ce sa fac oameni buni?!

[lorielena]

"mamica dulce" ar fi fost mai bine poate dintr-un punct de vedere daca nu m-as fi mutat cu el, dar la momentul ala imi doream mult lucrul asta,mi-am ascultat inima si nu capul...abia terminaseram facultatea, avea fiecare jobul lui, ma incanta ideea de a avea un camin impreuna..in sinea mea realizam ca nu este suficient de matur pt pasul asta;acum am inceput sa ma obisnuiesc cu situatia asta, imi place sa vina sa ma ia de la serviciu, sa mergem cu prietenii in oras, sa fim cat mai mult impreuna si financiar ne-am gandit ca ar fi mai bine sa impartim niste costuri In ceea ce priveste gospodaritul, daca ii cer sa ma ajute ma ajuta nu a zis niciodata nu, sa vina de la el sa faca curat sau mancare asta sunt sigura ca nu o sa vad..dar in rest mereu cand am avut o problema mi-a fost alaturi, nu l-am simtit ca se razgandeste, ca vrea sa plece;e un om sensibil cu toate ca nu-si descopera atat de mult chestia asta,ii e teama ca-i stirbeste din barbatie Ceea ce am simtit la el este o lipsa de comunicare acuta cu familia lui;de fapt familia lui este una trista:tatal e un egoist, un om marsav,ii cam fug ochii, mama lui se lupta sa-i faca fata,ea a avut o perioada in care a baut cred din cate mi-am dat eu seama si acum mi se pare ca din cand in cand mai calca alaturi;taicasu a fost marinar la viata lui si maicasa l-a crescut mai mult singura de mic copil, el se simte din cate imi dau eu seama legat de ea pe chestia asta, se simte putin vinovat.Nici finaciar nu au dus-o prea bine, modest asa. Eu am acceptat toate astea pentru ca-l iubesc, nu spun ca familia mea este perfecta, dar nu am avut probleme de genul asta, am fost mereu uniti si ne-am sustinut.El simte cred eu o datorie fata de mama lui, cu toate ca stiu ca nu are de ce.La 14ani el a plecat de acasa.A urmat liceul militar si apoi academia. Am crezut ca astea l-au maturizat mai mult decat alta persoana de varsta lui.De marsav ce e taicasu mi se pare ca mereu l-a desconsiderat, am impresia de fiecare data cand vorbeste cu taicasu sau de fata cu taicasu ca vrea sa demonstreze ceva, vrea sa demonstreze ca e matur, ca stie multe lucruri, vrea sa-l impresioneze....are si el niste probleme...i-am fost alaturi dar nu stiu cum sa fac sa-l ajut..eu nu pot sa le rezolv problemele de familie...din pacate pentru ele tot eu sufar Au fost momente in timpul relatiei cand am vrut sa plec, mi-am zis ca mai sunt si altii,sa nu mai vorbim de parintii mei care ar fi fost in culmea fericirii daca mi-as fi gasit pe cineva de pe acasa(sa aiba certitudinea ca ma intorc.....oricum nu e asta o garantie).Dar nu pot sa gandesc asa..atata timp cat ma iubeste, imi este alaturi, am impartit si bune si rele impreuna cum sa fiu atat de egoista sa plec pentru problemele pe care familia lui ni le cauzeaza si nu EL.Mi s-a parut o prostie si am continuta sa-i fiu alaturi sperand ca o sa-si gaseasca linistea pe partea asta, ca familia pe care urmeaza sa o formam impreuna o sa-l ajute. Asadar nu ma mira avand in vedere relatiile dintre ei sa fie mai retinut pe acasa. "Mamica dulce" voia sa stie care a fost replica lui la restaurant..ei bine..nu a zis absolut nimic..apoi dupa 2 minute ne-am ridicat si noi sa plecam,eu,el si taicasu...si pana la garderoba si pe strada pana la masina m-a luat de mijloc si m-a tinut lipita de el..la masina ne-am despartit de taicasu, el nu i-a zis absolut nimic da faza aia,totul a fost normal, iar in masina m-a luat de mana si mi-a spus ca nu e dupa cum vrea taicasu e dupa cum vrem noi.Joi seara abia am putut sa mai vb, am fost trista si ne-am ciondanit un pic, vineri ma suna la serviciu si ma intreaba cum ma simt si la sfarsitul conversatiei imi spune ca trebuie sa plece acasa, in Ploiesti, ca maicasa se simte rau si nu are cine s-o duca la doctor(taicasu fiind in Bucuresti cu treburi pana duminica), plus alte chestii de rezolvat pe la tara.Pe de o parte a fost bine ca a plecat pentru ca am putut sa-mi pun gandurile in ordine si am evitat o cearta.Am avut timp sa ma conversez si cu voi, sa ma mai descarc si sa mai aflu opinii. Pe de alta parte m-a deranjat ca a sarit repede la chemarea maicasii, sau nu stiu.. o parte din mine spera ca s-a dus sa vorbeasca cu ea,sa ceara un sfat...cert a fost ca vineri a plecat in Ploiesti si vineri seara pe la 10 ma suna maicasa sa ma intrebe ce fac...mi s-a parut ciudat...m-a intrebat ca ce e cu EL de nu m-a luat si pe mine cu el in Ploiesti. Acum astept sa vina.. si ma gandesc ce e mai bine sa fac ups...am scris enorm de mult..nici nu mi-am dat seama...va pup[flo]

[ina78]

Chiar cred ca ai gresi daca ai renunta la locuirea impreuna pentru a te muta separat si a va vedea iar ca iubiti... sau ma rog ... E tot ca un fel de conditionare. Mai de graba l-as evita pe tatal lui, as incerca sa nu-l provoc si m-as bucura de relatia pe care o am. Cit despre ce spune lumea... nu triesti cu lumea, traiesti cu tine, trebuie sa fii tu fericita si multumita de deciziile pe care le iei. Gindeste putin mai egoist, iti va fi mai bine. Iar hirtia aceea... certificatul... sa stii ca nu tine in nici un fel o relatie, nu valoreaza nimic atunci cind intervine plictiseala, lipsa de dragoste sau amorezatul peste noapte de vanzatoarea de la chiosc. Si cu ea si fara ea... daca vor sa calce stramb sau sa-si schimbe planurile de "viitor" ... "O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

[eliza_p]

Inteleg acum de ce le ascunzi parintilor seriozitatea relatiei tale. Daca ai fi fata mea, as face tot ce mi-ar sta in putinta sa-ti deschid ochii, sa te scot din aceasta relatie care-i clar in defavoarea ta. Viitorul tau alaturi de omul pe care-l descri? Un calvar... Sfatul meu? Daca tii inca putin la tine si la familia ta, daca inca mai ai putin self esteem, profita de ocazia creata de tatal lui si muta-te singura ca sa ai spatiul tau si ca sa te poti considera musafir in casa lui. Daca el te iubeste cu adevarat si te vrea intr-adevar sa fii a lui, te va cere cu siguranta in casatorie. Daca nu o va face, vei avea dovada ca nu a avut niciodata itentii serioase cu tine si ca te tine in sah pana ce-si gaseste femeia visurilor lui. Si mai ales, consulta-te cu parintii tai; nu-i mai evita, ca-i in dezavantajul tau! Deci el fuge la mamica sa se consulte cu ea iar tu iei decizii asa de importante singurica? Mie mi-e clar ca esti jucata... Tie nu?

[andabrro]

de ce nu-l prinzi tu o data pe potentialul tata-socru intre 4 ochi, sa-i spui sa nu te mai puna in dificultate in public, daca nu vrea sa-i raspunzi pe masura; ca doamne, e asa usor sa dai din gura si sa faci rau. iar pe de alta parte, daca tot nu te place barem sa aiba motiv. si cu maica-sa ai putea sta de vorba in particoler, dar pe o coarda sentimentala, e posibil ca ea sa nu fie asa mult impotriva daca e dupa ea si are asigurari din partea ta ca nu-i vrei raul lui fi-su. oricum, vezi ce faci cu "al batrin" si in vreun fel sau altul nu-i permite sa te desconsidere (nici in public nici in familie) si ia-i apararea si lui fi-su daca e cazul - uitindu-te in okii lui cit mai sugestiv. amanda

[eliza_p]

Si in privinta hartiei aceleia numita certificat de casatorie, ea are semnificatia ei, caci altfel de mult ar fi fost semnata... Draga Lorielena, tu imi pari o tanara educata, draguta si sensibila. Mai mult, il iubesti pe acest baiat si i-ai oferit tot, de ce nu ai avea pretentia sa-ti dea si el o mica satisfactie ca de exemplu oficializarea acestei relatii? Ajuta enorm la Self Esteem!

[eliza_p]

Doamne! Nu-mi vine sa cred ce sfaturi primesti! Cum poti sfatui biata fata sa se lupte cu trei (dintre care 2 vulpoi batrani) de-odata? Si in calitate de ce ar face-o? De tiitoare? Si cum ar putea imbunatati certurile ei cu parintii lui relatia cu boyfriendul?

[tzitziri]

Ma uimeste ideea ca 'daca noi ii oferim totul el de ce sa nu ne ofere satisfactia de a ne lua de sotii'?? Adica maritisul e un moft...eu ii ofer totul (cum s-o fi traducand chestia asta) si ca atare el trebuie sa ma rasplateasca semnand o hartie..ca deh, e doar o hartie si poate sa imi satisfaca si mie un moft...Ca ii fac de mancare si ii spal si mai fac altele si ca atare ce, il doare mana sa semneze??Ca ma ajuta pe mine la self esteem.... Nu ne jucam cam mult cu ideea de casatorie?S-a spus aici inclusiv ca daca te-ai mutat cu el sa iti iei adio..adica de ce sa se mai casatoreasca cu tine daca tu deja i-ai dat totul...Oare pentru ca te iubeste?Pentru ca vrea sa stea oficial cu tine teoretic toata viata?Pentru ca vrea sa fi mama copiilor lui intr-un cadrul legal??Nu e suficient? Trebuie si alte motive? Parerea mea este ca la 23 de ani e prea devreme...si nu in sensul de 'mai trebuie sa cunosti si pe altii' ci in sensul in care esti de-abia la inceput de drum, incepi sa fi din ce in ce mai pe picioarele tale, incepi sa il cunosti si in alte situatii decat cele de pana acum, incepi sa iti dai seama ce vrea si ce vrei de la viata. O hartie nu schimba nimic....poate doar iti da tie senzatia falsa ca nu va calca stramb sau ca suna mai frumos 'sotie' decat 'concubina' sau 'iubita'....

[tzitziri]

quote:

---

Originally posted by eliza_p
Doamne! Nu-mi vine sa cred ce sfaturi primesti! Cum poti sfatui biata fata sa se lupte cu trei (dintre care 2 vulpoi batrani) de-odata? Si in calitate de ce ar face-o? De tiitoare? Si cum ar putea imbunatati certurile ei cu parintii lui relatia cu boyfriendul?

---

Da...in calitate de 'tiitoare'...sau concubina, sau 'femeia lui' sau cum vrei sa ii spui...trebuie sa ai calitate oficiala ca sa poti avea o discutie de principiu cu parintii lui? Daca iti trebuie calitate oficiala ca sa spui ce ai de spus atunci se numeste ..a nu iti arata adevarata fata? Adica ei trebuie sa o considere o fata cuminte, in banca ei, care nu iese din cuvantul lor pana cand se vede cu verigheta pe deget si incepe sa aiba calitate oficiala (nu de tiitoare ca asta nu se pune) si incepe sa spuna tot ce a durut-o pe ea in tot acest timp?? Un parinte care vrea binele copilului lui ar putea aprecia o discutie sincera cu partenerul acestuia...ar putea sa isi dea seama de intentiile lui, ar putea sa inceapa sa il inteleaga altfel, ar putea sa isi dea seama ca are si el niste sentimente si ca il dor anumite replici. Iar daca nu intelege ...pierderea lui.

[eliza_p]

Poate imi explici si mie cum invata Lorielena sa "fie pe picioarele ei" atata vreme cat locuieste cu boyfriendul. Si cred ca nici lui nu i-ar strica aceasta experienta de "trai pe propriile picioare", nu? Dar asta implica sa-ti inchiriezi ceva si sa iti faci singur toate treburile casnice. Ori Lorielena inteleg ca a preluat toate indatoriile unei sotii, ea traieste ca si casatorita, deci, cu fiecare zi ce trece devine tot mai dependenta de el si nu invers. Si cum sa-si dea seama ce vrea de la viata daca nu are nici macar un spatiu al ei unde sa se poate retrage si sa mediteze in voie? Daca pentru ea nu mai exista posibilitatea de-a iesi macar o seara cu un alt baiat? Dupa cum ai auzit, baietelul e la mama pentru cateva zile... hmm! Deci tot acolo, in casa parinteasca isi are familia deocamdata. Iar lorielena unde este in schema asta? Mi se pare firesc ca fata sa se simta in plus, caci asa si este! Una peste alta, o relatie in care nu te simti bine, nu-i o relatie de cultivat; asta e!

[tzitziri]

Eliza, asta devine discutie de principiu in care eu recunosc ca vorbesc din experienta proprie.A locui cu cineva nu implica obligatoriu dependenta de acea persoana. Da, ca e mai greu sa gasesti ceva cu chirie (dar nu imposibil daca chiar asta vrei!) si poate nu poti sa zici la orice ora 'imi iau bagajele si plec' - desi pot exista prieteni care sa te tina 3-4 zile deci te poti descurca. Revenind: nu a zis nimeni ca locuind cu cineva automat esti dependent de el. Poate dependent emotional si mai 'incapabil' sa rupi acea relatie, dar asta nu inseamna ca daca stii ce vrei nu poti fi pe propriile picioare chiar si locuind impreuna. Iar de la viata stii ce vrei in principiu...ea stie ca vrea sa se marite. Pentru asta nu i-au trebuit reflectii indelungate in singuratate.Asa a fost poate educata, e principiul ei, isi doreste o relatie oficiala....deci stie ce vrea de la viata din punctul asta de vedere...deci poate si din altele. Iubitul meu(sau sa ii spun concubin?) nu s-a simtit alungat din schema daca eu ma duceam la mama fara el sau daca aveam nevoie de discutii ca 'intre fete' cu mama.....asta e....sunt momente si momente...ceea ce nu inseamna ca l-am exlus din viata mea nici macar temporar. La fel din proprie experienta iti pot spune ca uneori o discutie cu mama lui poate face minuni. Poate nu in cazul de fata, daca doamna mama e pornita clar pe ideile ei, dar sunt situatii in care poate ea nu a vazut lucrurile cum le-am vazut eu si ca atare au trebuit lamurite niste chestii.