Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Recommended Posts

Acum 11 ani intram pe DC...

După 20 de ani de căsnicie m-am oprit din agitaţia de zi cu zi pentru lucruri fără valoare si am venit sa cer un sfat.

M-a înşelat... nimic nou ... se întîmplă .

Am 2 pui micuţi care vor o familie normală si am ales sa uit si sa rămînem o familie .

Toate bune si frumoase copiii au familie, este armonie si bine. Dacă cineva a trecut prin momentul asta. ... cum îţi opresti sufletul care se sco ala zbuciumat in miez de noapte si pînă la zi te gîndesti ce ai greşit atit de rău ...

Ma ridic si învelesc copiii si ma rog sa nu li se intimple nimic si viaţa lor sa fie frumoasă.

 

La rîndul meu sunt un copil dintr-o familie divorţată...

E ceva in educaţie, in modul de gîndire. .. uite asa se duce noaptea si se înşiră ca mărgăritarele gîndurile. ..

Pentru o educaţie normală, o familie normală... cum as putea sa ascund de sufletul meu ce s-a întîmplat si sa acţionez diferit.

In tot mecanismul fragil al vieţii mele e posibil sa fie ceva dereglat... imi doresc sa ii găsesc ticluiala si sa meargă normal. Din tot sufletul, in această secundă a vieţii imi doresc sa găsesc o cale. ..

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 35
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Cred ca doar tu poti decide daca vrei sa uiti si mai ales cind.

 

Da ,eu sunt sigura ca asa este,daca vrei sa uiti-vei uita,daca nu vrei sa uiti-nu vei uita si intimplarea ca sta in permanenta intre voi.

 

Cum sa uiti...nu stiu ,depinde de fiecare...ca si cum ai uita o carte(care ti-a placut si ti-a ramas in memorie)sa o innapoiezi ,la biblioteca.De asemenea factorul timp,iar isi va spune cuvintul

 

Sfat personal;daca te hotarasti ...sa uiti,uita...nu-ti transforma casnicia intr-o disputa si un repros permanent.

 

Insa si el-partenerul,joaca un rol important in aceste proces de uitare.

 

Dana

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Imi pare rau ca treci prin asta... dupa 20 de ani de casnicie trrebuie sa fie ingrozitor. Iti spun din start ca nu am trecut prin asa ceva cu partenerul meu de acum (suntem impreuna de 13 ani), insa am vazut destul astfel de situatii in munca mea.

 

Iti spun doar cateva ganduri de-ale mele si atat.

 

In primul rand, acum dupa 13 ani de relatie consider ca cea mai importanta chestie e increderea. Poate chiar mai importanta decat iubirea, in cursa asta lunga. Ca uneori, intr-o cursa de-asta lunga, iubirea poate sa dispara in anumite momente, dar daca dispare increderea e mult mai rau.

 

In al doilea rand, apropo de educatia copilului, m-am convins ca cel mai bine este sa lasi copiii sa vada in casa o relatie reala, cu bune si cu rele. Nu le serveste la nimic sa ii lasam sa vada numai o iluzie poetica, iar cand devin adulti sa nu stie cum sa reactioneze la problemele care apar intr-o relatie adevarata. Asa ca la noi in casa problemele sunt la vedere, certurile si supararile la vedere, asa cum sunt si impacarile. Stie ca ne iubim si atunci cand ne certam, si cand tipam, si cand nu vorbim o saptamana.

 

In al treilea rand mi se pare aiurea sa te fortezi sa uiti. Ti s-a intamplat ceva foarte rau, care nu trebuie bagat sub pres ca si cand n-ar fi fost, si in niciun caz de ochii copiilor. De cate ori facem asta, lucrurile astea se intorc impotriva noastra, incepem sa somatizam, sa defulam si asta nu te va face o femeie multumita, din contra.

 

Eu nu zic ca nu se poate rezolva o astfel de problema intr-o casnicie si ca trebuie plecat din ea. Dar nu uitatul la comanda e raspunsul!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  Ceva care ma afecteaza profund nu pot sa uit. Pot sa ghemotocesc totul intr-un colt si sa trag perdeaua peste, dar ramane si din cand in cand scoate capul de dupa perdea.

  Daca ai cum rezolva situatia discutand pe fata, ar fi mai bine. Daca nu... probabil vei avea puterea sa tragi perdeaua, daca asta iti doresti.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Acum 11 ani intram pe DC...

După 20 de ani de căsnicie m-am oprit din agitaţia de zi cu zi pentru lucruri fără valoare si am venit sa cer un sfat.

M-a înşelat... nimic nou ... se întîmplă .

Am 2 pui micuţi care vor o familie normală si am ales sa uit si sa rămînem o familie .

Toate bune si frumoase copiii au familie, este armonie si bine. Dacă cineva a trecut prin momentul asta. ... cum îţi opresti sufletul care se sco ala zbuciumat in miez de noapte si pînă la zi te gîndesti ce ai greşit atit de rău ...

Ma ridic si învelesc copiii si ma rog sa nu li se intimple nimic si viaţa lor sa fie frumoasă.

 

La rîndul meu sunt un copil dintr-o familie divorţată...

E ceva in educaţie, in modul de gîndire. .. uite asa se duce noaptea si se înşiră ca mărgăritarele gîndurile. ..

Pentru o educaţie normală, o familie normală... cum as putea sa ascund de sufletul meu ce s-a întîmplat si sa acţionez diferit.

In tot mecanismul fragil al vieţii mele e posibil sa fie ceva dereglat... imi doresc sa ii găsesc ticluiala si sa meargă normal. Din tot sufletul, in această secundă a vieţii imi doresc sa găsesc o cale. ..

 

nu cred ca e bine sa te invinovatesti, sa crezi ca totul s-a intamplat din vina ta.

poate v-ar fi de ajutor sa discutati cu un psiholog, specializat pe terapia de cuplu.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

De uitat, nu cred ca poti uita.

Poti face o alegere intre a depasi momentul sau nu. Indiferent ce alegi, va fi greu, dar va fi decizia ta.

Ideea este sa te tratezi pe tine cu respect, in sensul ca trebuie sa nu-ti ascunzi nici un argument pro sau contra. Trebuie sa fii suta la suta cinstita cu tine insati, ca sa stii daca poti sau nu ramane langa el. Pentru ca daca ramai doar de dragul copiilor, cu un repros mut la adresa lui in fiecare zi si mici razbunari, e mai bine sa renunti. 

De-aia spun ca trebuie sa iei o decizie limpede, care sa fie a TA (nu a prietenelor, vecinelor, forumistelor, etc.), pe care sa o poti duce cu tine toata viata. Nu exista un burete care sa stearga din amintire ceea ce s-a intamplat (din pacate...).

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu nu prea am inteles. Sunteti de 20 de ani impreuna si acum 11 ani te-a inselat? Si tu inca nu poti sa treci peste, nici acum, dupa 11 ani? 

Nu..sunt casatoriti de 20 de ani,de 11 ani e pe DC(cu un alt nick-bineinteles)...inselatul e destuul de recent si de asta intrebarea-respectiv,subiectul.

 

Cel putin eu asa am inteles.

 

Dana

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

De uitat nu uiti....poate se mai estompeaza sentimentele (dezvoltate de aceasta intamplare) in timp, daca ierti...nu mai dai atata importanta ca acum....dar nu uiti. In ce mod te va afecta pe mai tarziu, asta depinde strict de tine si de cum esti tu format ca individ si de relatia viitoare cu sotul tau. Unii pot trece peste total si relatia continua poate mai bine , altii se amagesc ca au trecut si la fiecare conflict li se reinvie in minte episodul, etc...exista o sumedenie de variante, ce se va intampla, nu ai de unde sti...dar de uitat nu uiti.

Si sa, cum zice BlackCat, fi cinstita cu tine, uita de prieteni, frate, mama, sora, inclusiv copil cand iei decizia....fi cinstita cu tine si afla daca poti duce, daca vrei sa duci asta toata viata, fara a te afecta prea mult, pe tine si familia ta, pe viitor.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...