alegerea partenerului de viata

[Selene_Bunny]

Aniela, 32 de ani nu e deloc o varsta inaintata, nu vad de ce te grabesti. 

 

Asta este una dintre marile pacaleli ale societatii in care traim. Ca noi, femeile, avem mereu timp. Dupa care ne plangem ca "ne-a lasat pentru una mai tanara".

 

Cum poti sa ii spui, la 32 de ani, "de ce te grabesti" unei femei care isi doreste un partener stabil, daca nu un sot, si un copil?

 

Cand va intra in categoria "sarcina cu risc din cauza varstei inaintate a mamei" tot asa i se va spune, "mai ai timp"?

[aniela23]

bellaDonna, la mine riscul nu e teama ca nu o sa stea cu mine toată viața, la mine problema e ca eu nu sunt sigura ACUM ca el e alesul si asta e mai mult din cauza faptului ca nu simt fluturasii aia mentionati in toate povestite de dragoste (iar lipsa fluturasilor ma face probabil sa ii găsesc/inventez defecte). Visez la un viitor cu el dar nu cu certitudinea aia cu care unele femei au simțit ca fac alegerea corecta. Si ma întreb daca lipsa intensități (si prezenta dubiilor) e in general o indicație a faptului ca relația nu are șanse sa dureze sau daca e un lucru comun sa existe atâta nesiguranța in legătura cu viitorul unei relații.

Probabil ma așteptam sa aud experiente de viața gen 'nu m-am căsătorit dintr/o mare pasiune dar cu timpul dragostea a crescut suficient încât sa facem casa buna împreuna, go for it'' sau ''m-am căsătorit fără pasiune si din păcate atractia fizica in cazuri dintr-astea nu poate sa dureze asa ca dont go there'. Probabil cam toată lumea de aici s-a căsătorit dintr-o mare dragoste si, măcar in momentul la momentul respectiv erau convinsi ca si-au gasit jumătatea.

[aniela23]

Scuze pt greșeli, scriu de pe telefon si nuai înțelege săracul cand tre sa scrie in românește, cand in engleză, cand vreau sa pun virgula, etc

[michelle-usa]

eu cand mi-am ccunoscut sotul am stiut din primul minut ca el este"the one"...si el la fel.

si acum dupa 17 ani ne considerram suflete pereche, si ne iubim tot ca la inceput. nici nu-mi pot imagina viata fara el. cum de am stiut ca el este"the one"...nu pot sa spun...intuitive, dragoste la prima vedere???... nu aveam nevoie de nimeni nici de forum, prieteni...nimeni sa-mi spuna nimic, pt ca simteam ca el este. 

ne-am casatorit dupa aproape 2 ani timp in care ne-a intarit idea ca suntem unu pt celalat.  

nu este perfect si nicci eu nu sunt, dar am invatat sa ne accepatam asa cum suntem si conteaza a suntem mereu unul pentru celalat...cum s-ar spune "cand unul pica, e celalat sa-l ridice, sa-l sustina", sau spunem unul despre celalat "el/ea este my better half".

 sau cum spunea duminica trecuta pastorul la bisericca, "daca partenerul te-a facut sa devi o persoana mai buna?' eu pot sa spun da, sotul meu m-a facu sa devin o persoana mai buna...si cand I-am spus asta sotului meu, el mi-a araspuns"cum poate un ingeras sa fie mai bun decat ddeja este?"

 

ca sfat nu stiu ce sa-ti spun, cauta in persoana cu care vrei sa-ti etreci restul vietii, o -persoana credicioassa(pun pe primul loc asta pt ca stiu ca e important, si pt ca si eu sunt credincioasa)

-care te intelege,

-onest cu prietenii, familia...asa vei sti ca e onest si cu tine 

-pe care sa-ti pui baza la rau,

-caruia sa-i poti spune orice fara reserve,

-caruia sa te arati asa cum esti fara prefacatorii,

-desigur e de preferat sa stii ca nu are vicii peste care nu vrei a streci cu vederea....si sa nu crezi ca il vvei putea schimba vreodata. daca e ceva ce nu iti place la el...si nu vei suporta ...e mai bine sa inchei relatia cat mai repede...ca un om greu, sau poate niciodata nu se scchimba.

[michelle-usa]

iti pun un link ccare sper sa te ajute in cautarile tale si sa iti lumineze calea:

 

http://www.rcrwebsite.com/prepare4.htm

[ioachim2013]

revin cu cateva ganduri. 

 

1. nu cred ca e bine sa te fortezi la o decizie imediata. da, intr-adevar daca vrei copil, poate in cativa ani e bine, sa faci, dar nici sa pui o asemenea presiune pe tine. adica trebuie sa fii impacata macar pe moment cu alegerea ta, ca pe viitor nu ai de unde sa stii. 

 

2. vin sa contest ideea ca toate stim/simtim/aflam ca e 'the one'. n-am inteles niciodata asta, desi am fost indragostita real de 2 ori cum trebuie - cand m-am maritat mai demult si acum cu actualul prieten. in cazul amandoura la momentul respectiv/actual am zis ca mi-ar placea sa il am pe respectivul langa mine pt. tot restul vietii. fara sa analizez cati fluturasi imi provoaca martea, vinerea, in weekend, dupa vreo cearta sau dupa cina romantica. stiam ca imi face placere sa il vad si sa stau cu el, si ca imi plac multe elemente la el ca om. 

 

si cei 2 barbati sunt foarte diferiti - de primul, am divortat. asa a fost sa fie din pacate, sau din fericire pt. ca acum sunt mult mai fericita cu actualul. 

 

eu m-as gandi mai simplist: 

 

- imi face efectiv placere sa il vad? ma bucura prezenta lui in viata ma? e un prieten bun? imi face placere sa il am fizic langa mine? rezoneaza cu mine?

 

- e un om valoros ( din punctul meu de vedere )? E un om care mi-ar placea si daca n-as fi sotia lui? 

 

si as mai astepta un timp daca nu stiu sa raspund la cele 2 intrebari de mai sus. nu spune nimeni sa astepti pana la 40 ani, dar nici deadline-uri de cateva luni fara o presiune reala la mijloc. 

 

cred ca ideea asta cu "the one" e putin trasa de mass-media. in fond ce inseamna asta exact, analizand la rece? 

[ioachim2013]

a si ultima interventie. 

 

eu zic ca mai important decat orice decizie e faptul ca trebuie sa accepti ca s-ar putea sa iit re-modelezi viata pe parcurs. indiferent de ce decizie iei acum. cred ca anxietatea ta e determinata de un oarecare fatalism sau idee ca nu poti sa schimbi o data ce ai luat o decizie. ba da, daca lucrurile se dovedesc rele, bineinteles ca intotdeuna poti sa schimbi. nu spune nimeni ca e neaparat ideal ( desi in unele cazuri e ), dar nici nu e un capat de tara. nu poti sa refuzi sa traiesti pana atunci ( atata timp cat nu faci prostii mari, si ma refer aici chiar la prostii mari ) doar de frica ca trebuie sa schimbi ceva pe parcurs. 

 

si cum a spus cineva, deocamdata nu stim decat prezentul. 

[Selene_Bunny]

Asa, pe la 40 de ani... Zic si eu ca BellaDonna, tragi de timp.

poate in cativa ani e bine, sa faci

[ioachim2013]

selene - depinde de dorintele fiecaruia desigur. dar cativa ani poate insemna 33.5 in loc de 32. parerea mea e ca mai bine sa nu presezi.

[coraly]

La remarca cuiva ca e egoist sa vrei copii as zice pas.. Eu dintotdeauna am zis ca daca nu ma marit gasesc eu un mijloc de a face un copil si-l cresc singura daca nu am cu cine   Asa ca daca ceasul ticaie tare, asculta-l! Mai trebuie si putin egosim in viata unei femei, nu suntem perfecti  [;)]