Suedia (8)

[mihaela_s]

Ah, asta e de ani de zile, cu atacuri si bombe. E in anumite zone, e sporadic. E mai putin rau ca in America :).

[anja]

Mihaela, nu te mai intreb amanunte, ma bucur ca sunteti bine, si ma bucur ca Mos Nicolae a facut o minune pt tine! (parca as avea o banulala....)

Eu ne prea am timp de plimbari, intru la mtg dim si ies seara. Nici macar nu ma pot bucura de vremea absolut superba de aici (22 grade si soare). Nu mai zic dca de multe ori dupa mtg  tb sa merg la cine oficiale pe care nu le pot refuza...

 

Este ff ciudat, ca se intuneca brusc la 17.00, asa ca nu prea mai poti vizita mare lucru.

 

Ieri am fost in Fashion Valley si am rezovat cadourile de craciun pt toti barbatii din familie. Azi mai am de cumparat sora si nepoata, iar pt mine... sa vad daca ma inspira ceva.

 

Spre deosebire de multa lume, eu pur si simplu urasc sa fac cumparaturi in US. Ma agaseaza vanzatorii, prea multe lucruri,  iar moda la femei mi se pare ff invechita.

In schimb as fi cumparat niste lucruri pentru casa noua, dar cred ca o sa las asta pentru urmatorul trip...

 

Ana, ca si Mihaela, nu am o problema mare cu arabii, nu tb sa ii judec pe toti dupa toti nebunii extremmsiti,  insa recunosc ca atunci cand merg cu avionul si vad un arab in avion, parca am o strangere de inima....

[mihaela_s]

Of Anja, sa ne vezi pe noi...ca am mers anul asta cu Qatar in India si anul viitor, in ianuarie, tot cu ei mergem. :)) Sa stii ca si eu am sentimentul ala...uuuf. Dar nu din cauza celor din Suedia ci a celor intamplate atunci, in 9/11. :((

 

Anamaria, da, uite ca se pot intampla si lucruri frumoase, Mosul chiar exista in oameni, unde exista dragoste. Pe cuvant. Am primit intrebarea ce imi doresc de Mos Nicolae si am zis. Asa intr-o doara, ca imi bateam gura de luni, ani. Si uite asa, mosul mi-a indeplinit dorinta. Mai concret, sotul a facut un gest neasteptat, pentru ca i-am zis ca vreau pace. Stia la ce ma refer :). 

 

Si ca sa trec mai departe, azi am avut o zi grea de marti...am plecat cu stangul de acasa. Adica nu cu stangul, cu masina. Diana a condus pana la scoala, acolo trebuia sa merg eu mai departe la munca, la prima intersectie, semaforul stricat, era daramat la pamant, il reparau. Haos la 8 fara 10, m-am enervat si am zis ca merg sa intorc in primul giratoriu, m-am razgandit si am stat apoi sa o iau la stanga o gramada...am ajuns la si 10 la munca. Apoi toata dimineata pe prelevare de sange. La un barbat i-am luat sange in eprubeta gresita (e prima data cand mi se intampla!), am vazut pe remis alte analize decat scria defapt, habar nu am cum...la mine e rutina, stiu foarte bine ce eprubete sa folosesc, ca lucrez de atatia ani cu ele in laborator. Am dres-o ca norocul cu o alta eprubeta ce ii luasem, am rugat o colega sa ma rezolve, cea care era in laborator pe aparatul respectiv. Apoi am luat din deget la o pacienta si nu am asezat bine capacul, cand sa intorc eprubeta cu capul in jos, ca trebuie amestecat sangele cu continutul eprubetei, tot sangele pe pantalonii mei si pe masa...am luat pranzul cu vreo 20 min mai tarziu, sotul ma astepta in sala de mese, ma suna disperat. Eu eram cu un pacient dificil, il intepasem degeaba de doua ori, eram la luat sange din deget...

 

Dar joi avem Lucia la munca, vine mosul cu cadouri. Luam fiecare cate un cadou de 50 de coroane, le punem intr-un sac si mosul le imparte. Noi ne cinstim cu glögg nealcoolic cu migdale si stafide, pepparkakor si lusebullar. Maine are Silvia prezentare la scoala de calarie, un cadril. Apoi joi seara au ei la scoala Lucia, prezinta parintilor. 

 

Si sa inchei intr-o nota vesela, va las cu Lucia:

 

https://www.youtube.com/watch?v=IgxZS4mWSrw

 

Seara faina!

[mihaela_s]

Si am uitat: 

Dar am si fost apreciata, cand o tanara de 23 de ani tare speriata, venise cu mama, m-a anuntat din prima ca ea lesina. I-am lasat scaunul pe spate, am pus apa intr-un pahar si i-am dat mamei, i-am zis sa aiba in caz ca trebuie, am deschis geamul sa intre aer rece, am laudat fata care era pe spate cu ochii inchisi gata lesinata (glumesc, dar asa parea) ca are vene zdravene si ca nu va fi problema. Si i-am luat calm (aparent) 3 eprubete de sange, cand i-am zis ca e gata, a zis ca de tot, cu tot...nu ii venea sa creada. Ca n-a simtit, nu ii era rau. Am ridicat scaunul in pozitie normala, mama i-a dat sa bea apa, i-am zis sa stea linistita cat doreste, pana simte ca poate pleca, a stat vreo 2 minute. Cand a plecat, mi-a multumit si a zis ca am fost tare buna la luat sange, ca tare putini au reusit asa de bine. I-am multumit si i-am zis sa fie increzatoare, ca are vene bune :). 

Editat de Decembrie 9, 2014

[anja]

Esti priceputa Mihaela, bravo tie! Eu o inteleg pe fata. Acum m-am mai obisnuit cu luatul de sange, dar cand eram tanara credeam ca mor nu alta!

 

Ana, acum am vazut ca ai interbat de Montessori.

In Lund sunt 2 scoli Montessori si mai multe gradinite. Una, chiar in cartierul meu.

Una din scolile Montessori este bilinguala, franceza, engleza. Celalata este suedeza.

Eu inscrisesem initial copiii la cea bilinguala ca a doua optiune, dar nu mi i-au primit ca mi-au zis ca nu mai au locuri, desi eram in coada de 3 ani. La cealalata Montessori, doar trimiti aplicatia si cred ca te primesc fara probleme.

 

Despre local. pot sa spun ca si scoala si gradinita sunt ff frumoase, cladiri noi, jucarii noi, loc de joaca superb.

Eu insa am o rezerva fata de metoda Montessori, mai ales cum este implementata aici in Suedia. Copilul are libertatea sa aleaga cu ce se ocupa in fiecare zi, nu este o supervizare prea stricta. Asta poate aduce goluri foarte multe.  Am vb cu alti parinti care nu erau multumiti si au mutat copiii.

Am 2 familii exemplu. Prietenii nostri, 3 copii, toti la scoala bilinguala. Sunt ff multumiti, Considera ca  este scoala perfecta pentru ei. Eu nu am incercat sa compar copiii mei cu ai lor ca sa vad ce si cum invata. Insa ei au o viziune mai relaxata despre scoala.

 

Cealalta familie, fosti prieteni, gen mai stricti, cu pretentii sa aiba copilul perfect si primul in toate. L-au inscris la cealalta Montessori, dupa un an l-au mutat, ca nu se ridica la nivelul pretentiilor. L-au mutat la scoala engleza.

Eu am copiii la o scoala normala, considerata una din cele mai bune din Suedia, sunt ff multumita.

[crisleso]

Buna seara!

 

Azi am mai facut cunostinta cu cineva si pare draguta foc...Lucia,daa! 

 

Am fost cum va spuneam cu Ana la scoala si i-a placut ce spectacol au organizat afganistanii SFI-ului   A fost o explozie de voie buna cu dansatori priceputi,instrumentisti talentati,voci frumoase, prajituri, cafea si bauturica dulce, reusita treaba, bravo lor. Cinstea normal din partea komvux

Plecasem pe uscat si la plecare ningea de nu faceau fata stergatoarele,insa nu s-a prins deloc caci temperaturile erau cu plus din pacate, dar am prins incredere ca vine ea si zapada 

 

Maine dupa amiaza la 5 mergem la Ana la gradi sa vedem ce-au pregatit copiii, prietena mea romanca mi-a gasit 3 rochite si am avut de unde alege pt cea mica, cred ca va fi frumos caci imi tot canta prin casa 

Sambata viitoare cumnatul implineste 40 de ani si onoram invitatia cu mare drag la mega petrecerea lui cu gasca stiuta de romani si in plus cu parintii cumnatei care sosesc pe 15 dec pt circa 2 luni. Mi-era mie cam dor de Stockholm dar nu am acum timp caci e doar weekend, abia de revelion mergem pt o sapt. 

 

Apoi dupa Craciun pe 27 mergem si la aniversarea prietenei Anei din Indonezia, au inchiriat cum se practica pe-aici, gradinita si vom petrece alaturi de micutii nostri 

 

La scoala mai merg doar luni caci avem program special la sala de sport si vreau miscare, apoi vacanta pana pe 12 ian. 

 

Oricum, ce-am trait pana acum tot vacanta se numeste, v-am mai spus    

 

 

Mihaela,cu cat povestesti mai mult din meseria asta de BMA cu atat simt ca nu mi-o mai doresc, zau daca ma vad facand ce spui tu... eu cu cheful meu nebun de vorba, cu rutina pe care o urasc din toti rarunchii, cu nevoia zilnica de nou, de schimbare, ca sa nu mai amintesc de energia si entuziasmul pe care nu stiu cum le-as consuma in fata microscopului sau intepand oamenii  [:-)))] Nu stiu doamne ce ma fac  [fri]

Ca de-mi placea si mie matematica, prindeam si eu avionul Anjei ...asa un job m-ar prinde si mi-ar prinde bine, cam asa am dus-o in Ro, de-aia mi-e greu acum

 

Apropos,Anja,trip reusit si intoarcere cu bine acasa! Si fara arabi in avion daca se poate! [soricel]

 

Ana, chiar ca voi face poze la casutele decorate, deocamdata n-am, doar ne-am plimbat si admirat

 

S-a facut tarziu, va doresc o noapte sau o zi linistite, dupa caz!  [flo2]

[mihaela_s]

Crisleso ti se pare plictisitor ce povestesc pe aici? :))) ok. Eu urăsc ședințele si statul la stors creiere plus munca la computer. Am facut asta 13 ani in Ro. Aici am descoperit ca am alta vocație :)). La care visam e drept, in copilărie si tinerețe. Nu as schimba pentru nimic. Nicio zi nu se aseamănă cu alta, nu in laboratorul unde lucrez. :)

Si daca mai adaug ca acum un an nu ma vedeam absolut deloc luând sânge o sa zici ca sunt cam dusa. Dar e adevarul gol golutz. In studenție am luat calificativ mai mic la practica pe vårdcentral pentru ca nu am vrut sa încerc măcar sa iau sânge cuiva. Prima data a fost cand nu am avut încotro, cand imi făceam lucrarea de diploma. Aveam nevoie de eprubete cu sânge si colegii s-au oferit donatori. Cine sa ia??? Eu, evident! Colegii mi-au fost cobaii :).

 

Maine avem si noi Lucia la școala Silviei. Si noi la job.

Azi a avut Silvia cadrilul la calarie.

Si gata, a mai trecut o săptămana.

 

Va pup!

[crisleso]

Neata! 

 

Mihaela, cum sa fie plictisitoare povestirile tale cand tocmai ele m-au "miscat" si am luat drumul Suediei? [flo2] Ah, nu la asta ma refeream ci tocmai la vocatia de care pomenesti tu, nu mi-a placut lucrul in laborator pe timpul facultatii, iar acum ar mai trebui sa pun si sange pe lamela [fri] La fel ca tine mi-am descoperit vocatia pe alte meleaguri, odata cu specializarea in HR development in Anglia. Acolo si apoi in tara timp de 5 ani am fost ca pestele in apa (si la figurat, ca peste sunt prin zodie). Training, coaching, mentoring, workshop-uri, etc toate cu mine ca designer, deliverer si evaluator... tare mult mi-a placut desi n-a fost deloc usor! Am imbinat in cel mai fericit mod utilul cu placutul calatorind la fel de mult in tara dar si afara, pregatind si instruind sute de oameni, ca apoi odata cu terminarea proiectului sa revin la meseria de baza, mare tampenie, dar asta a fost. 

 

Am inceput sa ma uit dupa astfel de joburi pe-aici dar se cere suedeza fluent si mai am pana sa ajung sa rad si eu la glumele de dimineata de la radio 

 

BMA-ul imi ofera asa o stare de siguranta privind in viitorul nu prea indepartat fiindca are mare cautare intr-adevar si cu ceva diferente chiar stiu ca voi avea un loc de munca bun

 

Eu in general nu sunt transanta cu astfel de lucruri caci viata este plina de surprize si e o lectie invatata demult dar nici nu renunt usor la visul meu si la ceea ce-mi place. 

 

Acum merg sa-mi finisez mancarica, nimic deosebit, tocanita romaneasca cu carnita de pui ca asa a cerut Ana. Desert am facut aseara, prajitura cu iaurt si mere, preferata mea. Baietii n-au pretentii si nici preferinte la papica, ce face mami este oricum bun 

 

 

Va pup si o zi frumoasa in continuare pe unde v-ati afla! 

[mihaela_s]

Seara buna!

 

Ah am inteles acum crisleso, aseara suna intr-un fel ca e rutian multa si ca e plictisitor ce fac eu :). Dar da, daca nu iti place ce faci, e cumplit. Stiu si eu, cum spuneam. Iti doresc sa ajungi sa lucrezi si tu ce visezi. Meseria asta intr-adevar e ok ca stabilitate, nu ai niciun stres ca ai putea sa ajungi somer, sau sa nu iti gasesti de lucru. Eu zic sa incerci o practica, un sommarjobb intai si sa vezi ce si cum e. Eu nu m-as fi vazut ever luand sange, nu credeam vreodata ca e vocatia mea (lumea zice ca am mana tare usoara, multi pacienti ma lauda, eu habar nu am). Cand ma gandeam la laborator tocmai asta era, ca nu ai contact direct cu pacientii, eu am avut mereu retineri in a vorbi cu lumea, cu necunoscuti. Dar uite ca am trecut peste atatea bariere pe care le credeam de netrecut cand am ajuns aici, ca uneori mi se pare ca nu e adevarat. Eu am avut tare multe "tracuri". Adaptarea mea desi pare usoara de din afara, of cat de grea a fost...adaptarea la limba vreau sa spun, la povesti...

 

Cum a fost la Lucia? Sa ne povestesti impresii. 

 

Pe mine serbarile astea m-au impresionat cel mai mult de cand am venit in Suedia. Mai intai Diana, exact in clasa a 5-a cum e Silvia acum, cat erau de fumosi! Silvia la gradi si uite acum in a 5-a, au fost superbi. 

 

Va las o fotografie, o sa incerc sa pun pe blog filmulete, sa regasesc filmuletele cu Diana, sa le vedeti :).

 

 

[crisleso]

Cateva impresii la cald despre Lucia, maine scriu mai multe. Mi-a placut, erau superbi copiii imbracati in rosu si alb, numai ca Ana a fost disperata dupa mine si a plans sa stau langa ea in coloana pana afara unde asteptau de fapt parintii. Afara insa a fost ok, m-a lasat sa merg langa sot si am ascultat cantecelele pe care le stiam de acasa ca le tot fredona in ultimele zile 

Apoi glögg, turta dulce si alte prajituri, am legat ceva conversatii cu mamicile prietenelor Anei si cam atat, sotul cu 2 colegi de serv  evident in engleza.

 

Noapte buna si pe maine!