alegerea partenerului de viata

[ioachim2013]

A, sa revin - ce intelegi tu prin a face orice pt. cineva? 

 

si strict on-topic, eu as mai astepta un timp, fara sa ma grabesc in nici o directie. nici nu m-as muta in australia, nu as commit prea mult fata de el, nici nu l-as lasa. ci as mai astepta o perioada ( poate cateva luni, 1 an ) sa vad daca imi va fi in continuare drag, sau daca din contra, incepe sa ma plictiseasca, etc.. in cazul din urma, chiar daca el e super ca barbat, ar fi mai bine sa va despartiti pt. ca tu vei fi nefericita cu el. 

[marius]

Iar in primul caz urmeaza-ti visul....

[ioachim2013]

exact, de acord cu marius. 

[andacos]

buna Dana :). Deja sunt 'fata batana', nu? Sau de la ce varsta incepe 'batranetea' la 'fete'?

 

Era o gluma...dar tu ai inteles ce am vrut eu sa spun!

 

Aniela...de ce daca ai temeri,ai(ati)hotarit sa incercati sa faceti un copil,ma rog la vara-cum te exprimi tu,insa in plan e un copil...care stii si tu ce inseamna pentru o relatie?

 

Dana

Editat de Aprilie 30, 2014

[kariguld]

hmmm, tu cauti ceva ce nu exista. acel barbat perfect e doar in inchipuirile tale. ce ai cunoscut pana acuma si ce vei cunoaste de acum inainte, toti vor avea cate ceva. si intotdeauna, e o regula nescrisa, abia dupa ce alegi ceva, dupa ce trece o vreme vezi daca ai facut o alegere buna, sau una mai putin buna. 

 

ceea ce cunosti acuma cu certitudine este trecutul si prezentul. viitorul poti doar sa-l intrevezi cumva.... sa iti inchipui ca asa va fi. iar asupra viitorului nimeni nu-ti poate oferi certitudini. 

tu cam asta vrei, sa auzi cum e la alti, ca functioneaza si sunt fericiti. dar alti nu sunt ca tine, nu traiesc in viata ta si nici tu nu traiesti in locul lor. 

o casnicie e ca o cosntructie (deja am mai spus asta undeva la alt subiect) pe care acuma doar ti-o imaginezi cum va arata. insa acolo sunt o multime de nuante, iar nuantele fac diferenta, dupa parerea mea. 

 

ce te-as sfatui totusi, sa te uiti la prietenul tau si sa observi daca poate fi modelat. cred ca ai prins ideea. 

[aniela23]

evident ca nu stiu ce inseamna sa ai un copil pt ca inca nu am unul, dar aproape tot ce am citit sugereaza ca e greu, stresant, distruge relatiile daca partenerii nu sunt uniti 100%, responsabilitate uriasa, etc, etc. La asta te referi? Daca da sa stii ca m-am gandit f mult la cum ar fi viata noastra cu un copil dar nu mi-a facut decizia mai usoara.

 

pro:

- o sa apreciez mai mult ca e baiat de casa si preocuparea de copil o sa faca sa imi treaca cheful de discutii filozofice/ iesiri la distractii/ etc

- poate un copil o sa ma faca sa imi gasesc ''rostul'' si sa nu ma mai simt ca o frunza batuta de vant, nesigura de orice

- daca o sa am un copil cu el nu o sa imi mai dau voie sa vizez cai pe pereti si fluturasi in stomac pt ca sunt constienta ca o sa fiu responsabila pt fericirea altei fiinte umane

etc

 

cons:

- nu am timp sa le scriu acum dar probabil ca oboseala si grijile derivate din cauza unui copil o sa ma faca sa fiu si mai frustrata cu el. Plus altele care nu devin evidente decat atunci cand se naste copilul

 

apropo, trebuie sa specific ca vreau un copil cu el pt ca a) ceasul biologic ticaie cam de tare de cand l-am cunoscut pe el si b) e singurul barbat pe care l-am intalnit cu care nu mi-ar fi teama sa fac un copil pt ca stiu ca e responsabil

[andacos]

Aniela,parerea mea(poate fi si gresita pentru unii ,nu stiu,ca nu detin adevarul absolut)este ca un copil trebuie sa apara cind totul e bine.Nu vreau sa spun perfect(desi mie asa mi s-ar parea normal)insa cind relatia e buna,dragostea exista,intelegere,respect reciproc...ma rog intelegi tu ideea.

 

Cind TU,ai temeri,cind TU nu esti sigur ca el este EL,cind TU nu esti sigura de sentimentele tale,cind TU nu esti sigura ca El e cel cu care vrei s aimbatrinesti...mi se pare(mie)iresponsabil ,manipulativ chiar(suna urit insa nu asta este intentia mea,sa te pun intr-o postura jenanta,dar eu asa vad)sa cochetezi cu ideea unui copil.

 

Un copil trebuie sa fie simbolul iubirii,si nu un gind ca "ticaie ceasul biologic".

Un copil are nevoie de mama,tata,de familie...tu nu esti convinsa insa ca poti trai pina la batrinete ,alaturi de EL:

 

E egoist sa aduci pe lume un copil DOAR pentru tine,vei putea s ate uiti in ochii copilului mai tirziu si s ane spui ce ne-ai spus noua aici.

 

Eu te rog s ate mai gindesti la ideea cu copilul...cel putin pina iti stabilesti prioritatile,iar copilul nu cred ca este momentan una dintre ele.

 

Te rog sa citesti cu atentie mesajul meu...nu e scris pentru a te supara,este scris d eo mama nevoita sa creasca un copil singura,nevoita sa-i gaseasca explicatii tatalui biologic.

 

Dana

[XIO]

Mie mi se pare ca de frica sa nu sfarsesti ca mama ta (dpdv al relatiei, nu al bolii) le gasesti mereu defecte tuturor barbatilor cu care esti. E o scuza de-a ta sa nu ajungi ranita si sa nu ti se para ca ti-ai ratat viata.

 

Nu cumva astepti un barbat care nu exista? sunt sigura ca si daca va veni unul care sa fie exact ca si cel pe care ti-l inchipui tu ca sot, tot ii vei gasi defecte.

Ca e un mecanism de aparare.

[eumada]

Anielo,tu cauti ceva ce nu exista...esti ca in reclama aia la prajitura magura....zau,am citit si sincer,m-a busit rasul.Poate daca-l peţesti pe Harry,prinţul....şi nici asa bag sama ca nu o sa+ti convina.In limbaj mai popular,"ai sa alegi pana ai sa culegi"....si te vad innodand cosita alba pe vatra....

 

Cauta si citeste "printesa bibita".....scrisa de E.Botez(jean bart ca si pseudonim literar)...i vezi acolo cum din cauza unei glume si a unei chestii false o femeie si-a distrus viata.

[aniela23]

Dana, nici o supărare, eu nu ma simt deloc jenata de faptul ca îmi doresc un copil. Dimpotrivă, mi se pare cel mai natural lucru, ceva inbuilt in codul nostru genetic.Avand in vedere ca planeta e supra-populata ar fi probabil logic sa nu îmi doresc un copil, dar nu îmi pot controla instinctul așa ca nu ma simt vinovata. 

 

Ma  întreba cineva ce înțeleg eu prin a face (aproape) orice pt cineva. Ei bine, nu as face orice dar, de exemplu, pt fostul meu prieten aveam un respect deosebit si as fi fost in stare sa las de la mine de multe ori doar ca sa nu il supăr. As fi stat treaza nopți întregi sa il ajut la câte un proiect pt munca,  as fi făcut multe compromisuri fără sa simt ranchiuna.Nu simt chiar la fel pt actualul si nu știu dacă o sa ajung sa simt la fel. Cu fostul prieten mi se părea ca ma potriveam mult mai bine la caracter, il admiram din toate punctele de vedere, era optimist si energetic, nu era niciodată plictisitor, ma simțeam super confortabila cu el (e adevărat ca mi-a luat aproape 2 ani sa ajung la punctul asta). Din păcate nu aveam aceleași planuri de viitor iar când el a luat o decizie de viitor cu care eu nu eram deloc de acord am știut ca trebuie sa plec. Ulterior mi-am justificat ca poate nu l-am iubit suficient si de aia nu am vrut sa fac compromisul final. Actualul prieten e dedicat vieții noastre împreuna, vrea sa alegem împreuna fiecare detaliu, in schimb viața de zi cu zi e presărată cu incertitudini... Dacă as putea sa combin caracterul fostului cu viziunea de viitor a actualului as construi bărbatul perfect. Sau nu? De asta ma gândesc ca ar trebui fie sa risc sa nu am niciodată o familie si sa plec in căutarea unei potriviri mai perfecte fie sa fac cumva sa opresc gândurile astea nebune si sa încerc sa construiesc ceva frumos cu persoana de lângă mine. IN prima variata e posibil sa găsesc intr-un final "marea iubire"  dar e la fel de posibil sa fie prea târziu pt întemeierea unei familii si apoi o sa trăiesc toată viața cu regret. In a doua varianta e posibil sa fac copiii pe care mi-i doresc dar sa fiu mereu nesigura de sentimentele mele pt prietenul meu si sa fiu nefericita as a result. Sau poate o sa ma adaptez la el si el la mine si o ii multumesc cerului ca nu am renunțat la un om bun pentru cai verzi pe pereti. Niciodată nu mi-am dorit sa vad in viitor mai mult decât acum.