Ajutor!

[kariguld]

hai sa-ti dau o veste buna. copilul tau nu are nimik special, se comporta absolut normal ptr schimbarile prin care trece si ptr varsta pe care o are. lasa specialistul, ca nu ai nevoie de el. 

mi-a scapat mie, de ce lipseste tatal? e probabil plecat la munca departe de casa, daca nevoia asa o cere..... trebuie sa te adaptezi situatiei. sa nu mai intri in panica, sa nu te enervezi, toate astea isi pun amprenta asupra copilului. 

ce trebuie sa faci? sa vb mereu calm cu copilul, sa nu-i faci promisiuni pe termen lung (gen, tata vine peste o saptamana acasa.... o sa mergem vineri in parc) 

incearca sa ii distragi atentia cand plange sau tipa, sa ii arati ceva ce sti ca il capteaza, ceva ce ii place sa faca. si daca nu merge, nu intra in panica, doar lasa-l sa se manifeste, va trece la un momendat. 

ah, inca ceva, pune nervi la pastrare ca vor mai veni multe crize si etape de crestere cu diverse varietati..... 

 

semneaza, o mama 'specialista' in crestrea propriilor copii.  [il]

[CorinaDani]

s-ar putea sa te ajute informatiile din acest articol

http://www.psyclinic.ro/Anxietatea%20se%20separare.html

[deennyy]

draga mea, dupa parerea mea, piticul se manifesta cumva corect. de unde el a fost centrul universului vostru, el si numai el, acum lucrurile s-au schimbat in felul urmator: mama, cea pe care o avea la discretie, a devenit a lui numai pe bucatele, caci ai un pui mai mic si este normal, iar el a fost exilat la gradi "din cauza" celui mic si, de unde spera ca tati va rezolva problema, acum nu il mai are nici pe el. ceea ce are el este un deficit de atentie primita si atunci face tot ce poate si tot ce stie sa rezolve el acest deficit. 

este dificil sa gestionezi situatia fiind singura, dar nu este imposibil. negociati, lasa-l sa aleaga, incearca sa petreci timp numai cu el, cand promiti ceva, tine-te de cuvant... din pacate, daca tu nu vei reusi sa gestionezi situatia acum, relatia lui cu cel mic nu va fi una buna, considerandu-l pe acesta vinovat de lipsa atentiei tale/voastre asupra lui.

un terapeut bun poate face psihoeducatie cu tine si familia ta ca sa faceti fata situatiei neplacute prin care treceti.

sa va fie usor!

[viviana]

buna,

Corina Dani multumesc pt sfaturi , eu aplic cu mult succes metoda de a explica de ce nu are voie ceva . El e copilul caruia pot sa ii zic in parc ca eu am bani la mine ,dar acei banuti sunt pt lapte sau ceva de mancare si intelege.

Acum am probat ca toate problemele noastre sunt exclusiv din lipsa tatalui . Saptamana asta a fost sotul acasa si copilul meu a s-a comportat normal , cu mofturi normale,  cu dorinte si suparari normale :) . Bieninteles ca tot ce e frumos se termina , tati a plecat azi dimineata si deja a inceput criza  cu trantitul pe jos cu gradinita :( . Sunt fff curioasa cum o sa fie diseara .

Avem posibilitatea de a vb live cu tati si chiar vb minim 15 min pe zi , dar de cele mai multe ori refuza sa vorbeasca, fuge,  se ascunde .

Am ajuns la concluzia ca trebuie sa ii las o perioada de accomodare , si sa incerc sa rezist cat pot fara sa ma enervez si fara sa intru in panica . Offf sper sa treaca si sa nu il afecteze pe termen lung perioada asta .

Dupa parerea mea este gresit sa spui ca toate problemele sunt exclusiv din lipsa tatalui. Mizand pe asta o sa gresesti abordarea.

Sunt mai multe intamplari din viata lui care au dus la acest comportament.

1. nasterea fratiorului

2. gradinita

3. plecarea ta la serviciu

4. faptul ca fratiorul ramane acasa (presupun ca are o bona? este cumva bona care a stat si cu el?) in mediu familiar si el este indepartat

5. atentia ta pentru el nu mai e aceeasi, pe el tu l-ai trimis la gradi si pe fratior l-ai pastrat acasa. Tu ai plecat la serviciu abandonandu-l deci tu esti "dusmanul".

6. plecarea tatalui. La 2 ani si 10 luni, daca nu ar fi fost cele de mai sus in cateva ore si-ar fi revenit dupa plecarea lui. Copiii se iau cu altele si uita, mai ales daca raman alaturi de mama in mediul pe care l-au cunoscut de cand s-a nascut. 

De cele mai multe ori nu va vrea sa vorbeasca cu tatal si chiar va fi suparat ca tu vorbesti cu sotul tau in loc sa te joci cu el si sa-i acorzi atentie.

Baietelului tau ii va trebui permanent o perioada de reacomodare cu tatal.

 

Sunt curioasa cat a lipsit tatal lui si daca la venire i s-a aruncat in brate sau a stat putin in expectativa.

 

Este linistit cand vine tatal lui pentru ca iata, in viata lui exista o persoana care ii acorda mai multa atentie.

 

Mie mi se pare ca mingea e in terenul tau. Tu esti cea care ar trebui sa-ti faci mai mult timp pentru el sa-i arati ca si el conteaza.

[Copil72]

La gradi totul e perfect , ingeras. Il vad si pe camere. Cu incercatul sa il fac sa imi spuna calm ce are , nu merge ca daca urla orice i-as zice tipa si mai tare, indiferent de tonul pe care il abordez :( . Cred ca ultima solutie e sa mergem la un specialist . Chestia e ca el e un copil ffff intelegator si ffff matur pt varsta lui. Tot timpul ne-am inteles cu el , de o luna s-a produs clickul :( .

Chestia cu propusul de obtiuni mi se pare fff tare. O sa incerc si eu . In loc sa ii zic daca vrea in parc o sa il intreb daca merge pe jos sau cu bici. Sunt curioasa daca merge.

Va multumesc pt solutii.

Sunt in aceeași situație cu a ta,insa dezavantajul la mine este ca plecam pe rând amândoi,la tine e încă bine ca rămâne constant cu el cineva,in cazul tau,tu.Va urma perioada de acomodare si acceptare,explicându i ca trebuie sa muncim ca sa avem jucării si tot ce vrea el.Eu am lăsat o in pace,la fel si sotul,perioade de nevorbit cu noi pe net,de îndepărtare le a avut si ea,insa acum,la 3ani pot spune ca a intrat in normal.Nu exista tipare sau retete,fiecare copil e altfel,insa am încercat intr adevăr s o ascult si sa i înțeleg momentele.intuitia de mama trebuie sa ți arate cum sa procedezi sa fie bine,cu nervi sau fara nervi,vor trece si perioadele astea,iar atâta timp cat simte dragostea voastră nu va rămâne afectat,schimbări in comportament vor fi,insa ținut totul sub control si având încredere ca tot ce faceți e pentru binele vostru si al copiiilor.