Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Pe Ghetar, cu speranta pentru ziua de maine!


Recommended Posts

  • Răspunsuri 533
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

nu stiu cum ne numim noi, poate atipici  e cuvantul potrivit. nu avem prieteni romani nici nu socializam cu ei deloc. asa a fost de la inceputul veniri aici. nemti ne-au acaparat si inundat cu vizitele neanuntate cand locuiam la tara. 

socializam cu nemti la biserica cel mai mult. eu si extra, plus ca la servici socializez cu o varietate larga de oameni. 

sincer, nu simt nevoia de prieteni foarte stranse, niciodata nu am avut nevoia asta.si barbatul e ca mine. ne simtim bine unul cu altul.  [soricel]

 

nu am agreat prieteniile din interes, e o investitie inutila de timp. copii nostri socializeaza la greu cu tot felul de natii, nu au nici o problema. casa noastra a fost mereu deschis si adesea mancarea pe care ei nu o suporta o mananca amici lor cu placere. 

 

buflea, eu as spune cat mai simplu si pe un ton frumos, fara explicati ca nu pot veni. 

 

depresia.... e o boala crunta. slava domnului ca exista medicatie si terapi astazi. trebuie tratata cu toata seriozitatea de familie, chiar si familia trebuie sa faca schimbari serioase daca vor rezultate eficiente. mai ale scand e vb de copii. 

 

la noi a venit acum cateva saptamani o doamna de 35 de ani cu depresie severa. crunt ptr familie. suferea de ceva timp de depresie, si din vari motive nu si-a mai luat medicatia. a avut si doua tentative de sinucidere. la noi a venit in faza cea mai rea, nu mai vroia sa mearga, nu mai vroia sa manance, statea cu ochi pierduti in tava..... 

acuma are sonda in stomac, si cu toata terapia care o face zilnic nu reactioneaza decat f rar. sotul e daramat, de copii nu mai spun ca vin si se uita la ea apoi incep sa planga. trist, dureros..... 

in paranteze, sunt voci la noi (culmea ca vin de la doctori [fal] ) care spun ca ar trebui lasata sa moara daca asta isi doreste. io ma inchin cu ambele maini cand aud asa ceva......

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Mai nu e specific...emigrantilor,pentru ca toti cei plecati au emigrat ci de natura umana.Punct.Natura umana e vasta si niciodata nu o putem intelege.Eu sunt extrem de prietenoasa,imi fac prieteni usor,investesc si...o iau in freza.Culmea e ca am luat-o de la cei vechi.

 

Sotul meu are prietenii lui cu sotiie carora eu nu rezonez.Din motive ca fac parada cu banii castigati usor si nu curat,Spre deosebire de mine care castig dar muncesc.Insa ii respect alegerile si cand se vede cu ei nu ma bag.Treaba lui.Culmea e ca prietenii actuali i-a cunoscut prin mine ,eu sunt prietena cu ei inca,dar nu cu sotiile lor.Idem si el imi respecta prietenii dar nu se baga.

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

La toate gandurile mele barbata-meu are teoria lui Rufus … lasa ca le dau eu depresie, ce atata dialog, gadileala, intelegere, giugiulala … sa se trezeasca din visare si sa puna mana pe carte, depresie cand or fi pe banii lor nu la mine in casa …mie imi convine teoria asta dar mi-e teama ca n-o fi bine in a fi aplicata …

 

Buflea, un om intelept ti-ar spune ca trebuie sa aveti o atitudine intelegatoare, pacifista, ca un copil n-are minte dar are exces hormonal, etc.

Cand esti in focuri este greu sa fii intelept.

Cu doua adolescente pe cap as zice ca totusi parintii sunt cei care trebuie sa dea dovada de minte intreaga, ca sa poate trece elegant peste anumite momente cheie, pentru ca daca putem face asta in viata noastra de adulti, cu alti adulti, precis putem sa o facem cu proprii copii.

Dar educatia trebuie sa fie educatie, respectul respect si asta nu are derogari. Copiii sunt foarte maleabili si pricep care-s limitele, doar ca trebuie sa le stabilesti tu, caci altfel le fixeaza ei acolo unde le convine.

Eu (noi) sunt obosit de razboiul asta permanent, surd, inutil si inegal, in care orice as face nu fac bine pentru copil, daca cumva e de alta parere decat mine. Sunt putini copii care au timp sa vada ce faci pentru ei, sa aprecieze si sa dea vreun semn ca sa intelegi asta. Poate ca asa trebuie sa fie, asa s-o invarti roata, nu stiu.

Ma uit la Ana, astazi Tora a fost la scoala si doamna a laudat-o cum n-am mai auzit, ca e exceptionala si educata si apreciata de toata lumea si frumoasa si...si sa auziti ce gura are, sa vedeti ce sorici a inceput sa-i creasca pe spinare, mi se pare atat de ilogic, nu are motive, nu trec decat anii...si vad in ea un adolescent plictisit si tavnos, cand eu deja sunt spre capatul rabdarii.

De ce?

Nu stiu si nici nu cred sa aflu raspunsul.

Am invatat totusi ceva (aplicabil cel putin in cazul nostru): trebuie sa fii corect, hotarat, perseverent, sa te tii de cuvant si asa, chiar daca nu vei deveni cel mai bun prieten al copilului, cu siguranta ca te va simti cel mai bun sprijin.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Buflea eu zic ca s-ar putea ca cu Adrian sa fie doar un bad timing. E foarte posibil sa fi lasat invitarea voastra pe ultima suta.

 

Parintii lui Mihai (baiatul autist, da?) v-au rugat sa veniti voi la ei pentru ca probabil doresc sa fie aproape de baiatul lor si sa se simta si bine cu voi. Daca vin ei la voi e posibil sa stea ca pe ghimpi. Asa ca eu m-as duce la ei cu inima larga si chiftelele-n geanta.

===

Cu prietenii nostri ce sa va spun? Sunt vaccinata bine de tot. Cand Celcesforaie e plecat niciunul dintre prieteni nu ma suna sa ma intrebe de sanatate. Dar cand spun niciunul, niciunul este.

Daca stau bine sa ma gandesc nu ma suna nici cumnatul meu caruia i-am imprumutat recent bani sa-si cumpere casa. Eh, nu i-am dat bani ca sa ma sune, dar daca era dupa barbata-miu frati-sau nu vedea niciun sfant.

===

 

Acuma cu adolescentii ce sa va spun? zicea Buflea ca ei ii trecea repede. Da' oare parintii nostri tot asa simteau? Ca ne trecea repede?

 

====

Am o amica a carei fata a ramas gravida la 16 ani. Una peste alta a facut chiuretaj. Dupa chiuretaj a avut o cadere nervoasa. Urata de tot. Apoi a intrat la premed school avand in cap dorinta de a fi medic. Intre timp fugea de acasa noaptea si avea relatii cu diversi cunoscuti la biliard.

Cand a aflat maica-sa a innebunit.

Au stabilit cu calendar, prezervative, pastile, toate masurile.

Parintii niste oameni extraordinari, bine situati, adevarati intelectuali din dorinta ca fata lor sa ajunga bine au inceput sa stea cu gura pe ea si sa o controleze.

I-au spus chiar ca fiind la ei in casa si ei platind facturile, scoala, etc ea trebuie sa se supuna unor reguli. Regulile lor. Fara sa tina seama si de dorintele ei.

 

Una peste alta fata a facut intre timp 19 ani, s-a incurcat cu un terchea-berchea de 21 de ani, care spala podelele la un gym de 3 ori/saptamana, de la 4 a.m. la 10 a.m. contra a 600 USd/luna. Traieste intr-o rulota mizera. Rulota este parcata in curtea cuiva contra sumei de 400 $/luna. E gravida. S-a casatorit la primarie zilele trecute. S-a mutat in casa sorei mirelui care are 4 copii facuti cu 4 barbati diferiti si care este de meserie mama purtatoare.

Acolo pentru o camera in loc de chirie face curat in casa.

 

Si-a abandonat colegiul pe ultima suta de metri. Ginerica e urat, are 50 kg ca nu mananca decatt o supa la plic/zi (ca de, nu are bani - dupa ora 10 a.m. el doarme nu are alt job) e mai mic de statura decat ea.

 

Parintii i-au zis ca se poate intoarce oricand acasa, ca se ocupa ei de copil, dar fara el. I-au zis ca ei nu pot avea grija de unu' care nu vrea sa munceasca si doarme toata ziua.

 

Nu e film. E cat se poate de real. Si cat se poate de recent.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cu indragostirea asta chiar asa de un terchea-berchea nu stiu ce sa zic. Pai daca omu' (terchea) a putut numai atat, sa spele podele, nu prea are nimic in cap, nu? Cum s- a indragostit ea de el atat de tare? Ce vorbeste cu el? OK. S- a indragostit, da' nu i- a mai si trecut? Cand a vazut cam cu ce se mananca dragostea asta? Ca io asa cred: ca dragostea dureaza ceva numai daca exista o baza comuna. Gresesc?
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Rufus, asa e si Ana mea, ca a ta. O lauda toata lumea, de zici ca -i de pe alta planeta. Da' are o gura.. cat o sura! Se cearta cu mine parte- n parte. Si nu asta ma deranjeaza (cel mai tare, adica), cat tonul pe care- l are. Eu mai reusesc sa o temperez (nu tot timpul), dar cu taica- su' e mai rau.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...