Recunoastem sau ascundem?

[Mik]

Tarifat, tarifat, dar ce tarif... Mie nu mi se pare la fel.

 

Iti recomand filmul, sa-ti faci o impresie. [flo2]

 

Mie da.

[claucia]

...iti infranezi pornirile si tresaririle asa cum spune societatea creata tot de oameni (sa fie unu' la unu')  (si aici nu ma refer la one night stand cu necunoscuti ci cu fiori ca la Poduri) si ajungi la final de..."mandat", te uiti in urma si iti spui: ce viata buna am avut, ce m-am mai abtinut....:D

 

Daca madam Meryl pleca totusi si sotul ei gasea pe cineva cu care sa rezoneze si el si sa aiba fluturi in stomac, ea era oricum fericita cu sufletul pereche. Nu mai aveam drama, nu mai lacrimam cu mapamondul langa noi...dar era prea banal. 

 

SI un pic de drama acolo...sa fie cu "sange", trebuie sa fie, uite cum ne-am sacrificat pentru o cauza mare, sunt un martir, sunt un erou....

Editat de Iunie 25, 2014

[Rufus]

Daca recunoastem, nu-i bine.

Daca ascundem...tot asa.

[larasarit]

Nu pot sa cred ca-i reala poza, macar nu a dat si ea numele complet, date din buletin, ceva.

stiti cum e cand afli? e ca si cum ai ingropa un monstru cu gheare sub pamant..care sapa..si sapa..si cand iti e lumea mai draga, hop! il vezi in fata ochilor! "Buna monstrisor, ce mai faci? Iti e bine? si noua ne era bine, inainte!"

[oana_s]

Eu cred ca depinde enorm din ce parte privesti problema...ca da, una e sa fii tu inselatul si alta e sa inseli tu.

 

Cand esti adulterinul, gasesti intotdeauna zeci de motivatii, cand auzi un prieten/a ca a inselat sau inseala nu ti se pare mare bai...dar cand ajungi in cealalta pozitie simti cu totul si cu totul altfel...

 

Ca sa raspund, nu, nu as recunoaste niciodata, n-ar folosi nimanui, nu mi-as dori sa recunoasca si mai ales sa nu indrazneasca sa faca ceva gresit si eu sa aflu.

 

Cat despre milionul ala...si eu vad o diferenta intre 100 si 1000000...asa cum o vad si intre furtul unei gaini si furtul fondului de pensii de exemplu  [biz]  

[LianaStefan]

Si eu i-am spus la fel sotului. "Daca s-a intamplat sa nu te puna naiba sa-mi spui ceva".

Tot incerca sa-mi spuna ca el ar fi sincer si i s-ar parea corect sa-mi spuna.

 

 - Ma opun total. De ce sa-si linisteasca el constiinta, sa vina sa-si fluture aventura in fata mea si sa respire pe urma usurat si eu sa trebuiasca sa traiesc cu asta ba mai mult sa iau si niste decizii decisive legate de casatorie.

 Si cu copilul ce fac? Financiar nu ne descurcam separat nici unul din noi, casa ar trebui sa o impartim deci automat divortul iese din discutie. In conditiile astea nu-mi ramane decat sa traiesc cu ce a facut el, cu frustrarea ca nu am de ales si cu neincrederea in el si convingerea ca poate repeta gestul. Cam in ce fel vi se pare asta o casnicie daca nu fericita macar functionala?

 

 Problema se pune si invers automat. Mi se pare normal, corect sa arunc pe el povara de care pomeneam mai sus? NU.

 

 Daca ai gresit si ai mustrari de constiinta, foarte bine, inseamna ca sunt sanse mari sa nu mai repeti gestul.

[BellaDonna]

nu vreau sa stiu si prefer sa nu stiu, caci stiu cat de dura pot fi daca as afla nu as putea ierta pot trece multe cu vedrea dar nu infidelitatea,

[miha05]

Intorc putin invers subiectul: ce nu stii nu te poate ucide. Daca barbatu-miu ar avea o aventura, as fi foarte recunoscatoare daca s-ar purta perfect normal si nu ar spune nimic. Atata timp cat nu afecteaza casnicia si nu stiu, spaga lui.

 

... ca si daca as afla, dupa o lunga criza de nervi probabil m-as folosi de pretext pt a divorta sau a-i scoate ochii mereu cand nu imi convine ceva.