Pe Ghetar, cu speranta pentru ziua de maine!

[a_alinta]

rufus, cand a murit mama nu l-a sunat nimeni pe tata din partea neamului ei. nici macar sa il intrebe ce mai face, ideea este ca nu te poti baza pe nimeni decat pe tine insuti.

[buflea]

Si acum despre depresiile adolescentine …

 

Pe familia care vine luni la noi o cunoastem din Romania … de mult, de foarte mult timp. El a locuit in blocul de vis-à-vis de barbata-meu, au copilarit impreuna, soacra mea si mama lui se cunosc bine … culmea coincidentei, mai tarziu, eu si ei amandoi am fost colegi de facultate. Sunt niste oameni deosebiti din toate punctele de vedere. In plus, sunt si foarte placuti ca prezenta.

 

Au doi copii, un baiat autist si o fata cu 4 ani mai mica, dezvoltata normal … baiatul autist a fost nascut in Romania si a venit aici la 4 ani. Fata s-a nascut aici … Mult, mult au tras cu baiatul asta … multe nu le spun sau ma uit asa cum povestesc cateodata cu asa o seninatate despre situatii absolut dramatice. Atat au investit in copilul asta, l-au dus la atatea terapii, programe speciale, special olympics ..etc. Nu stiu daca toti autistii se manifesta la fel, dar pe langa problemele psihice, baiatul a fost si mai bolnavicios … raceli dese si mult mai agresive, cateodata crize de epilepsie …etc. Cu toate astea, ei ca familie s-au purtat cu Mihai mereu ca si cand ar fi un copil normal …si noi, prietenii lor, am facut la fel. Ne-am jucat cu el a si cu copiii nostri, i-am facut toate placerile …cu toate terapiile, mediul, efortul familial, eu zic ca din Mihai s-a scos maximul de comportament normal care se poate scoate din cineva cu situatia lui … asta inseamna ca Mihai comunica, mai greu, dare in stare sa duca un dialog, este activ – alearga, merge pe bicicleta, canta la pian, ii place mult muzica, se duce la scoala de copii normali, isi face temele, joaca WII, poate fi lasat singur acasa, stie sa isi puna de mancare …etc

 

Mihai are acum 18 ani … si de 4 luni a cazut intr-o depresie infioratoare. A incetat brusc sa ma faca orice activitate, se uita ore intregi pe geam, se plimba de la o usa la alta, nu mai vorbeste, pare ca nu mai recunoaste pe nimeni, se scoala noaptea si se duce pe terasa (ceea ce e periculos ca daca se arunca de acolo), nu mai mananca, nu stie ce are, nu mai este EL, se retrage si asta e rau pentru un autist …nu mai poate fi lasat singur, s-a ratacit la scoala, nu si-a mai gasit clasa …etc. La medic i-au spus ca este o depresie cauzata de transformarile hormonale ale varstei …l-au pus pe medicatie, nu a fost bine … medicatia l-a agitat cumplit, a inceput sa ii tremure o mana, nu se mai putea concentra, nu mai putea sta locului. L-au scos si l-au pus pe alta medicatie – cu asta a fost mai bine, mult mai bine, dar noua medicatie l-a turtit, a dormit zile intregi dupa zile intregi de insomnie … de o saptamana l-au scos de tot de pe medicatie si este sub observatie. Daca regreseaza, il vor pune pe o a treia medicatie …

Pentru ca nu mai poate fi lasat singur, au chemat-o pe bunica lui in America (mama lui, vecina soacra-mii).

 

La invitatia mea au spus ca vor neaparat sa ne vedem, ca nu ne-am mai vazut de la Revelion, dar ca daca nu mai vine nimeni decat ei, ce ar fi sa venim noi la ei. …. Ideea m-a luat prin surprindere si eu am insistat sa vina ei …au zis ca ok, vin, dar daca Mihai nu o sa fie bine, e posibil sa plece mai repede …

 

Ma incearca mixed feelings. Poate am plusat, poate trebuia sa ne ducem noi la ei ? Dar cum sa ajung sa ma duc eu la ei, cand eu am sunat sa ii invit la mine ???

[buflea]

Continuand cu depresiile … sora lui Mihai are 14 ani, e clasa a 9 a …si nici ea nu e fericita. Din diverse motive … ca e prea multa presiune la scoala, ca Mihai nu e bine, ca prietenul ei nu a venit la nu stiu ce spectacol de poezie la care ea recita, ca prietena ei se taie …Nu, nu e bine. Ajunsa la terapie, si sora sufera de o usoara depresie cauzata de furtuna hormonala de la 14 ani … si nu e singura.

 

16 ani are si baiatul altei amice, prietena cu noi. Si ala este in terapie, pentru ca ala a ajuns sa se taie …pentru ca era implicat intr-o situatie de bully la liceu. Rezolvata situatia, s-a indragositi de o colega de clasa care este deja pe medicatie de depresie si isi taie impreuna venele … nu stie ce vrea, nu intelege de ce trebuie sa mai faca sport, de ce trebuie sa invete cand ar putea sa ia un an de pauza,  are pareri politice, ar vrea sa salveze foametea din Africa, ar vrea sa conduca dar nu vrea sa polueze, I se pare ca se simte bine in haine de femeie, intr-o perioada umbla cu o funda in par . Inca nu e pe medicatie, dar este un challenge permanent pentru parintii lui, care nu pot sa va spun cat de normali sunt … nu pot sa va spun.

 

Copiii mei inca nu sunt la adolescenta ..dar exemplele de care va povestesc imi sunt foarte apropiate … ceva trebuie sa fie adevarat, exista ceva ce pur si simplu ii da peste cap pe adolescentii astia … eu o sa am doi, unul dupa altul … Domnule, pai daca isi taie amandoi venele pe mine, eu sar peste terapie ca nu mai am nervi sa-mi linisteasca … ce Dumnezeu se intampla in lumea asta. Am ajuns ca bunica, si noi am fost adolescenti dar nu imi aduc aminte de nici o depresie …ah, am plans si eu dupa masculi si iubiri neintelese …dar parca treceau repede, nu doream sa salvez lumea, nu ma intrista poluarea si politica nu ma stresa invatzatul si nu m-am taiat cu lama ca m-am certat cu prietena …

La toate gandurile mele barbata-meu are teoria lui Rufus … lasa ca le dau eu depresie, ce atata dialog, gadileala, intelegere, giugiulala … sa se trezeasca din visare si sa puna mana pe carte, depresie cand or fi pe banii lor nu la mine in casa …mie imi convine teoria asta dar mi-e teama ca n-o fi bine in a fi aplicata …

[aschiutza]

Buflea, cred ca un rol important in depresiile astea e presiunea mare asupra copiilor. Presiune pe care si-o pun ei insisi, presiunea celor din jur (nu ma refer la parinti, ci la colegi mai mult), presiunea scolii unde rezultatele si examenele sunt asa de importante, presiunea mentalitatii actuale ca trebuie sa "reusesti". Musai sa devii chef, musai sa ai bani, musai sa faci asa sau pe dincolo. 

 

E si presiunea globalizarii, aflam stiri din toata lumea si ne simtim raspunzatori. Si eu am patit exact la fel la 15 ani sa ma simt raspunzatoare pt tot ce intampla in lume, pt toate inechitatile. La mine solutia a fost pt o perioada sa tai toate stirile, sa ma rup de asta.Dar si acum ma apasa enorm ce se intampla in lume si am perioade in care nu pot sa ascult stiri. Poate in USA exista organizatii de ajutor unde se poate face util. Un voluntariat ceva care sa ii deas simtamantul ca ajuta dupa puterile lui la schimbat lumea.  Solutia mea a fost sa devin ghid pt straini, sa ii ajut sa isi gaseasca aici locul. Cunosc multi care fac voluntariat din dorinte similare... 

Editat de Mai 23, 2014

[aschiutza]

Cu prietena cu copilul autist as suna-o si i-as zice ca m-am gandit mai bine si ca vad ca ar fi mai bine pt baiat sa faceti intalnirea la ei acasa. Ca aduceti voi nu stiu ce mancare si basta... Multe nu trebuie sa ii spui, ce daca ai facut tu invitatia initiala? 

 

Cat despre diaspora romaneasca, eu am ajuns la concluzia ca multe relatii sunt fortate. Tocmai pt ca vrei sa fi printre ai tai, te simti ca roman chemat sa te aduni cu ceilalti. Dar pana la urma grupurile astea tot se despart si se dezbina. Asa ca eu nu imi mai fac relatii asa. Eu imi pun intrebarea: as fi prietena cu ei si in tara? I-as fi ales ca prieteni fara imperativul originii romanesti? Daca raspunsul e nu, atunci las si relatiile sa fie de asa natura incat sa nu ma mai doara respingerea sau "uitarea" lor. Am luat-o si eu in entuziasmul meu la inceput in barba, cand i-am crezut pe multi prieteni de catarama, ba chiar de suflet. A fost de ajuns sa se mute la o jumatate de km si sa uite sa ma sune si sa ma cheme cand se strangeau. Lectie greu de mestecat si acu ma mai doare stomacul din cand in cand. 

 

Face parte din experienta de emigrant.

[Qarina]

Nu prea imi vine pentru ca pe Adrian si familia lui nu ii consider prieteni ...de fapt sunt niste "prieteni" cu care pastrez legatura pentru ca nu am cu cine sa ii inlocuiesc.

 

Dar incerc sa pastrez legatura ...initial nu ii invitasem la mine luni pentru ca erau prea multi invitati ...cum o familie refuzase din start, ma gandeam sa ii chem si pe ei ...

 

 

pai stai asa. tu cu ei nu esti prietena, nu erau pe lista ta de invitatii, dar te superi ca nu te-au invitat ei pe tine?

 

probabil asa gandesc si ei despre voi, ca sunteti niste prieteni pe "waiting list" in caz ca altcineva mai sus pe lista canceleaza.

 

daca am inteles bine, situatia e absolut in oglinda si nu ai de ce sa te superi

Editat de Mai 23, 2014

[Qarina]

 Eu imi pun intrebarea: as fi prietena cu ei si in tara? I-as fi ales ca prieteni fara imperativul originii romanesti? 

 

 

eu, salbatica social:

 

ma enerveaza atitudinea unor persoane care cred ca au dreptul la mai multa atentie din partea mea, pentru ca sunt romani, est-europeni sau emigranti in general si cadem in aceeasi categorie.

 

nu leg prietenii pe principiul nationalitatii, ci dupa principiul "potrivirii". asa se face ca am prieteni romani, in viata reala, 3 persoane pe degete: pe care le admir, respect si/ sau cu care imi face placere sa imi petrec timpul.

 

in legatura cu prieteniile ramase in urma, peste ocean, am fost de parere ca nu e corect sa sufoc oamenii cu nostalgii si sa am pretentia sa mentina o relatie stransa cu mine, la 10,000 de km. viata merge inainte pentru fiecare. cand ne mai nimerim pe acelasi canal de comunicare, ne bucuram, vorbim, dar nu caut intentionat prezenta nimanui din trecut.

Editat de Mai 23, 2014

[eumada]

Aquai fara suparare in contextul asta "emigrant" suna ca....nu stiu...ceva insulta....

 

Parerea mea.

[buflea]

pai stai asa. tu cu ei nu esti prietena, nu erau pe lista ta de invitatii, dar te superi ca nu te-au invitat ei pe tine?

 

probabil asa gandesc si ei despre voi, ca sunteti niste prieteni pe "waiting list" in caz ca altcineva mai sus pe lista canceleaza.

 

daca am inteles bine, situatia e absolut in oglinda si nu ai de ce sa te superi

Da, ai o oarecare dreptate ...doar ca eu i-am pus pe waiting list cand am facut o petrecere la mine, cu resursele si spatiul meu ...pe cand ei m-au pus pe waiting list cand au chemat pe toata lumea, cu resurse individuale si spatiu public. Mie mi se pare diferenta ...la mine acasa nu ii pot invita pe toti cei cu care intretin relatii si sunt nevoita sa imi fac o lista de prioritati, pe care ei au picat pe pagina de rezerve.

 

La fiecare iesire organizata de mine, ei au fost invitati.

[Qarina]

I see. Nu stiu, poate trebuie sa inveti sa accepti ca anumite lucruri nu sunt "meant to be" si sa mergi mai departe. asta insemnand si sa rupi relatii, daca de asta e nevoie.

 

nu stiu cat iti e tie de usor sa faci asta, ca vad ca esti mai "sociala" asa din fire, dar alta iesire nu vad. ori accepti lucrurile asa cum sunt, si stai pe lista de rezerve, ori pa si la revedere

 

EDIT: ma gandesc ca u read too much into it. de ex, eu n-as fi sesizat diferenta asta, cu unde, cum, resurse. dupa mine, esti pe waiting list, pe waiting list ramai iniferent de circumstante. daca si ei gandesc ca mine, nu au nimic personal cu tine, doar ca they don't split hairs

Editat de Mai 23, 2014