e viata asta doar atit?

[icailoaie]

Eu inca nu pot sa vorbesc despre moartea mamei.

De cind s-a intimplat  nu am mai vorbit la telefon cu prietenii, l-am rugat pe sotul meu sa imi gaseasca scuze.

Stiu ca gresesc, dar inca nu pot sa vorbesc.

La munca si cu prietenii ocolesc sa vorbesc despre asta, iar ei au inteles si nu ma intreba.

In afara de surorile mele si sotul meu nu vorbesc ce nimeni - si cu ei incerc sa nu vorbesc despre ea.....

Stiu gresesc, dar ma doare asa de tare......si acum cind scriu pling.

Ab, nu gresesti... dar durerea este inca atat de mare si refuzi sa dezgropi amintirile cu ea. Inca nu poti accepta ca nu o mai ai. Cei de langa tine trebuie sa te inteleaga si sa iti respecte durerea. 

La momentul potrivit si in fata persoanei potrivite o sa poti sa iti deschizi inima si sa vorbesti despre durerea ta.

[ab5174]

Nu, stiu ca gresesc.

Azi mi-a spus sotul meu sa ma hotarasc cind ma duc in vara in Romania, ca trebuie sa ma duc.

Stiu ca trebuie sa o fac pentru tata, dar imi e tare greu.

Ea a fost credincioasa, pentru ea aprind seara luminare, pentru ca ea a crezut.

A suferit in ultima perioada, poate pentru ea e mai bine dar mie imi lipseste tare mult.

Editat de Mai 24, 2014

[redactor]

Cand a murit taral meu am avut o reactie idioata de denial pana a cazut prima lopata de pământ peste sicriu .... Atunci m-am grăbit sa arunc o floare culeasa din grădina casei, peste sicriu iar groparul a spus ca nu e voie. Nu am intens de ce..

Au trecut de atunci 5 ani aproape. Încă ma doare lipsa lui dar am început sa cred ca el e in păsările care ciripesc dimineața, între norii pe care ii vad cand zbor cu avionul, in orice boare de vânt...tata e cu mine, in mine, ma surprind uneori râzând ca el, citând-ul, spunând glumele lui. Singurul lucru care doare e dorul.

[szivarvany]

 Acu 12 ani, seara tarziu, am ajuns acasa si am luat-o in brate pe mama pentru ultima data. M-a asteptat. Si atunci i-am spus ca sa inchida ochii, pentru ca totul va fi bine, suferinta va lua sfarsit si se poate odihni.

 Ei bine, ar fi bine sa fie totul foarte bine dincolo, orice ar insemna acest dincolo, pentru ca altfel am mintit-o si ea a avut incredere si a plecat linistita.

 Eu am ramas aici si nu trece zi in care sa nu regret ca a plecat, ca nu e aici cu noi. Nu e zi in care sa nu-i duc dorul. 

[a_alinta]

cand a murit mama mea am vrut prima "cearta" cu dumnezeu.  aveam 10 ani si in mintea mea de atunci l-am rugat sa nu o ia de langa mine pentru ca fara ea nu pot exista.

 

chiar am crezut ca mi se va indeplini dorinta dar mi-au mai trebuit multi ani sa inteleg ca moartea este cu totul altceva decat stim noi. mama mea e in sufletul meu pentru totdeauna. fara ea eu nu as fi existat.

[michelle-usa]

Michelle, ma bucur ca ai deschis subiectul asta.Si sunt chiar curioasa ce parere vei avea despre ceea ce am sa scriu,

 

Nu as sti sa ti spun daca sunt credincioasa cu adevarat,Desi am fost crescuta in acest spirit, de mama si una din bunici, desi sunt crestin ortodoxa, sunt departe de ceea ce tu intelegi prin credinta si de ceea ce tu practici. De relatia mea cu biserica, nu discutam...e destul de proasta si sunt slabe sperante sa se schimbe.

 

Eu nu cred in viata vesnica, in rai si in intalnirea noastra dupa moarte. Eu cred in renastere, sau in reinviere , daca vrei, dar tot aici pe Pamant.Si nu mi a spus nimeni asta -dimpotriva, ai mei au fost socati si contrariati sa auda asa ceva din gura unui copil de 4 ani neimpliniti- ,pur si simplu cred ca m-am nascut cu aceasta convingere.Nu am aprofundat niciodata, nu stiu cui apartine acest concept, si nici nu m-a preocupat foarte tare subiectul.Dar stiu si simt, fara a avea vreo dovada, ca avem multe vieti de trait, fiecare cu scopul de a creste spiritual, de a evolua necontenit, stiu ca tindem spre un nivel superior pe care nu mi este foarte clar daca il vom atinge vreodata.

 

Am spus deja, aveam mai putin de 4 ani cand am devenit constienta de moartea celorlalti si implicit de moartea iminenta a mea, la un moment dat.Dupa cateva momente de groaza am spus ,,nu i nimic, oricum o sa ne nastem din nou''-si nimeni nu a reusit sa mi scoata acest lucru din cap.

 

caress [flo2] f interesant mesajul tau.

 aceleasi vorbe le-a spus Domnul Isus "ca Trebuie sa ne nastem din nou", dar in alt sens decat cel mentionat de tine.

ma bucur ca ti-a ramas ininima si in minte...de tine depinde sa mergi mai departe si sa "implinesti ", sa accepti cu adevarat aceste ginduri. 

[michelle-usa]

Viata si Moartea sunt folosite in Biblie in 3 sensuri :

-fizica

-spiritual

-vesnica

 

viata fizica e cand ne nastem si cat timp suntem in viata avind trup + suflet

moartea fizica cand "murim" sau cand trupul se desparte de suflet

 

viata spiritual cand alaturi de trup si suflet primim  duh prin credinta...prin duh comunicam, avem o legatura spiritual cu Dumnezeu.

moarte spiritual a intrat in lume o data ccu pacatul. cand adam si eva au pacatuit, Dumnezeu le-a spus ca vor muri. dar ei nu au murit imediat fizic, ci doar spiritual...legatura cu Dumnezeu care o avusesera pana atunci a fot rupta.

de aceea se spune ca , cu totii ne nastem morti spiritual si dor cand primim duh, primim viata, adica viata spirituala.

 

viata si moarte vesnica.

cand sufletul si (duhul) se despart de trupul fizic.

doar cat timp traim si avem viata fizica, avem posibilitatea mintuirii.

"vesnica" este in sensul ca este pt "totdeauna"," cu" sau "fara", alaturi sau despartiti de Dumnezeu.

[michelle-usa]

Domnul Isus pe cruce a trecut  prin toate aceste aspecte.

A ales sa poarte pacatele noastre si sa fie pedepsit in locul nostrum, din cauza asta a fost pt un moment despartit de Dumnezeu, cand a spus "Dumnezeul Meu pentru ce m-ai parasite?"

pt ca pacatul asta face, ne desparte de Dumnezeu si ne duce in chinurile mortii vesnice.

 

Prin credinta, primim duh, pacatele sunt spalate de singele varsat, plata a fost facuta si doar asa putem primii o iata vesnica, adica o apropiere de Dumnezeu.

 

 un om in pacat nu are cum sa stea alaturi de un Dumnezeu perfect, de asta treb sa se nasca din nou in timpul vietii , sa primeasca jertfa Domnului, si sa primeasca mintuirea, duhul sfint....

 

invierea Domnului Isus e o dovada a vietii vesnice, a vietii eterne. o speranta pt fiecare din noi ca putem primii viata eterna.

 

Mintuirea, Nasterea din noi, nu ne da doar o speranta in viata eterna, dar ne adduce o schimbare in viata care o traim acum, care nu se poate compara cu nimic altceva.

un om nascut din nou este un om schimbat.

[kariguld]

m-am gandit daca sa raspund la subiectul asta. din start spun, nu voi intra cu nimeni in discutii detailate si nici nu ma intereseaza daca cineva ma judeca sau ma crede dusa cu capul. 

 

cred in viata vesnica. cred ca exista si altceva dupa moarte. stiu sigur si cu precizie, ptr ca am fost cu un pas dincolo la un momendat. acum multi ani, cand copii erau mici m-am inecat in mare. am fost scoasa de acolo fara suflare. m-am vazut cu ma desprind de trup, cu corpul meu ramane pe nisip si salvamari incercau sa ma readuca la viata. si m-am tot ridicat.... am urcat in sus pe o scara scaldata in lumina. urcand pe scara am zarit o usa pe care urma sa intru. dar o voce mi-a spus 'nu este inca timpul sa intri aici' 

viata mea e o viata de credinta, o viata traita de buna voie asa. am ales de buna voie sa-l slujesc pe Isus, si acuma dupa multi ani cred ca am facut cea mai buna alegere din viata mea. nu regret nimik, nu imi pasa de dispretul ce l-am primit din partea celor apropiati, cu toate astea, parinti mei si alti din familia mea au ales si ei sa-l slujeasca pe Domnul. eu doar am trait in lumina, nu am facut nimik special sa-i atrag. 

cred despre mine ca sunt un om puternic, stiu ca datorita credintei sunt asa. (bine si genele mostenite m-au ajutat intr-o oarecare masura)

 

am cativa oameni dragi, pe care i-am iubit mult si cu care sper sa ma intalnesc intr-o buna zi, acolo undeva pe alte meleaguri. 

[michelle-usa]

asemanatoare este experienta lui Don Piper , in cartea 90 de minute in Rai, cand a fost in accident de masina, pronuntat mort la locul accidentului.