi, deso sunt bine venite. Ma intereseaza de la tine, daca ai fost in situatia mea, ai facut vreo alegere? Acum e mai bine? Regreti? Sau stai si tu pe gard si astepti sa se intample ceva? Hai ca tare m-am lungit...eu nu pot sa iti dau niciun sfat, nu am trecut pe acolo dar mie una imi place cum merge roata aia . nu poti fi mereu sus trebuie sa mai fi si jos, ca altfel nu merge roata, se opreste intr-o zi . sentimental sunt bazata pe mine in primul rand, nu am nevoie de nimeni sa ma iubeasca , financiar nu m-am gandit niciodata dar sunt convinsa ca daca barbata-miu ar muri maine ma descurc, iar emotional am copiii in care ma clatesc de fiecare data cand imi vine sa o iau razna. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
anca_27 Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 Anca...cred ca totusi nu suntem pe aceasi lungime de unda ...eu de exemplu sunt la butoane si in casnicia asta si si prima am fost...asta nu are nimic de-a face cu controlul...deci percepem diferit chestia cu butoanele, Totusi nu a raspuns nimeni la intrebare,credeti ca daca esti la butoane o viata intreaga.iti va conveni la un moment dat sa devii executant pasiv? Păi dacă tot tu ești la butoane, nu așa se cheamă, că deții tot tu controlul? Eu așa o văd din exterior. Acuma... s-ar putea să și greșesc. 25+ la noi în culcuș Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
carlad Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 Ofibine, eu sunt de un an despartita, nu inca divortata. Cu divortul dureaza ceva mai mult aici dar nu despre asta vroiam sa vorbesc. Acum un an mi-am luat copilul, cativa lucruri si m-am mutat. Acum mi-e bine si pot spune cu toata convingerea ca a fost cea mai buna decizie. Mie insa nu mi- era cald in relatie, am avut un motiv "vizibil" ca sa plec. Dar te inteleg perfect ca vrei sa simti ca traiesti. In locul tau nu m- as gandi la ce nu face sotul ci la cu ce ma impiedica el sa fiu fericita. Si eu am crezut o vreme - eram tanara si naiva - ca ne casatorim si apoi devenim din doi o singura persoana. Uitam de individul din noi insine, de propriile placeri si aspiratii si gandim totul prin prisma cuplului. Ma uit in jur - poate e si alta mentalitate - si observ ca cele mai fericite cupluri sunt cele in care fiecare si-a pastrat identitatea. Au prieteni proprii cu care ies la film, cafea, fotbal si ce mai vrei, Hobby-uri diferite dar fac si lucruri impreuna: casa, copii, concedii, sex ( presupun:), ca nu m- am uitat in dormitorul lor). Faptul care ii uneste este ca au aceleasi principii si valori in viata si stiu ca se pot baza unul pe celalalt. Fa un exercitiu de imaginatie si gandeste- te la cum o sa arate viata ta dupa divort si apoi intreaba- te daca ce vezi tu acolo ca te face fericita nu ai putea chiar azi sa pui in practica. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 (editat) Păi dacă tot tu ești la butoane, nu așa se cheamă, că deții tot tu controlul? Eu așa o văd din exterior. Acuma... s-ar putea să și greșesc. 25+ la noi în culcușPai -cel putin petru mine,nu inseamna ca detin controlul. Eu coordonez,pun in aplicare dorinte,planuri-planuri facute impruena,ca si familie,misc butoanele alea ce trebuie sa tina armonia si pacea in familie...sunt mai mult in psotura atsa de coordonator (de butoane ) A detine controlul inseamna pentru mine sa fac DOAR ce vreau eu si cum vreau eu,fara sa tin cont de dorintele si necesitazile ceorlati. Iar eu nu fac asta. Dana Editat de Aprilie 13, 2014 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 a-alinta,ce inseamna pentru tine-sentimental sunt bazata pe mine? Dana Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
a_alinta Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 adica ma accept cu bunele si relele care exista in mine dar recunosc cand gresesc . inca. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 adica ma accept cu bunele si relele care exista in mine dar recunosc cand gresesc . inca.Am inteles1Multumesc! mi se pare foarte normal asa,asa sunt si eu...insa n-as fi folosit niciodata expresia"sentimental sunt bazata pe mine"...aia e altceva -dupa parerea mea,bineinteles! Dana Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
eumada Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 Eu nu inteleg.De ce daca totul e bine trebuie sa se caute pete.in soare. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Alizee Postat Aprilie 13, 2014 Raport Distribuie Postat Aprilie 13, 2014 (editat) Cand partenerul te sufoca pe toate planurile, singura solutie pt a-ti recapata propriul tau eu, este sa te desparti de acea persoana. Poti ramane intr-o casnicie, care sa nu te multumeasca pe deplin, cu conditia sa fi ramas tu insuti/insati, sa nu fii singurul care ofera, fara a primi nimic in schimb, decat reprosuri. Editat de Aprilie 13, 2014 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.