A dormita la caldura sau a lua taurul de coarne?

[BellaDonna]

eu una citind din ce scrie , vad ca el se ieftineste ca nu vrea nici asa nici asa ....

nu e vorba de" dansat" sau ce exemplu dai tu,,

dar ea stie mai bine

[Ofibine]

Hristos a Inviat!

Revin dupa cateva zile de framantat la cozonaci si de mutat de pe vatra pe cuptor, cum se zice. In primul rand multam frumos de posturi!

Oricum o sucesc, oricum o invart, invariabil ajung la aceeasi concluzie "trasa la rece".

1. Daca ar fi sa nu fie, am un sot fara de care ar fi mai rau sa nu-l am. Pentru ca se ocupa de copil face x y z... deci daca le-as pierde pe acestea care ar fi avantajul din alta parte? La rece nu merita. Sec. Punct.

2. Am o parte care nu-mi convine. Daca nu fac  eu - asa mor nefacute. Daca le fac eu se enerveaza ca de ce eu fara el. Cum intre cele doua variante prefer sa fie facute, asta e eu am soarta sa decid iar domnul sot are soarta de a se enerva. Ghinion de nesansa. Desigur ma mai enervez eu ca trebuie doar eu sa le fac. Dar.... daca 20 de ani am facut asta, apoi da-o-n branza ei de treaba mai rezist inca pe atata. Si de-al naibii l-as lua pachet si in concediile facute de mine. Sic! Apoi n'are decat sa se enerveze ca-i trece pana se insoara a doua oara. Mai putin daca se insoara azi.

Hmmm, asta cu enervatul lui cred ca ma face sa ma gandesc mai departe, la una din problemele mele, ca indiferent ce zice lumea am si eu de-alea . Adica noi amandoi am fugit de galagie, certuri, discutii nesfarsite. Am discutat 2-3 vorbe, ca in timp lucrurile sa se calmeze fara sa fie nevoie de discutii peste discutii. Cred ca am gresit aici, trebuia sa spun pana la capat ce aveam de spus, se enerveaza, foarte bine, ii trece, cum zici tu. Si poate asa ar fi trebui sa fac si cu povestea cu inselatul, sa nu ii spun in 3 vorbe ci sa fac ceva atmosfera sa inteleaga ca nu sunt 'granted', ca nu m-a cumparat pe viata. Mai zicea cineva acelasi lucru, aici cred ca aveti dreptate   . O sa mai recitesc postul tau peste vreo luna-doua 

Ofibine - eu as intreba asa - tie sotul tau iti da, in esenta si la urma urmei, si in majoritatea zilelor ( ca in unele sunt sigura ca iti vine sa  [haibat] cum tuturor ne vine din cand in cand re la partener ) un sentiment de implinire si liniste sufleteasca? Daca ai vreun necaz, e el primul caruia ii povestesti si te plagi? Sau te bucuri asa sa il stii acasa, chiar daca nu faceti nimic deosebit impreuna, si stati in camere diferite? Simti ceva placut? Un sentiment de prietenie? Sau un sentiment de confort?

Sau te simti mai bine singura si pe el il percepi ca pe un obstacol, din orice motive? Sia sta, asa pe termen lung, nu 1 luna -2, ca astea sunt stari ce pot trece...

Cand te gandesti ca il ai langa tine, esti mai increzatoare in fortele proprii si in ce iti rezerva viitorul, stiind ca el e langa tine, sau il percepi ca pe o corvoada? 

Asta m-ar ajuta pe mine sa mai imi clarific gandurile; nu stiu nici daca in situatia obstacol as lua neaparat decizia despartirii, dar macar m-ar ajuta sa iau o decizie interna...

Uite, intrebari ajutatoare care ma ajuta [flo2] . Nu vreau sa iau acum (azi, saptamana asta, luna asta) nicio decizie, doar sa ma clarific interior asa cum imi zice toata lumea.

Sigur ca ma simt bine cand e acasa. Cand nu este, nu pazesc usa pana vine , adica imi vad de treburi prin casa sau cu copilul. Daca nu vine pana la 12 noaptea (se intampla rar si cand iese cu prietenii), il sun sa stiu ca este bine dar nu ii spun neaparat sa vina acasa. Respect iesirile lui cum le respecta si el pe ale mele, si se intampla o data la 2-3 luni, deci rar. Nu il resimt ca pe o corvoada, insa nici nu imi pun baza in el prea tare. Cred ca 'confort' e un termen bine ales.

Acum e destul de cuminte in sensul ca daca ii spun uite, da si tu cu aspiratorul si eu fac mancare, face relativ repede, cred ca simte ca i se pregateste macar o discutie cu fulgere si tunete.

Editat de Aprilie 22, 2014

[Ofibine]

Uneori persoanele pe care nu le cunosti,care nu pun sentimente in comunicarea cu tine-cel implicat,pot emite pareri mai obiective ,decit orice ruda,prieten sau mai stiu eu cine.

Nu-mi pare a fi vreu troll lipsit de atentie ce vrea sa plaseseze un subiect pe forum,eventual exploziv.

Exact, mai multa obiectivitate decat aici nu pot primi de nicaieri. Chiar ma intreb cum de s-a ajuns la pagina 22, de ce e 'exploziv'. In fine, mai putin conteaza, poate mai citesc si altii si evita greselile mele.

Eu cred ca exista o lacuna in comunicare intre Ofibine si sotul ei. La noi, daca nu-mi/nu-i convine ceva, ne asezam la masa si discutam (sotul meu asa a fost crescut, daca ai ceva pe suflet, mergi si spui...eu am fost altfel crescuta, dar el a reusit sa ma educe, spunandu-mi ca nu are rost sa ma framant singura, cand ii pot spune direct ceea ce am pe suflet). Si cateodata e destul de greu, mai ales ca limbile noastre materne sunt diferite. Dar reusim sa ne facem intelesi si tinem cont de ce vrea celalalt. In curand implinim 12 ani de cand suntem impreuna.

Eu am fost cu fiica-mea in ultimii 2 ani in vacanta (asta pe langa vacanta in 3); al meu sot nu a putut sa-si ia liber in octombrie cand are copila 2 saptamani de vacanta si atunci am decis sa mergem doar noi doua. Nu vad nimic rau in asta, sotul nu a avut nimic impotriva, ba chiar el mi-a propus lucrul asta   Aici se poarta vacantele mama-fiica; am multe colege care fac lucrul asta. 

Asta incep sa cred, povesteam mai sus ca probabil din dorinta de a nu avea scandal am trait prea pe 'silentios' si acum au rabufnit lucrurile.

Vacanta separata am facut si noi si din acelasi motiv, el nu si-a putut lua liber. Asta pot intelege. Dar sa le planificam separat de la inceput, asta mi se pare mai grav. Poate se leaga de intrebarile de mai sus.

 

Sigur ca pot spune ce anume m-a facut sa zic stop. Ne-am casatorit la 24 ani (suntem de aceeasi varsta), asta dupa 6 ani de relatie de prietenie; relatie care pt mine a fost perfecta. Casatoria a durat doar 2 ani. El a fost mereu baiatul-mamei (parintii lui fiind divortati); daca fosta soacra ii spunea sa stea in cap, facea lucrul asta; daca eu ii spuneam, sigur ca nu facea lucrul asta. Pt el erau mai importanti mama, bunicii, catelul, serviciul decat sotia. In casa nu ma ajuta cu nimic, eu trebuia sa fac totul, ca apoi sa primesc reprosuri de genul : da ce, te-am pus eu sa faci asta? Plus ca trebuia sa ma rog de el pana la lacrimi sa facem ceva impreuna. Nu m-a inselat, nu m-a batut, dar pur si simplu felul lui de-a fi (lasa-ma sa te las) m-a facut sa ma gandesc daca el este ce mi-am dorit de la viata si daca vreau sa am copii si sa imbatranesc alaturi de unul ca el. Si raspunsul a fost nu, eu vreau cu totul altceva. Inainte de a ne casatori era altfel; banuiesc ca dupa ce ne-am casatorit s-a gandit ca nu il voi parasi vreodata (asta pt ca stia cat de mult il iubesc), indiferent de cum se comporta el. Si uite ca socoteala din targ nu s-a potrivit cu ce-a de-acasa. Iar eu mi-am facut bagajele si am plecat la ai mei. Cand ne-am intalnit, dupa ani, mi-a spus ca el nu s-a gandit vreodata ca il voi parasi, ca a fost sigur ca voi ramane cu el. Uite ca omul se mai si inseala.

Asta ar fi un alt subiect 'exploziv' (iaca is buna la asta [clo] ). Se schimba oamenii? Pana acum am zis si eu ca tine, ca nu, ca asa cum e omul in esenta lui asa ramane, ca se mai poate adapta daca vrea dar nu mai mult. Ca de fapt asta e si problema mea, ca el nu se va schimba si probabil nici eu. Totusi, din ce imi mai dati voi de gandit, din ce ma mai intreb eu, cel putin eu gandesc altfel acum, importante sunt alte lucruri fata de acum 10 sau 5 ani. Inseamna asta ca totusi ne schimbam?

Cat despre tine, ma bucur ca ai luat taurul la fugarit si ca iti e bine [flo2]

stii de ce ma intreb cateodata daca subiectele sunt pe bune? ptr ca adesea se toaca apa in piua si autorul dispare dupa o vreme, cam la fel cum  a venit. cine intradevar are o problema serioasa, actioneaza.

scuze de inoportunare, faci ce vrei,  e viata ta si alegerile tale cu care traiesti.   [flo2]

Nu e nicio inoportunare. Am si un alt cont pe dc pe care l-am folosit acum cativa ani cand activam pe discutii despre sarcina si despre bebelusi. Ca sa nu am nicio surpriza, mi-am facut un cont nou, de unde rezulta aparitia mea din neant. Ca sa actionez vreau sa fiu sigura ca actionez in felul cel mai potrivit pentru mine si copil. Si cum zici tu, poate si pentru el. Si asta incerc sa clarific acum, de fapt tot invart problema in mine de mai bine de jumatate de an si in cele din urma m-am decis sa scriu si aici. Daca voi disparea sau nu, asta vom vedea. Probabil ca odata ce voi lua o decizie, fie cu el fie fara el, atunci e for good si aia e, traiesc cu ea.

 

Da, apa in piua, batuta cu gratie s-a facut remarcata....il iubesc dar nu-l iubesc asa de mult, face dar nu face, nu stie dar nici nu vrea ajutor extern, daca aduc e nemultumit, dar sunt "la butane".....pt mine e obositor doar sa citesc... Daca sub e pe bune, tu nu stii ce-i cu tine si in ce ape te scalzi...e cazul sa te cunosti pe tine si dupa sa analizezi situatia. ...daca sub nu-i pe bune, si banuiesc ca asa-i, enjoy.

Am raspuns cateva randuri mai sus. Ce as avea de savurat dintr-o discutie inventata?

 

Din postarea asta mie nu imi pare ca tu esti la butoane.

De fapt este cam aceasi situatie ca a lui ch_dana. 

De obicei cea care comenteaza ca e prea scump sunt eu... 

al meu sot ar zice aleluia daca ii gasesc eu si mesterul   ceea ce nu se intampla. 

Insa eu mi-as baga degetele si surubelnita in clanta aia nitel... :D

Pai daca tot astept si nu se intampla nimic... macar o stric de tot! Poate ceva se intampla totusi... sau sa astept sa cada usa... [alcool]

Da, uite asta e o idee buna, sa o mesteresc eu pana cade cu totul.  

 

Ofibine,

un alt punct de vedere , de ce trebuie sa te legi de nimicuri precum clanta sau vacanta, ok nu e punctul lui forte, dar banuiesc ca are alte atuuri de ai stat 20 de ani cu el,

de ce nu incerci sa vezi doar paharul plin, parerea mea, si sa nu te mai legi de nimicuri caci eu le vad nimicuri, eu cred  ca treci printr-un moment de depresie sau eu stiu nemultumire sufleteasca  dar te legi de el, e mai usor sa cauti problema in afara decat sa incepi cu tine..........o itrospectie sulteteasca .... [flo2] si pe urma sa vezi daca mai vrei sa continui relatia sau nu

Tot fac aceasta introspectie si pana acum am iesit pe minus, asa ca m-am expus acilea.

 

E tare dificila situatia si iti inteleg toata framantarea: te simti ca intr-o inchisoare: sa ma eliberez? ce e dincolo de gratii? e soare si fericire? cum ii va fi fiicei mele? sa raman? si unde-s eu cu dorintele si viata mea? asta sa fie tot? 

Cred ca multe dintre noi trec prin aceasta perioada, macar o data in viata. Ai posibilitatea sa rupi gratiile si sa iesi din aceasta relatie care pe moment te sufoca sau sa te consolezi ca esti la caldurica si ca, desi nu e raiul, macar supravietuiesti. Spuneai ca ai mai trecut prin asemenea momente si ca le-ai depasit. 

Bun, voiai sa iti spunem ce-am face noi in situatia ta. Problema e ca nu stiu ce simti pentru sotul tau: daca il iubesti, atunci lupta, si asta nu cu haine noi si lenjerie sexi, ci cu un consilier familial, vorbeste cu el, zbiara la el sa inteleaga gravitatea situatiei si lucrati impreuna la relatie, asa cum iti trece prin cap. Daca nu il mai iubesti absolut deloc, n-are sens sa mai ramai, e pentru amandoi mai bine sa va despartiti. Chiar daca are obiceiuri enervante, daca face lucruri care te scot din sarite, poti sa schimbi ceva-ori la el, ori la tine, sa il accepti de exemplu asa cum e. Dar daca ti-e indiferent...

Stiu ca nu e simplu, dar asta e solutia: daca sunt sentimente, orice e posibil, dar- vorba lui Rebreanu "daca dragoste nu e, nimic nu e". Si mai vin cu un citat care-mi place mult: daca vrei, vei gasi cai de rezolvare, daca nu vrei, vei gasi scuze. 

M-ai inteles bine. Cam asta se contureaza, un zbierat si un ultimatum... Sunt asa de aproape de margine, dar parca nu as sari inca. Nu stiu ce vreau, cum ziceti toti. Il mai iubesc? Nu stiu, imi e bine cand e acasa dar nu imi e greu sa imi imaginez viata fara el. Nu neaparat o viata mai buna, dar una mai linistita.

 

acum citind din nou ce-ai scris se pare ca el alege sa ignore nevoile tale, deci tu apesi si tot apesi pe butoane, iar el ignora nevoile tale, iar tu tot t-ai saturat sa lupti cu morile de vant, cam asa vad ....., el e de parrere ca merge si asa ca scapa usor , e sigur pe el ca tu nu ai ce sai faci, intelegi   ??!, a scapat usor si cu inselatul, nu a luat-o peste ochi (ai iertat prea usor) asa si acum nu iti da cei ceri , nu depune prea mult efort ca e prea sigur pe el si nu ia suturi in fund , scuze de expresie da e cam nesimtit aici, aca ca iar cam trebui dusuri reci sia aici depinde  numai de tine, tu trebuie sa iei biciul in mana ca daca ar fi dupa el (si tu astepti de la el) pata sa cada casa pe el, el are nevoie de un dus rece da rece gheata

Da, da, recunosc ca asta a fost probabil cea mai mare greseala a mea, a scapat usor si acum ma considera legata pe vecie.

 

Eu nu vad la acest subiect decat nefericirea data de frustrare... de neputinta de a schimba un om in 20 de ani.... sa mai incerc sau sa renunt?

 

E ca si cum m-as plange ca de 5 ani de cand ne-am casatorit sotul meu nu danseaza la nici o petrecere indiferent cat de interesanta e, indiferent cat de sexi sunt eu imbracata.

Adevarul e insa ca nu are nici o treaba cu persoana mea sau cu petrecerea. Lui pur si simplu nu ii place sa danseze!

Si cat voi incerca eu sa schimb asta nu voi creea decat tensiuni in cadrul relatiei noastre pt ca el uraste sa danseze din n motive si nu are nici un gand sa inceapa acum la aproape 40 de ani... 

 

Eu asa vad subiectul... 

Corect, numai ca nu dansezi zi de zi, poti dansa si singura, si nu o faci pentru a trai. Dar am inteles ideea, zici ca nu se va schimba.  

[andacos]

Dar am inteles ideea, zici ca nu se va schimba.  

Hai mey...ce naiba,doar nu ai 18 ani sa mai crezi ca poti schimba un om,sau ca el se va schimba pentru cineva anume!!!1

 

Nu se va schimba...iar ultimele tale posturi imi arata ca am zis bine la inceput:in locul tau as sta in banca mea,n-as divorta.Poate ca tu trebuie doar sa nuantezi mai bine pretentiile tale...poate lipsa de comunicare dintre voi in asta isi spune cuvintul:el efectiv nu stie ce vrei tu si cum.

 

Dana

[Ella73]

Ofibine, multumesc [flo2]

 

Mie asta imi place la sotul meu, este ft direct si-mi spune tot ce are pe suflet; si modul asta de a fi m-a facut si pe mine sa ma schimb, adica sa spun tot ce nu-mi convine. Si pana la urma ajungem la o intelegere, deci avem amandoi de castigat

[emanouela]

Nu stiu ce ai avea de savurat sau nu, nici nu ma intereseaza, fiecare cu placerile si nelacerile lui. Recunosc insa ca pt mine esti ambigua si lipsita de esenta, intinzi firul de ata pana la refuz asteptand sa se rupa si sa zici ca nu din cauza ca tu l-ai intins, la mine, nu reusesti sa aungi cu ce vrei sa transmiti, ma intreb, oare la fel e si la sotul tau? Atatia ani in care ai evitat dialogul, mai pasnic sau mai putin pasnic, n-a fost o problema, acum e posibil sa fie.

Oamenii nu se schimba, asta e un lucru bine stiut, poarta doar masti....unii isi gasesc starea de confort sub acea masca si si-o insusesc pt un timp mai lung, altii obosesc repede si dau masca jos....si la urma urmei de ce s-ar schimba cineva care e multumit su starea lui?

[ela_04]

 

 

 

Corect, numai ca nu dansezi zi de zi, poti dansa si singura, si nu o faci pentru a trai. Dar am inteles ideea, zici ca nu se va schimba.  

 

Nu asta esentialul ca nu danseaza... la fel de bine sunt barbati carora nu le place sa faca menajul, asa cum sunt si femei carora nu le place sa gateasca. 

La fel cum exista oameni carora nu le place sa se piarda in discutii inutile despre cine a inventat oul... carora nu le place sa initieze o partida de sex, etc etc etc

Fiecare dintre noi avem astfel de ...tabieturi? Nu stiu cum altfel sa le spun.

Problema e ca voi sunteti impreuna de 20 de ani!!! Asta inseamna ca tu sti de multi ani cum e felul lui. Ce ii place si ce nu... Ai trecut peste o infidelitate si l-ai acceptat asa cum e cu bune si rele, ati ales sa mergeti impreuna mai departe.... 

Ce te face tocmai acum sa numai il accepti asa cum e el?

 

Dupa ce am trimis mesajul ma gandeam ca de fapt esentialul nu e ca el nu danseaza... important e ca nu il deranjeaza ca eu o fac! Ca ma lasa sa-l tarasc la toate petrecerile pe care el le uraste de fapt si ma lasa sa dansez cat am chef.

 

Iar esentialul nu e ca de fapt el nu se va schimba... de fapt prin presiuni (cu biciul  )probabil ca se va schimba ceva. Important e ce te face pe tine sa-l vrei schimbat acum? 

Pt ca indiferent ce te deranjeaza, acest lucru nu va inceta dupa ce el se va schimba. In timp vor aparea alte nemultumiri. 

Asa ca raspunsul la intrebarile tale se afla la tine de fapt. 

[Ofibine]

. Recunosc insa ca pt mine esti ambigua si lipsita de esenta, intinzi firul de ata pana la refuz asteptand sa se rupa si sa zici ca nu din cauza ca tu l-ai intins, la mine, nu reusesti sa aungi cu ce vrei sa transmiti, ma intreb, oare la fel e si la sotul tau? Atatia ani in care ai evitat dialogul, mai pasnic sau mai putin pasnic, n-a fost o problema, acum e posibil sa fie.

Oamenii nu se schimba, asta e un lucru bine stiut, poarta doar masti....unii isi gasesc starea de confort sub acea masca si si-o insusesc pt un timp mai lung, altii obosesc repede si dau masca jos....si la urma urmei de ce s-ar schimba cineva care e multumit su starea lui?

Foarte posibil sa fie la fel si cu el, sa nu reusesc sa ma fac inteleasa. Ceea ce e si mai grav dupa 20 de ani. Oricum ar fi, asa ambigua cum sunt, apreciez parerea ta, o iau ca atare si iti multumesc ca treci pe aici.

Fiecare dintre noi avem astfel de ...tabieturi? Nu stiu cum altfel sa le spun.

Problema e ca voi sunteti impreuna de 20 de ani!!! Asta inseamna ca tu sti de multi ani cum e felul lui. Ce ii place si ce nu... Ai trecut peste o infidelitate si l-ai acceptat asa cum e cu bune si rele, ati ales sa mergeti impreuna mai departe.... 

Ce te face tocmai acum sa numai il accepti asa cum e el?

 

Iar esentialul nu e ca de fapt el nu se va schimba... de fapt prin presiuni (cu biciul  )probabil ca se va schimba ceva. Important e ce te face pe tine sa-l vrei schimbat acum? 

Pt ca indiferent ce te deranjeaza, acest lucru nu va inceta dupa ce el se va schimba. In timp vor aparea alte nemultumiri. 

Asa ca raspunsul la intrebarile tale se afla la tine de fapt. 

De acord, discutia asta de pe forum e despre mine si ce am patit eu si ce gandesc eu si ce simt eu, nu despre el. Si cu asta incerc sa ma clarific. De ce acum conteaza ce n-a contat pana acum? De fapt a contat tot timpul, acum devine mai important. Dar uite ca tot intreband de ce, imi dau seama ca am facut niste greseli, ca poate nu il mai iubesc, ca poate ar trebui termin cu prostiile si sa imi vad de viata in continuare.

[BellaDonna]

ella,

 

gresesti sant oameni care se pot schimba sau care pot invata sa dansese de ddragul cuiva si am un exemplu in familie socrul meu, cand era casatorit cu soacra se credea buricul pamantului o insela o trata de sus pana a divortat soacra de el si sa vazut singur si tot a incercat sa fie buricul pamantului da nu ia  mai mers na ca la mai si ajuns batrnetea din urma sau mai stiu eu ce   a stat el ce a stat singur pana a inceput sai vada calitaile soacrei si sa intors in genunchi la ea si acum sa vezi ce frumos o trateaza zice soacra ca nui vine sa creada ca e alcelasi om , deci da se pot schimba daca vor, au un motiv destul de puternic , trebuie motivati strinsi cu usa orce daca vrei .....relatia sa mearga trebuie SA RISTI

[Ella73]

Apropo de dans, nici al meu nu stie sa danseze decat merengue (adica un pas la dreapta, unul la stanga  ); pur si simplu are 2 picioare de lemn. Dar cand mergem la petreceri, de dragul meu, danseaza cu mine; dar nu il oblig, ci pur si simplu asa simte el. Eu sunt inebunita dupa dans, cum aud muzica, cum dansez (chiar si acasa, de una singura, spre disperarea fiica-mii ).