Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Sincronicitate - coincidenta si destin - semne


Recommended Posts

Se pot intimpla si cazuri de astea,ma rog asa le interpretam noi.

 

Eu am auzit si chiar in cazul bunica mii,de cazuri in care nu au putut muri pina n-au vazut pe cei ce doreau neaparat sa-i vada!

 

Insa asa cum am spus si anterior ,pot fi doar interpretari ale noastre.

 

Dana

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 53
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Si mie mi s-a intamplat ceva deosebit...cam la o saptamina dupa ce am hotarit sa incercam sa avem copii, am visat-o pe mama sotului meu, care nu mai traia... (ea a fost o doamna adevarata, frumoasa si eleganta si cu care m-am inteles nemaipomenit, imi lipseste inca in fiecare zi, acum doua zile s-au implinit 10 ani de cand nu mai e printre noi.)Ma era imbracata intr-o rochie de vara, cu floricele, si imi zambea si eu am simtit ca sunt insarcinata cu o fetita, asta mi-a transmis, in vis, prin zambetul ei.... a doua zi i-am spus sotului meu si am cumparat test de sarcina, care a iesit negativ... incercam de o saptamina si urma sa imi vina ciclul peste o saptamina, oricum un moment idiot sa faci un test de sarcina... dupa inca o saptamina, exact in ziua cand trebuia sa imi vina ciclul (la mine e ceasornic, la 28 zile, dimineata)... am facut iarasi un test... pozitiv! Si am nascut o fetita...

A doua oara cand am vrut sa avem un bebe a fost exact la fel, la exact doua saptamini dupa prima incercare eram insarcinata (nu, nu am calculat nimic, pur si simplu asa s-a nimerit)...Dimineata dupa nunta unei prietene imi dau seama ca in ziua aceea trebuie sa imi vina ciclul, cumpar un test si e pozitiv... nu visasem nimic de data aceasta insa fata cea mica e the splitting image of Ma, seamana leit cu mama sotului meu, e blonda cu ochi albastri ca si ea si in pozele de bebelus ale lui Ma parca ar fi puiul meu cel mic... 

 

Pe langa asta, nu stiu daca e un semn sau intuitie feminina, am stiut la toate prietenele mele cand erau insarcinate, in ziua cand urma sa vina la noi in vizita, ii spuneam sotului meu: Cred ca X e insarcinata, nu pregatesc ce nu au voie sa manince femeile insarcinate, ca sa nu se simta obligata sa refuze (aici cam la 3 luni se anunta sarcina)...am avut dreptate de fiecare data. (chiar la o prietena care avea 41 ani si pierduse o sarcina la 20 saptamini, cu nastere si multa suferinta, dupa doua luni au venit la noi la cina si inainte sa vina i-am spus sotului meu ca ea e insarcinata, si asa era). O data m-a luat gura pe dinainte, ce moment neplacut a fost: eram la cresa sa o iau pe mezina si una dintre educatoare a mers la baie cu un micut, eu ramanand cu cealalta si cativa copilasi, la ;povesti... la un moment dat ma gandesc ca e insarcinata si, in continuarea gandului meu, zic, fara sa imi dau seama: pe cand vine bebe? ea se inroseste toata, imi dau seama ca am facut o gafa, apoi imi zice in soapta: nu am spus aici inca, mai astept cateva saptamini, tu de unde stii? nu am spus nici parintilor mei inca... biata fata, mi-a fost enorm de jena, me and my big mouth... 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Mai,acu` ca am tot citit......imi aduc aminte ziua fatidica de 20.07.2011.In dimineata aia,ca niciodata,Eva se tinea de usa si ma implora sa nu o duc.Eu,proasta satului,toanta care pana atunci nu credea in ce zic copiii,ca-s copii,am luat-o pe sus am us-o in masina si am dus-o la blestemata aia de gradinita.Acolo micuta mea  se tine ade poarta si ne-am nu vroia sa intre.Iar luat in brate si lasata acolo.Ii vad ochii mari si plini de lacrimi(altfel de lacrimi ca acum cand nu vrea la gradi,jur).Mi-am vazut de treaba dar in ziua aia am pandit ca niciodata telefonul.Mama mea a venit la 1 ne-am intalnit si mi-a zis:hai sa vad si eu gradinita si sa luam fata"....eu nu,sa se invete.Am facut cumparaturi,mama iar..Mada hai sa luam fata.Eu,nu,desi parca vorbea gura fara mine.

De cand am nascut-o i-am iubit obrajorii.Era atat de frumoasa(era a mea)...

Merg acasa la 14.20,sotul a luat-o sa o duca la autobuz.....telefonul era in geanta...brusc,am alergat la el...in 30 de secunde a sunat in mana mea....educatoarea...am raspuns direct:ce s-a intamplat?s-a lovit?...nu....stiti a fost un mic accident...am inghetat..am intrebat...e pe fata????si nu mai stiu nimic.Imi aduc aminte ca am trecut pe rosu,pe contrasens...am ajuns acolo,mama era deja cu ea in brate....biata femeie simtise ceva si se dusese cu sotul acolo.era la poarta cand Evei ii curgea pe fata blestemata aia de cafea.

 

Daca ascultam copilul si pe mama nu se intampla.Daca aveam incredere in ce am simtit o clipa ...sa merg s-o iau pur si simplu....nu se intampla.De atunci sunt atenta la ce simt.La ce spune si ce vrea Eva.Micuta stia.Mama  stia,in subconstient ca trebuie s-o ia de acolo mai devreme.Ele doua sunt foarte legate.Eu ma simt de atunci vinovata.Vinovata ca nu am urmat ce mi-a spus inima ci ce a spus creierl.Nu o sa mi-o iert vreodata.Si Eva va avea tot creditul din lume.Eu nu pot sa ma iert.Ma simt vinovata inca si incerc sa compensez dar degeaba.vINA RAMANE.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am si eu o intamplare (am mai multe, dar asta as spune-o acum). In urma cu vreo 25 ani a fost. Tatal meu repara ceva sub masina in fata blocului. Si trece o vecina si ii spune: "ma duc sus la Vio (mama mea) la cafea, hai si tu". Taica-miu nu si nu, ca are de lucru, pana la urma se lasa convins. La cateva minute dupa asta o masina a scapat controlul si s-a lovit de a noastra, a impins-o in trotuar si i-a rupt rotile de pe partea dreapta. Daca era tatal meu inca sub masina, nu ar fi fost nici o sansa sa scape cu viata...

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 months later...

Ce ziceti de asta?

 

Eu practic QiGong si in fiecare an merg in 3 cantonamente, doua la mare si unul la munte. Avem 3 antrenamente si un seminar teoretic pe zi. Neputand sa mai mergem la antrenamente impreuna, cineva fiind nevoit sa stea cu micopitecul, si pentru ca sotul meu e complet anti-miscare (cel mai probabil ar fi nauc de fericire daca ar fi redus la forma unui creier conectat prin furtune la un computer, plutind liber intr-un borcan cu gelatina roz, si, da, pe o naveta lansata spre Marte) am considerat ca ii fac un bine daca il las pe el sa participe la majoritatea seminariilor, asa ca de doi ani incoace, numai el pupa seminarii.

Ei, bine, anul asta (acu', in iunie) nush ce m-a apucat sa merg eu la seminarii, mereu promitandu-i ca-l las pe el la urmatorul, si apoi insistand sa ma lase, totusi, pe mine. Ultima vizionare de la seminar a fost un documentar despre un tratament (alt fel, evident) al cancerului.

La nici o luna de atunci, tata a descoperit o tumora gastrica. Inca asteptam rezultatele biopsiei... (Probabil urmeaza si un subiect pe tema asta pe la cabinetul psi, ca am o galagie de ganduri care ma bazaie si nu-mi dau pace).

 

Se pune la sincronicitati, sau nu?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...