alegerea partenerului de viata

[coraly]

Aniela, te citesc de multa vreme. Ti-am urmarit framantarile si am simpatizat cu tine.

Sa-ti spun parerea mea. Cred ca in primii ani ai tineretii ai dat peste tot felul de barbati, mai mult sau mai putini potriviti pentru tine, probabil nu si peste 'the one'. Cu timpul, fluturii astia se mai schimba, dupa 30 de ani nu te mai indragostesti ca si la 20 de ani, pt ca varsta e alta, si mintea acapareaza si analizeaza relatiile. Asa ca la varsta asta nici nu stiu daca poti avea o dragoste din aia nebuneasca si adolescentina.

Apoi, perfectiune nu exista :) Eu cand am facut pasul ala aveam 24 de ani, dar nu am gandit si analizat mare lucru, pur si simplu am SIMTIT ca asa trebuie sa fie. Defecte erau si atunci, sunt si acum. Dar e valabil pentru ambele parti. Tu nu trebuie sa cauti la nesfarsit persoana cu care te potrivesti din toate punctele de vedere, dupa lista, ca nu ai cum s-o gasesti. Trebuie sa tii suficient de mult la o persoana ca sa ii poti accepta imperfectiunile si diferentele de opinie, sa aveti principiile de viata fundamentale la fel si sa va potriviti ca firi. In rest.... e o tabla alba pe care urmeaza sa scrieti povestea si de voi depinde. Nu sunt garantii si retete si modele de oameni perfect compatibili. Intr-o relatie reusita, de durata, pe langa sentimente, este nevoie de foarta multa rabdare, empatie, compromis, si dorinta de a merge mai departe impreuna, de-a evolua impreuna. Pentru ca oamenii oricum evolueaza si de regula se indreapta catre o versiune mai inteleapta. Ideea e sa evoluati impreuna si sa fiti fericiti ca si cuplu.

 

Ca sa trag o concluzie, cred ca problema e la tine, iti lipseste intuitia interna, acel semnal care iti spune pe ce drum sa o apuci cand nicio lista de argumente nu te poate convinge. Eu, de fiecare data cand am avut de luat o decizie importanta, am mers pe aceasta cale. Dupa multe analize si zbateri, am stat si am asteptat sa simt pur si simplu in interior ce trebuie sa fac, Si aia am facut. Exista o metoda sa te ajuti in aceasta privinta. Iti trimit un PM, sper sa-l citesti cat de repede.

[carlad]

Aniela, 32 de ani nu e deloc o varsta inaintata, nu vad de ce te grabesti. Te pui singura sub presiune. Lasati relatia sa curga si cu timpul o sa iti dai seama daca e ok pentru tine sau nu. Sunt oarecum intr-o situatie asemanatoare in ceea ce priveste sentimentele pentru partener/prieten.  Diferenta e ca eu am in spate o casatorie esuata si un copil. La mine nu mai ticaie cesul biologic si nici nu ard de nerabdare sa ma recasatoresc. Am cunoscut pe cineva care nu m-a dat pe spate fizic si chiar ma hotarasem sa pun stop din cauza asta. In schimb are un suflet minunat, e grijuliu si lui am reusit sa-i povestesc despre gargaunii care ma bantuie.  Pentru  ca nu mi-e frica ca probabil o sa-l pierd pentru ca nu sunt o superwoman imi dau voie sa fiu eu. Si savurez asta. Iar el nu se plage:). Ce o sa fie om vedea. Tu iti doresti cu ardoare un copil dar mai lasa-ti ceva timp. Si cu mutatul imi dai impresia ca grabesti lucrurile. Daca e sa fie va fi, daca nu, nu. 

Era o vorba: "daca nu stii ce sa faci, atunci nu face nimic", totul se va regla de la sine. 

Editat de Aprilie 30, 2014

[eumada]

Marius,simteam eu ca pe undeva in tara asta am ratat ceva......si legendele olimpului mi-au placut... [soricel] [soricel]

[emanouela]

Tu esti singurul tau dusman si esti singura care-ti pui piedici si stai in calea fericirii. Esti dominata de amintirea mamei care "s-a sacrificat pt copii" si nu-ti dai voie sa fii tu. Lucreaza cu tine, identifica-te cu tine nu cu mama ta. Viata e un risc...nu risti, nu castigi.....daca pierzi, inveti si nu mai repeti. 

In goana asta dupa perfectiune si fluturi in stomac am alergat si eu, m-am casatorit la 34 ani, frumos.....aventura vietii mele, la 36 deja eram eu si copilul.....asa, si???? eu nu consider esec, e doar o experienta si un alt nivel, net superior. 

[andacos]

Dana, nici o supărare, eu nu ma simt deloc jenata de faptul ca îmi doresc un copil. Dimpotrivă, mi se pare cel mai natural lucru, ceva inbuilt in codul nostru genetic.Avand in vedere ca planeta e supra-populata ar fi probabil logic sa nu îmi doresc un copil, dar nu îmi pot controla instinctul așa ca nu ma simt vinovata. 

 

Aniela,cred ca nu ai inteles ce am vrut sa-ti spun.

 

Nu e vorba de genetica(m-ai distrat de dimineata "ceva inbuilt"-ce verb e asta? [:-)))] [:-)))] ),nu e vorba de ceas biologic,nu e vorba de popularea planetei.

 

este vorba de dorinta ta egoista de a avea un copil,atunci cind nu e totul ok.E ca si cum ai vrea o jucarie...cam asa ceva,si trebuie sa ti-o iei ,ca acum crezi tu ca e momentul.

 

Reciteste mesajul meu anterior!

 

Dana

Editat de Mai 1, 2014

[mariuta]

 

este vorba de dorinta ta egoista de a avea un copil,atunci cind nu e totul ok.E ca si cum ai vrea o jucarie...cam asa ceva,si trebuie sa ti-o iei ,ca acum crezi tu ca e momentul.

 

Reciteste mesajul meu anterior!

 

Dana

Dana, dorinta de a avea un copil este foarte normala si indreptatita. 

Iar dorinta de a avea o relatie autentica de dragoste tot asa.

Aniela, roaga-te Dumnezeu iti va rezolva problemele..

[Delidana]

Aniela, imi amintesc de postarile tale din trecut, framintari, dileme, vreau copii, o familie perfecta, etc.

Tu vrei o garantie ca daca il alegi pe "el" cel de acum, o sa fie bine - garantia asta nu exista; barbatul perfect - nu exista, cum nici femeia perfecta nu exista. Ceea ce exista, realist vorbind, este un om cu defecte si calitati, cu vise si aspiratii, la fel ca tine.

Cred ca tu ai o viziune romantica a ceea ce inseamna o casnicie, si aici sint de acord cu Mada, ea a zis-o bine, chiar daca intr-un stil mai abrupt.

 

Din descrierea ta, prietenul pare sa fie un tip bun, de casa, cineva pe care te poti baza la nevoie. Calitati negative n-am vazut asa ca aici n-am ce sa comentez. Ce mi-a sarit in ochi a fost si faptul ca tu vrei un copil relativ repede si ca "el" ar putea fi alesul. Ceasul biologic ticaie si simti ca nu mai poti sa astepti. Pe de alta parte vrei fluturasi in stomac, fericire si totul roz. Mi se pare un pic egoist, sa ma ierti, sa-l vezi pe actualul prieten ca pe un posibil tata (pentru ca iti implineste dorinta de a avea un copil) insa nu crezi ca el ar fi cel cu care sa stai pina la adinci batrineti.

 

Din experienta proprie si o casnicie de lunga durata, pot spune ca eu si sotul ne completam in punctele esentiale. Pe el il plictiseste enorm sa mergem la cumparaturi - nu-i nimic, ma duc si singura; filozofie daca vreau sa discut pot si cu el dar am si un grup de prietene cu care ma vad doar eu (fara el) si nu se supara nimeni. As simti ca ma sufoc sa merg cu el peste tot 24/24 dar la noi merge de minune pentru ca sintem amindoi independenti si nu ne sunam din 5 in 5 minute. Stiu casnicii care asa functioneaza (unde esti, ce faci, cit mai stai, etc.) insa pe mine m-ar stresa ingrozitor un barbat asa. Copii nu avem si probabil nici n-o sa avem, un lucru asupra caruia amindoi sintem de acord in momentul de fata.

 

O casnicie e frumoasa insa este si ceva ce necesita munca, toleranta, compromisuri. Cei ce simt fluturasi dupa 10-20-30 ani, bravo lor, ma bucur ca sint si asemenea cupluri dar majoritatea nu sint asa. Fluturasii vin si pleaca, partenerii se schimba fizic si psihic, insa daca vrei sa ramii cu o persoana incerci sa faci relatia sa mearga si mai ales incerci sa vezi ca nici tu nu esti perfecta asa ca n-ai de ce sa ceri perfectiunea de la celalalt.

 

Ti-as propune un exercitiu - fa o lista cu 10 calitati pe care viitorul partener si tata al copilului tau ar trebui sa le aiba, calitati fizice si psihice. Taie 5 de pe lista. Vezi daca actualul prieten le are pe celelalte 5.

[rall]

Aniela, tu cumva nu poti fi fericita in prezent pentru ca nu stii daca vei fi fericita in viitor. E un non-sens Lucrurile pot merge intr-o mie de directii, degeaba pierzi clipa prezenta incercand sa planuiesti viitorul.

 

Pai eu daca as fi facut asta, n-as fi fost in veci cu omul cu care sunt acum.

Daca esti fericita acum, traieste-ti viata. Daca nu, schimb-o Dar nu schimba ce e bine acum pentru ca POATE in viitor nu va fi bine...

[Copil72]

Lipsa de responsabilitate,nesiguranta,stima de sine scăzută,asteptari din partea altora,egoism,negativism-sunt doar câteva din ceea ce unii parinti lasa "Moștenire"copiiilor, amprenta care ii va costa pe copii o întreaga viata,daca aceștia nu învață sa depaseasca modelele care ia făcut sa devină astfel.De cele mai multe ori,ferim copiii de lucruri care credem ca le ar face rău,lipsindu i de adevăratele învățăminte pentru mai târziu in viața.Îndepărtarea de ceva ce credem ca nu ne face bine este primul lucru pe care trebuie sa L facem,începând cu noi insine,si nu cu alții.Asta înseamnă ca trebuie sa aducem in prezent amintiri din viata noastră cu care nu am fost de acord,dar a trebuit acceptat,momente din copilărie,familie,plecând de la baza formarii noastre.

Raul trebuit tăiat de la rădăcina,asta însemnând ca ceva s a întâmplat pe parcursul dezvoltării noastre:copil,adolescent,tânăr,adult,bătrân.Problema trebuie găsită intr una din etape.Odata ce ne dam seama unde sau cine a fost nodul,ne vom putea dezvolta sănătos,încercând sa reparam .

[andacos]

Dana, dorinta de a avea un copil este foarte normala si indreptatita. 

Sigur...insa e o dorinta(nici nu stiu cum sa spun sa fiu bine inteleasa)animalica,instinctiva...iar noi oamenii avem insa un creier ce trebuie sa-l folosim.

 

Dana