Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (85)

[caciantoni]

 Dragutelor am aflat cu mare bucurie ca marti, 13.01.2015, a fost canonizat Cuviosul Paisie Aghioritul.

 

https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2015/01/14/celebrarea-canonizarii-cuviosului-paisie-aghioritul-la-lamia-grecia-foto/

 

 Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai! Fie ca si noi sa ne invrednicim de rugaciunile Sfantului. Amin.

[caciantoni]

 Dragutelor am aflat cu mare bucurie ca marti, 13.01.2015, a fost canonizat Cuviosul Paisie Aghioritul.

 

https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2015/01/14/celebrarea-canonizarii-cuviosului-paisie-aghioritul-la-lamia-grecia-foto/

 

 Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai! Fie ca si noi sa ne invrednicim de rugaciunile Sfantului. Amin.

[caciantoni]

Pilda oii

 

Intalnim atat in Vechiul Testament, cat mai ales in Noul Testament pe scriitorii inspirati de Duhul Sfant vorbind despre poporul lui Dumnezeu ca despre turma oilor cuvantatoare. V-ati intrebat vreodata de ce vrea Domnul sa ne asemene oilor? Oare de ce nu au fost alese alte animale?

Pilda de astazi sper sa ne descopere misterul.

De indata ce a fost creata, oaia a descoperit ca era cel mai slab animal. Mereu ii tremura inima, nu cumva sa fie atacata de alte animale mai puternice si mai fioroase. Nu stia defel cum avea sa se apere. Se întoarse la Creatorul sau si Ii povesti ce patimea.

Vrei ceva ca sa te aperi?, o întreba cu blandete Dumnezeu. Da, raspunse oaia cu sfiala.

Ce ai zice de o pereche de colti ascutiti? Oaia dadu din cap dezamagita: Cum as putea sa mananc asa din iarba frageda? Si apoi, as avea o infatisare infioratoare.

Crezi ca ti-ar ajuta mai degraba niste gheare puternice?

A, nu, spuse oaia dezaprobator. Poate mi-ar veni cheful sa le folosesc si cand nu s-ar cuveni.

Ai putea atunci sa ai saliva inveninata, propuse Domnul cu rabdare.

Nici pomeneala, zise oaia. As fi urata si alungata de toti, asa cum se intampla cu sarpele.

Dar de doua coarne tari ce ai zice?

O, nu… Caci atunci nu m-ar mai mangaia nimeni. Dar, pentru a te apara, ai totusi nevoie de ceva care sa faca rau celor care te ataca. Eu sa fac rau cuiva? Nu, n-as putea in ruptul capului. Mai degraba raman asa cum sunt…

Noi, fiintele umane, suntem cumva asemenea oilor. Nu avem colti ascutiti si nici saliva înveninata. Pentru ca nu rautatea, ci umanitatea ne ocroteste, acea capacitate de a-i iubi pe ceilalti si de a primi iubirea pe care doresc sa ne-o ofere cei din jurul nostru. Nu duritatea ne daruieste pacea, ci tocmai blandetea, aceea ii face pe cei de langa noi sa doreasca a ne invalui cu iubirea lor. Adevarata putere a omului consta in blandetea sa. (Adaptare dupa o pilda din vol. „Doar vantul o stie“, Bruno Ferrero, colectia „Istorioare pentru suflet“, Editura Galaxia Gutenberg, 2007)

[maryella77]

Felicitari Mara! Bine ai venit pe lume Efrem-Cristian! Sa fii sanatos, cuminte, papacios si necolicios! Mami tu sa ai laptic mult si bun sa il faci mare pe Efrem!

Caciatoni multumim pentru veste.Povestea Marei e f incurajatoare pentru mine. Minunile exista, trebuie doar sa avem incredere.

Frumoasa si vestea cu sfantul. Inca un sfant care sa ne mijloceasca rugaciunile catre cer.Suntem binecuvantati. Multumim si pentru pilda.

[caciantoni]

 Doamne ajuta!

 

 Dragutelor   sinaxarul de azi.....

 

 http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie16.htm

[caciantoni]

"Prietenia este iubirea sufletului sanatos fata de un alt suflet sanatos.

Prietenia este sfanta, curata, nevinovata, fidela, neschimbatoare, sincera, temerara, adevarata, vesnica.

Prietenia este o virtute pentru ca isi are salasul in ethos si in buna educatie a sufletului sanatos; caci nu se uneste decat cu virtutea si este iubitoare de virtute, imbratisand-o si ramanand cu ea in veci." - Sf. Nectarie

[caciantoni]

Cand ne simtim singuri in rugaciune

 

Cand m-am plans parintelui duhovnic despre faptul ca ma simt singur in rugaciune, ca simt o greutate si, uneori, prefer sa citesc sau sa fac alt lucru mai placut, parintele mi-a spus: "Cine suntem noi, ca sa-L simtim pe Dumnezeu?" Atunci am inteles ca mandria si patimile sunt cele care ne dau sentimentul de singuratate in rugaciune, iar smerenia si dragostea sunt acele care ne fac sa simtim prezenta lui Dumnezeu si odihna starii langa El, din care nu mai vrem sa iesim.

Precum printr-o sticla murdara nu trece lumina, ci numai caldura acesteia, tot asa, cu o minte murdara si imprastiata nu poate fi cunoscut in chip odihnitor Dumnezeu. Astfel, chiar si cea mai firava rugaciune a noastra este o urmare a caldurii Duhului Sfant, care trece prin invelisul nostru patimas, fara a ne da seama insa. "Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite" (Romani 8, 26).

Daca in sfinti lucrarea Duhului Sfant se face in chip simtit si vadit, in noi, cei pacatosi, aceasta lucrare se savarseste in chip ascuns, fara ca noi sa simtim. Astfel, inca fiind inrobiti de multe patimi, suntem datori sa ne rugam lui Dumnezeu, Maicii Domnului si sfintilor fara a pretinde raspunsuri directe ori vizibile de la acestia. 

Cand vom inceta sa ne rugam pentru a mai primi raspunsuri rapide sau solutii minunate, ci din credinta curata (dezinteresata) si dragoste sincera de Dumnezeu, atunci nu ne vom mai simti singuri in rugaciune. Zicand cat mai des rugaciuni precum "Faca-se voia Ta!" si "Fie mie dupa cuvantul Tau!", vom avea o nadejde tot mai mare in Dumnezeu, care ne va darui odihna si linistea, indiferent de incercarile prin care trecem.

Nu este putin lucru a avea libertatea si darul lui Dumnezeu de a ingenunchea cat mai des inaintea sfintelor icoane si a ne ruga, asa cum putem, cu multumire si cu smerenie. Oricum ar fi rugaciunea noastra de peste zi, numai rugandu-ne vom invata sa ne rugam cat mai curat, fara imprastiere si cu o dragoste tot mai mare.

Parintele Emilian, fostul staret din Manastirea Simonos Petras, din Sfantul Munte Athos, vorbind tocmai despre aceasta aparenta stare de singuratate in rugaciune, spune: "Chiar daca obosesc la rugaciune, in infatisarea mea inaintea lui Dumnezeu, chiar daca nu-L cunosc pe Dumnezeu, chiar daca motai, sau nu inteleg, sau imi fug cuvintele rugaciunii, sau traiesc in mii de intunecimi, sunt sigur ca in aceasta nestiinta a mea, in orbecaiala mea, in acest intuneric al meu, Dumnezeu este prezent, Dumnezeu ma aude, Dumnezeu ma vede, Dumnezeu este de fata. Sa nu voiesc eu sa ma desfatez de El. Sa vreau - ca sa zicem asa - sa Se desfateze Dumnezeu de mine. Sa vreau ca Dumnezeu sa Se bucure de mine."

Cand sufletul este smerit, acesta se vede pe sine nevrednic de orice dar dumnezeiesc, pe cand, atunci cand este mandru, el se manie cand nu este mangaiat de Dumnezeu, gandind ca Dumnezeu se comporta ca si cum nu ar vedea nevointele sale. Dar aceasta aparenta lipsa a lui Dumnezeu este tocmai un semn al iubirii Sale, care asteapta nerabdator ca sufletul sa se aprinda cu si mai multa dragoste fata de El, urand pacatele si smerindu-se intru toate neputintele sale.

Nici macar sfintilor, Dumnezeu nu se descoperea pe Sine usor, ci numai dupa multa crestere in smerenie si iubire. Astfel, la un moment dat, Sfantul Siluan Athonitul L-a intrebat pe Dumnezeu, zicand: "De ce diavolul nu ma lasa sa ma rog cu mintea curata?". Atunci, Domnul i-a raspuns: "Cei mandri sufera de la draci!" Acesta a fost singurul raspuns al lui Dumnezeu catre Sfantul Siluan, dupa 15 ani de rugaciune si nevointe.

Noi suntem cei care nu Il vedem si nu Il simtit prezent pe Dumnezeu in rugaciunile noastre, iar nu El, care este tot timpul langa noi, ne vede si ne simte. Intr-un cuvant despre rugaciune, parintele Rafail Noica, a spus: "Nu noi suntem aproape de Hristos, ci Hristos este aproape de noi. Dumnezeu nu a abandonat niciodata pe nimeni. Cei pierduti l-au parasit pe Domnul, dar El n-a parasit niciodata pe nimeni." Deci, chiar de am vrea, nu am putea fi singuri in rugaciune, indiferent de adormirea si imprastierea din sufletele noastre.

Numai smerenia si iubirea pot alunga senzatia de singuratate pe care, uneori, o simtim in starea de rugaciune. Smerenia ce se naste din adevarata cunoastere de sine nu chinuie si nu asupreste sufletul, ci il indeamna la pocainta si la recunostinta fata de Dumnezeu, care atat de mult il iubeste. Pentru aceasta, smerenia nu este o resemnare lipsita de nadejde, ci un avant inflacarat spre lumina lui Dumnezeu.

Deci, sa nu voim noi sa ne desfatam de Dumnezeu, ci sa vrem sa Se desfateze Dumnezeu de noi. Sa vrem ca Dumnezeu sa Se bucure de noi, pentru a putea sa ne bucuram si noi de Dumnezeu... si inca vesnic.

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cand-simtim-singuri-rugaciune-136745.html

[maryella77]

Caciatoni am citit pe nerasuflate postarea ta. Reda f bine ce am simtit si eu in multe randuri.Am intrat sa postez ceva si sa va propun ceva.

"

În general creştinul se roagă; uneori se roagă foarte mult, dar mai ales când este singur, aşa după cum îl îndeamnă cugetul şi necazul său, dar la rugăciunea comună, credincioşii nu prea aleargă, fie pentru că nu-i ştiu puterea, fie pentru că au puţină credinţă. Rar întâlneşti doi credincioşi care se roagă la un loc şi foarte rar vezi într-o familie părinţii şi copiii rugându-se în comun. Peste casa unde se face asemenea rugăciune, se revarsă toată binecuvântarea lui Dumnezeu; acolo nu mai poate fi ceartă, dezbinare şi durere; în casa aceea se odihneşte harul Sfântului Duh, acolo prisoseşte pacea, acolo ajunge întotdeauna pâinea şi stăpâneşte bucuria, pentru că mare este puterea rugăciunii rostită în auz de mai multe suflete, unite prin dragoste. În casa unde fiecare se roagă puţin şi aparte, aşa ca din fugă, acolo şi darul lui Dumnezeu vine târziu şi destul de puţin. Cei mai mulţi dintre membrii familiilor noastre se ruşinează să se roage în văzul celorlalţi, dar mai ales să se roage cu toţii la un loc. Ce bucurie ar fi să-i vezi pe toţi ai casei stând în genunchi la rugăciune, înaintea sfintelor icoane, citind fie un acatist al Maicii Domnului, fie un paraclis sau câţiva psalmi! Casa aceea ar fi o adevărată biserică vie!, Dar, din păcate, lucrurile nu stau aşa!"

Stiu ca am mai propus,o perioada mai mica sau mai mare de timp ne-am tinut totate de rugaciunea comuna, dar apoi nu stiu ce s-a intamplat.Eu recunosc ca, din pacate si spre rusinea mea,nu m-am mai rugat ca inainte si nici nu am mai tinut cont de ora comuna. Asa ca vroiam sa va propun sa ne reluam placutul obicei de a ne ruga impreuna la o anumita ora, ora 22.00 zic eu.Astept propuneri pentru alta ora daca nu e ok.M-am gandit sa nu mai propun un acatist ci  doar cateva rugaciuni pentru dobanire de prunci. Si pe langa astea ma gandeam la o rugaciune a sfantului Efrem cel Nou,postata mai demult de Raisa si pe care zicea si Ana ca a citit-o inainte sa ramana insarcinata cu Efrem.

Rugaciunile sotilor-

Stapine Doamne,Dumnezeul nostru,Sfintitorul nuntii celei tainice si preacurate,pazitorul nestricaciunii si chivernisitorul cel bun al celor lumesti,Cel ce dintru inceput l-ai zidit pe om si l-ai pus ca pe un imparat peste fapturile tale si ai zisNu este bine safie omul singur pe pamint sa-i facem lui ajutor!Pentru aceasta ai rinduit sa lase omul pe mama sa si pe tatal sau si sa se uneasca cu sotia sa si sa fie amindoi un Trup,iar pe cei pe care i-ai impreunat omul sa nu-i desparta ,Tu insuti stapine,trimite darul Tau cel ceresc peste noi,nevrednicii tai robi(numele....)si binecuvinteaza casatoria intemeiata inainte fetei tale.Curateste toate pacatele noastre,iarta-ne toate faradelegile,dezleaga-ne toate greselile cu voie si fara voie!Uneste-ne gindurile,cugetele si inimile in dragoste nefatarnic si in credinta nestramutata,indrepteaza-ne pasii in caile Tale,pentru ca pururea sa implinim voia Ta cea sfinta!Umple-ne casa de toate bunatatile,daruieste-ne copii buni si ne invredniceste ca impreuna sa petrecem vietuire fara de prihana,sa sporim in tot lucrul bun si bineplacut tie,sa implinim cu inima curata poruncile Tale si sa laudam si sa preaslavim preacinstitul Tau nume:al Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh,acum si pururea si in vecii vecilor,Amin.

Editat de Ianuarie 16, 2015

[maryella77]

Zilele astea o sa scriu si rugaciunea sfantului Efrem pentru dobandire de prunci. Pe asta am cautat-o pe net si nu am gasit-o,asa ca trebuie sa o scriu.

Sper din suflet sa ne unim in rugaciune si sa aducem numai vesti bune aici, cum era odinioara in primele capitole ,care mi-au mers la suflet si mi-au dat mare incredere ca Dumnezeu ne aude rugaciunile si le implineste la timpul potrivit.

[esperanza]

Maryella77, draga mea sa stii ca imi esti atit de aproape de suflet, cind citesc postarile tale, chiar si de pe alt forum, ma regasesc pe mine, desi avem un pic de diferenta de virst, avem aceeasi stare de spirit concomitent, asa simt eu cel putin. Sa stii ca de o saptamina tot vreau sa iti propun sa citim ceva rugaciuni impreuna, desigur m-as bucura enorm sa se alature si alte persoane, dar cel putin tu esti cea care doreste cu ardoare acest lucru. Deci, eu ieri mi-am procurat 40 de luminari si am zis Doamne ajuta sa pot citi in fiecare zi un acatist, eu am inceput sa il citesc pe cel al Sfintului Efrem cel nou, insa  cred ca e bine fiecare sa citeasca orice rugaciune ii este mai aproape de suflet. Apropo, ma ung in fiecare zi cu uleiul pe care mi l-ai trimis de la Sfintul Nectarie si iti multumesc enorm pentru aceasta. In aceasta perioada minunea nu s-a intimplat, dar sper ca Dumnezeu ne va vedea si pe noi si ne va bucura cu o mica bucurie, de cel putin 3KG [bib] . Va pup