Servici vs stat cu copilul

[iulia_b]

Fie ca place sau nu, e o realitate, cel Putin in Romania. Nu stiu cat contact aveti voi cu lumea, si nu mă refer la colegi sau prieteni, eu "vad" si câteva zeci pe zi, cu diverse probleme, printre care si multe femei, ajunse cu o pensie de urmas mizera sau cu o singura pensie, care nu si permit sa cumpere o reteta, bolnave de cancer fiind. Si in Romania este o imagine deformata a succesulyi, nu numai la fete, ci si la băieti. Multe fete din anume familii visează sa se mărite cu Irinel Columbeanu, drept dovada ca s găsit repede o înlocuitoare. Nu -i cazul aici pe forum, in viata reala ecista, îmi pare rău ca nu le vedeti

[monicabo]

Intotdeauna vor exista aceste tabere: mamici casnice vs mamici care merg la serviciu. Fiecare cum i se potriveste.

 

Eu am stat in concediu ingrijire copil 3 ani si 7 luni (2 copii diferenta mica de varsta, concediul pt al doilea a fost luat in continuarea primului, totalizandu-se perioada spusa de mine). Practic eram ca si casnica, fara serviciu, doar ca primeam o indemnizatie cf legii.

Eh, a fost o perioada f frumoasa, chiar daca destul de grea, cu 2 copii mici, diferenta de 1 an si 4 luni intre ei. 2 copii care trebuiau supravegheati in fiecare minut, nu ca acum, se ma i pot juca si singuri, si mai arunc o privire, sau discutam cateceva etc...

Daca perioada cresterii copiilor a fost o perioada frumoasa, in ciuda greutatilor, pot spune ca m-au terminat treburile casnice, pe care efectiv nu mai stiam cand sa le fac, si care se repetau cu o ritmicitate de spariat: tone de vase de spalat, rufe gramada de spalat si calcat, bucataria de curatat de vreo 3-4 ori/zi ,de la mancaricile copiilor, jucarii de strans, ca dezordine sa facea instantaneu aproape,. iar eu cu ordinea nu puteam tine pasul, mancare proaspata zilnic pt fiecare copil cand a inceput diversificarea (pe urma ma mai ajuta si mama mea, la mancaruri "normale" cand au mai crescut copiii) si tot asa...

In momentele alea efectiv aveam impresia ca sunt sluga treburilor casnice, ma saturasem de ele pana peste cap, simteam ca vin ca avalansa pe capul meu. Tanjeam sa pot avea un serviciu, sa merg sa muncesc cateva ore/zi, ca sa ma mai detasez de gospodaria asta fara de sfarsit.  

Plus ca mai aveam lume prin jurul meu, care se mira: cum nu ai timp, cum de esti obosita,ca doar stai acasa, n-ai serviciu?!

Acum sunt impacata, am un serviciu destul de flexibil, care nu-mi inghite toata ziua, mai pot lucra si de acasa, copiii in prima parte a zile sunt cateva ore la gradi/scoala, dupaamiezile si serile suntem impreuna, la fel weekendurile, si este ok, in linii mari le-am cam impacat pe toate. Mai "ajustam" din mers, daca/cand e cazul...

 

Michelle, tu ai copil mare acum, cu care poti colabora, e altceva acum, plus ca din cate mai povestesti, e un copil destul de ordinat si de linistit. Si fetele mele acum au mai crescut, au inceput sa colaboreze pt "casa si familie", mai facem diverse impreuna etc.... Bun, sigur, a avut si el perioada cat a fost bebe.... nu stiu, poate am resimtit eu mai acut disconfortul legat de treburile prin casa, altii or face mai bine fata, nu stiu.... au poate o placere mai mare de a face curatenie... Pur si simplu mie nu mi s-a potrivit...

[a_alinta]

Tu citesti inainte sa scrii?

Sau te mai trezesti asa din cind in cind si mai comentezi ceva?

Edit: Si nu este prima data cind observ asta.

 

da si  multumesc de atentionare. ma duc sa ma culc. 

[a_alinta]

Pai in cazul asta cata vreme nu isi sufoca copiii pe banii tai eu cred ca are dreptul s-o faca si timp de treij de ani nu numai unul.

 ti s-a parut cumva ca vorbesc de bani?  din punctul meu de vedere fiecare e liber sa faca ceea ce isi doreste dar la un subiect discutam despre cum gandeste  fiecare. 

 

asa cum cele care stau acasa aduc argumente asa si cele care nu stau acasa aduc argumente.

este o discutie, daca am fi toti de acord cum ar fi?  ar mai exista aceasta discutie?

[Victoria_mami]

Michelle, si cele care sunteti de acord, realizati cate clisee sunt in cateva randuri? Exact ce spuneam, femeia este un accesoriu (de fapt voi o sustineti). Ea trebuie sa stea acasa sa faca mancare si curatenie , sa-l astepte pe serif cu covor rosu, parfumata si odihnita, roind in jurul lui sa-l multumeasca (parca era vorba de educatia copilului in tot timpul asta, dar am uitat, el este la scoala),iar  seful cand vine acasa nu trebuie sa se mai "oboseasca"nici  sa duca gunoiul. Si oricum, daca ar lucra amandoi, tot femeia cand vine de la seviciu trebuie sa faca toate astea. [batcap] Asta sustine si filozofia crestina printre altele, la tine Michelle e explicabil cumva. Exista menajere  care pot  face curat, exista masini de spalat rufe, vase,noi  de mancat mancam mai mult salate, crud, care se prepara repede, sarmalele  le face mama  (avantajul bunicilor [fri] , si nu-s gospodina desavarsita care sta la cratita suspinad). Cum puteti fi de acord cu o asemenea "filozofie" nu stiu, in zilele noastre. Daca-mi spuneati ca femeia casnica mai face un voluntariat, mai studiaza ceva, mai face niste cursuri, etc..mai intelegeam.

Si sa stiti ca toate mamele citesc copiilor seara, toti ies in parc si se distreaza, pleaca in weekenduri la munte, etc.

Dar e adevarat ca eu si sotul meu am intrat in casnicie amandoi la 23 ani, goi, cum s-ar zice, si am muncit amandoi cot la cot de am ajuns unde am ajuns. Probabil ca atunci cand intri intr-o casnicie mai tarziu, cu un barbat deja "realizat", lucrurile sa se schimbe, iar fiecare sa caute altceva in partener.

 

 

Iulia, eu nu am citit scris de nici o mamica de acasa ca TREBUIE sa faca ce zici tu. Femeia ALEGE sa stea acasa, sa creasca copiii, sa faca curatenie, mancare, etc. Si chiar nu e cazul sa jignesti, nu s-a plans inca nimeni ca se simte ca un accesoriu, ca e tratata ca o servitoare. Tu nu intelegi ca sunt femei pe lumea asta carora le face placere sa aiba grija de casa, de copii si chiar de sot. Nu intelegi ca sunt femei care s-au casatorit cu barbatul pe care-l iubesc, si nu neaparat cu un barbat oarecare, ptr. ca era "realizat'. Din cate stiu eu, Michelle si sotul ei sunt impreuna de pe vremea cand erau ff tineri si s-au "realizat" impreuna. Si imagineaza-ti ca sotul meu Nu are varsta de pensionare! Eu nu inteleg de ce crezi tu ca e nevoie sa vii sa arunci cu noroi in femeile care aleg altceva decat tine ptr. familia lor. Ca nu a venit nimeni sa incerce sa te convinga sa faci ca ea.

[Victoria_mami]

Intotdeauna vor exista aceste tabere: mamici casnice vs mamici care merg la serviciu. Fiecare cum i se potriveste.

 

Eu am stat in concediu ingrijire copil 3 ani si 7 luni (2 copii diferenta mica de varsta, concediul pt al doilea a fost luat in continuarea primului, totalizandu-se perioada spusa de mine). Practic eram ca si casnica, fara serviciu, doar ca primeam o indemnizatie cf legii.

Eh, a fost o perioada f frumoasa, chiar daca destul de grea, cu 2 copii mici, diferenta de 1 an si 4 luni intre ei. 2 copii care trebuiau supravegheati in fiecare minut, nu ca acum, se ma i pot juca si singuri, si mai arunc o privire, sau discutam cateceva etc...

Daca perioada cresterii copiilor a fost o perioada frumoasa, in ciuda greutatilor, pot spune ca m-au terminat treburile casnice, pe care efectiv nu mai stiam cand sa le fac, si care se repetau cu o ritmicitate de spariat: tone de vase de spalat, rufe gramada de spalat si calcat, bucataria de curatat de vreo 3-4 ori/zi ,de la mancaricile copiilor, jucarii de strans, ca dezordine sa facea instantaneu aproape,. iar eu cu ordinea nu puteam tine pasul, mancare proaspata zilnic pt fiecare copil cand a inceput diversificarea (pe urma ma mai ajuta si mama mea, la mancaruri "normale" cand au mai crescut copiii) si tot asa...

In momentele alea efectiv aveam impresia ca sunt sluga treburilor casnice, ma saturasem de ele pana peste cap, simteam ca vin ca avalansa pe capul meu. Tanjeam sa pot avea un serviciu, sa merg sa muncesc cateva ore/zi, ca sa ma mai detasez de gospodaria asta fara de sfarsit.  

Plus ca mai aveam lume prin jurul meu, care se mira: cum nu ai timp, cum de esti obosita,ca doar stai acasa, n-ai serviciu?!

Acum sunt impacata, am un serviciu destul de flexibil, care nu-mi inghite toata ziua, mai pot lucra si de acasa, copiii in prima parte a zile sunt cateva ore la gradi/scoala, dupaamiezile si serile suntem impreuna, la fel weekendurile, si este ok, in linii mari le-am cam impacat pe toate. Mai "ajustam" din mers, daca/cand e cazul...

 

Michelle, tu ai copil mare acum, cu care poti colabora, e altceva acum, plus ca din cate mai povestesti, e un copil destul de ordinat si de linistit. Si fetele mele acum au mai crescut, au inceput sa colaboreze pt "casa si familie", mai facem diverse impreuna etc.... Bun, sigur, a avut si el perioada cat a fost bebe.... nu stiu, poate am resimtit eu mai acut disconfortul legat de treburile prin casa, altii or face mai bine fata, nu stiu.... au poate o placere mai mare de a face curatenie... Pur si simplu mie nu mi s-a potrivit...

 

ASta e un mesaj cu mult bun-simt.  [flo2]  Mi-a facut placere sa-l citesc, desi nu simt ce simte Monica.

[Androix]

 ti s-a parut cumva ca vorbesc de bani?  din punctul meu de vedere fiecare e liber sa faca ceea ce isi doreste dar la un subiect discutam despre cum gandeste  fiecare. 

 

asa cum cele care stau acasa aduc argumente asa si cele care nu stau acasa aduc argumente.

este o discutie, daca am fi toti de acord cum ar fi?  ar mai exista aceasta discutie?

Mesajul de la care a inceput conversatia noastra nu era un argument. Era un mesaj in care tu dadeai ochii peste cap ca initiatoarea topicului mai simte nevoia, la doi ani ai copilului, sa-si ia pauza un an. Asa-zisul tau argument a fost mai mult o sentinta decat un argument: ori sta acasa, ori merge la serviciu. Si orice varianta intre astea doua sunt interzise de tine. 

Voiam sa zic ca poate exprimarea in scris ne impiedica sa ne intelegem, dar mi-am adus aminte ca dupa asta m-ai luat peste picior deci nu are legatura cu exprimarea in scris.

[monicabo]

Merci, Nadia! [flo2]  Eu am scris ce partea nu mi-a placut la statul acasa.

Asta a fost disconfortul meu, coroborat si cu faptul ca am nascut repede 2 copii.... na, pe de o parte stiam la ce ma inham   . Nah, acum au trecut astea, dpdv e mai usor acum, dar apar in timp alte tipuri de probleme, si tot asa...

 

Oriucum, ca parinte, fie ca stai acasa, fie ca lucrezi, este sa fii aproape de propriul copil si sa existe o relatie apropiata [flo]

[Qarina]

In final, fiecare cu pasarelele lui. Eu recunosc ca nu inteleg cum poate sa placa cuiva sa stea acasa, gateasca si curete cu placere, cum de ex face michelle. Pt mine asta e pedeapsa grea.

 

in plus, cat am stat acasa cu copiii maricei, mi se parea absolut de neconceput sa-i pun pe ei sau pe tac-su sa faca ceva in casa. In mintea mea, ei deja aveau o contributie semnificativa, munca, scoala, eu nu aveam nimic deci ca sa compensez faceam absolut toata munca intr-o casa imensa plina de indivizi dezordonati.

 

am acumulat muuuulta frustrare, ca mesterul manole. Ce faceam dimineata se ducea seara cand intrau indivizii. Mereu mereu era ceva de facut. Ma culcam spaland vase, ma trezeam pregating micul dejun.

 

plus chestia asta cu dezastrul din casa, eu sterg pe jos ei intra incaltati. Contributia mea era mica, nesemnificativa ca importanta dar costisitoare ca timp si efort si nu castiga nici macar un sfant de respect. Urme de papuci pe jos, haine aruncate aiurea. Si repet mi se parea anormal sa-i pun pe ei la treaba cand eu oricum nu munceam altceva. Scoala nu se pune ca munca.

 

doamne, bine ca s-a terminat anul acela. Inca un pic si intram la balamuc:D

 

Acum, dupa srvi, lucrez cu copiii insa fac teme, activitati cu placere oricand, insa ei cresc si sunt din ce in ce mai independenti, asa e normal sa fie. Daca nu as avea ceva semnificativ, pentru mine ca persoana m-as ofili, caci daca acum ar fi sa stau acasa as fi de multe ori inutila.

[Victoria_mami]

Monica, eu nu judec pe nimeni. Sora mea are serviciu si 2 copii, ea e exact ca si tine, nu ar putea sa stea acasa, eu am ales altceva. Ce nu inteleg eu e de ce simte cineva ca e cazul sa arunce cu noroi in cealalta "parte a baricadei". Fiecare alege ce e mai potrivit ptr. ea si ptr. familia ei.