Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (85)

[esperanza]

Imi cer iertare pentru greseli de exprimare, am recitit dupa ce am postat ...dar sper ca mesajul este inteles. [flo2]

[maryella77]

Esperanza stai linistita ca s-a inteles tot.Suntem unite in aceeasi dorinta si trecem prin aceleasi suferinte,asa ca varsta nu mai conteaza . Eu m-am gandit sa citim cu candela, lumanarea aprinsa- fiecare ce are- rugaciunea respectiva si sa citim listuta cu numele aspirantelor. Desigur ne rugam si le pomenim si pe mamicutele nostre dragi cu bebelusii lor superbi.Citim rugaciunea postat si pe cea a sfantului Efrem cel Nou pentru dobandire de prunci sanatosi:

 

 

Rugaciunea sfantului Efrem cel Nou pentru cei care vor sa dobandeasca prunci

 

Te-ai înveşmântat în sângele mucenicesc, dumnezeiescule Părinte Efrem, Hristos Domnul ţesându-ţi haină nepieritoare, urzită dintru Învierea Sa din morţi. Înnoieşte firea omenească prin revărsarea sfintelor tale rugăciuni, Preacuvioase, iar întru lumina îmbrăţişării tale sfinte învredniceşte-ne şi pe noi a dobândi de la Dumnezeu darul naşterii de prunci. Nu ai încetat până azi să săvârşeşti lucruri peste fire, iar toţi care aud vestirea minunilor tale, îşi întăresc nădejdea întru grabnica ta mijlocire. Urcuş de taină se fac minunile tale, Sfinte Efrem, izvodindu-le pe acestea precum nişte trepte trebuincioase sporirii noastre în credinţă.

Proslăveşte-te, Cuvioase, mijlocindu-ne şi nouă darul naşterii de prunci buni, căci am aflat că toţi cei care au dobândit copii prin mijlocirea ta, au vestit tuturor grabnicul tău ajutor. Credem cu adevărat că înainte de a veni în lume pruncii pe care tu i-ai dăruit părinţilor, prin Duhul Sfânt ai cunoscut că le vei fi ocrotitor acestora în toata vremea vietuirii pamantesti. Intru netarmuita ta bunatate si mila nu ne trece nici pe noi cu vederea şi umple vieţile noastre de bucurie, dăruindu-ne om nou care să vină în această lume în sânul familiei noastre. Plineşte, Cuvioase Efrem, cererea fierbinte ce ţi-o facem şi primeşte lacrimile noastre puţine, iar la vremea rânduită învredniceşte familia noastră să aducă roadă întru care să Se preamărească Dumnezeu, Cel Caruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea în vecii vecilor. Amin.

Am gasit-o pe net si am dat copy/paste, deci nu am mai scris-o eu.

Eu am zis ca initial o sa pun alarma la 10 seara sa fiu sigura ca nu uit . Pana la urma ni se pot alatura si aspirante care nu scriu ci doar citesc.Asa sper cel putin.

Sa dea Domnul sa ne fie de folos si sa fim binecuvantate cu prunci buni si sanatosi dupa mila si indurarea Domnului!

In acatistul sfantului Ioan Rusul la Icosul 3 scrie asa:"Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul  cerului si al pamantului degrab implineste rugaciunile lor."Si marturisesc sincer ca, desi citesc 2 ori pe luna acest acatist abia de curand m-au izbit aceste cuvinte in profunzimea lor.

Editat de Ianuarie 18, 2015

[caciantoni]

Doamne ajuta!

 

Dragutelor ... sinaxarul de azi ...

 

 

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie19.htm

[caciantoni]

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.
Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate. Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire. Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.
Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[Lili_g]

Părintele isihast Efrem din pustia Katunakia, un bun dascăl al vieţii îngereşti, care încă trăieşte* şi-i îndrumă pe atleţii lui Hristos, ne-a spus:
Următoarea întâmplare a avut loc în Mănăstirea Iviron. Un bărbat căra lemne de foc. Un preot i-a cerut să-i aducă şi lui:
– Îţi voi aduce, părinte. Cât vrei?
– Zece sarcini.
Omul i le-a adus.
– Adu-le mai aproape, a spus preotul.
– Trecerea e prea strâmtă şi prea abruptă pentru animal, părinte. Îi e frică, a răspuns omul.
– Îţi spun: adu lemnele mai aproape.
Şi ei s-au certat.
– Nu vei fi iertat, a spus preotul.
– Nici tu nu vei fi iertat, a răspuns omul şi a plecat.
– Acum ce mă fac? s-a gândit preotul. Nu pot sluji Liturghia. Nu pot. Ce am să fac? A! Când va trece mâine omul, îi voi face plecăciune şi-i voi cere iertare. Dar dacă se îmbolnăveşte fiul lui şi trebuie să plece până atunci? Cum îl voi găsi pe om?
Între timp s-a lăsat noaptea, iar porţile mănăstirii au fost închise.
– Şi acum? s-a gândit preotul. Nu pot să ies să-l caut nici să intru înăuntru când mă întorc. Dar acum, că ne-am blestemat unul pe celălalt? Am o adevărată comoară pe care o pot folosi. E rugăciunea. Maica Domnului mă va lumina ce să fac.
Când noi, călugării, avem vreo problemă, cerem ajutorul Maicii Domnului. El a început să se roage: «Maica Domnului, ce să fac?».
Nu a durat mult până ce i s-a dat răspunsul. A aprins o lanternă, a ieşit prin poarta mică a mănăstirii şi a început să urce muntele, noaptea, numai cu lanterna, ca să-l călăuzească.
– Bună seara.
– Bine ai venit, părinte.
– Binecuvântate, a spus preotul, ne-am certat pentru nişte lemne. Iartă-mă!
– Dumnezeu să te ierte, părinte! a răspuns el. Te rog, iartă-mă şi pe mine.
– Dumnezeu să te ierte, a răspuns preotul şi a plecat ca să slujească Liturghia.

 

Când ai o neînţelegere cu cineva, să nu mergi să iei împărtăşania până nu te împaci întâi.

 

Un incident asemănător s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă. Trecea un mic vaporaş şi l-am văzut pe părintele Democlit, care era medic la Noul Schit, şi pentru că părintele meu era bolnav, am urcat la bord ca să-l întreb ceva despre el, dar nu i-am spus nimic căpitanului şi el a crezut că merg la Dafni. După ce toţi părinţii au urcat la bord, vaporaşul s-a îndepărtat de doc.
– Kosta, i-am spus căpitanului, eu nu călătoresc.
– De ce nu mi-ai spus nimic?
Am răspuns:
– Am vrut numai să-i spun o vorbă medicului până vin ceilalţi părinţi la bord.
Kosta a întors în doc şi eu am sărit.
– Du-te dracului, a ţipat el.
Am mers la părintele meu şi i-am spus ce mi s-a întâmplat cu Kosta. Mi-am dat seama că nu pot sluji Liturghia şi am hotărât ca la prânz, când Kosta se întoarce, să merg la el şi să-i cer iertare. La prânz am plecat.
– Cum stau lucrurile, Kosta? am întrebat.
– Totul e bine, părinte.
– Binecuvântate, în această dimineaţă am greşit şi te-am supărat. Iartă-mă!
– Dumnezeu să te ierte.
După ce ne-am împăcat, am putut să slujesc Liturghia!
Părintele Efrem le mai spunea mirenilor:
– La fel ar trebui să procedezi cu prietenii şi colegii tăi muncitori. Dacă spui ceva greşit, nu merge să te împărtăşeşti cu Sfintele Taine. Nici măcar nu poţi să te rogi. Rugăciunea nu ajunge nicăieri. Trebuie să fii iertat. Apoi poţi să te rogi şi să iei Sfintele Taine.
* Părintele Efrem Katounakiotul era în viață când s-a editat prezentul Pateric athonit, însă a răposat în 1998 [Nota editor blog].

[caciantoni]

Doamne ajuta!

 

Dragutelor....sinaxarul de azi....

 

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie20.htm

 

 

Astazi praznuim un mare Sfant ...Cuviosul Eftimie cel Mare care asemeni SF. Ioan BOtezatorul s-a nascut din pantece sterp si de aceea este rugator si mijlocitor al celor ce isi doresc prunci...va postez mai jos cateva cuvinte despre viata acestui mare Sfant....

 

 

Acest cuvios părinte, Eftimie cel Mare, a trăit pe vremea împăratului Graţian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp şi neroditor, ca şi sfântul Ioan Botezătorul. Părinţii lui, Pavel şi Dionisia, erau oameni cucernici. Numele şi l-a primit potrivit cu făgăduinţa de sus, căci pe când părinţii lui se rugau să aibă fii, glas de sus a venit spunându-le să se bucure şi să fie cu voie bună (iar numele Eftimie pe elineşte înseamnă voie bună).

După moartea tatălui său, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, şi acesta l-a rânduit în ceata clericilor. Având aplecare către învăţăturile cele sfinte şi întrecând în nevoinţe şi în săvârşirea faptelor bune pe toţi cei deopotrivă cu el, a fost silit să se hirotonisească preot şi să primească purtarea de grijă a sfintelor mănăstiri şi schituri. Când a ajuns în vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim şi s-a sălăşluit într-una din peşterile din munte, împreună cu cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie). Aci a izbăvit pe mulţi din boli grele. Se zice că şi el a hrănit, cu puţine pâini mici, patru sute de oameni călători, care veniseră la mănăstirea lui. Şi pe multe femei, care nu năşteau le-a făcut roditoare, cu ruga lui, aşa cum şi el, cu puterea lui Dumnezeu, se născuse din cea care vreme îndelungată fusese stearpă.

Ca şi Ilie a deschis porţile cerului şi a tămăduit pământul de nerodire. Strălucirea lăuntrică a sufletului acestui cuvios a vădit-o şi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, şi sta lângă el până se sfârşea Sfânta Jertfă, văzut fiind de toţi cei din jurul lui. El vedea cu mintea şi gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecătură, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat şi pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curăţiei celei mai desăvârşite. Acest fericit ajungând la nouăzeci şi şapte de ani s-a mutat către Domnul, în zilele împăratului Leon cel Mare.

Era cuvios la chip; la fire fără de răutate, alb la faţă, vioi la trup, dar stăpânit, cărunt la păr şi avea barbă lungă până la brâu. Se mai spune despre el că, la moartea unui călugăr care trecea drept om înţelept şi înfrânat, dar care în fapt era cu totul altfel, fericitul a văzut un înger trăgându-i sufletul din el cu o suliţă, şi a auzit şi glas care vădea faptele ruşinoase cele ascunse ale monahului.

[caciantoni]

lili_g....multumim mult pentru postare...frumoasa si folositoare...

[caciantoni]

Minuni ale Sf. Eftimie cel Mare

Una dintre femeile carora Sfantul Eftimie le-a dezlegat starpiciunea este sotia lui Terevon saracinul. Acesta isi aduce sotia stearpa inaintea lui Eftmie si ii spune: "Stiu sa ma plec cinstite parinte, ca te va asculta pe tine Dumnezeu, daca te vei ruga; pentru ca El face voia celor ce se tem de Dansul. Deci, fiindca atat de multa vreme a trecut si nu m-am putut invrednici a avea fiu, pentru ca aceasta era stearpa, te rog cinstite parinte, roaga pe Iubitorul de oameni sa ne daruiasca noua fiu". Batranul intelegand credinta lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingand cu mana pantecele femeii si a zis: "Mergeti, bucurandu-va intru Domnul, pentru ca iata va daruieste prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte barbateasca". Crezand cuvintele sfantului batran, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zamislit cea stearpa trei fii, dupa prorocia parintelui purtator de Duh.

Sfantul Eftimie a fost si un mare aparator al dogmelor bisericesti. Lupta impotriva lui Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei, il numeste luptator si invatator al dreptei credinte. Recunoaste cele doua nasteri ale Fiului, adica pe cea vesnica din Tatal si fara trup si pe cea sub vreme, din Fecioara Maica, cu trup insufletit; marturiseste ca in Hristos sunt doua firi -dumnezeiasca si omeneasca, dar neamestecate, neschimbate, neimpartite si nedespartite.

Slujitori ai marelui Eftimie au grait despre dansul: "Nu l-am cunoscut mancand ori vorbind cu cineva fara de mare nevoie, afara de sambata si de duminica. Nu l-am vazut pe dansul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori sezand putin, iar alteori o franghie spanzurata intr-un colt al acoperamantului chiliei tinand-o cu amandoua mainile, se impartasea putin de somn pentru nevoia firii". Sfantul Eftimie cel Mare a trecut la cele vesnice la varsta de 97 de ani.

Troparul Sfantului Eftimie cel Mare

Veseleste-te pustie ceea ce nu nasteai, bucura-te ceea ce nu aveai durere, ca ti-a inmultit tie fii barbatul doririlor celor duhovnicesti, cu buna credinta sadindu-i, cu infranarea hranindu-i, spre savarsirea bunatatilor. Cu ale carui rugaciuni, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.

[caciantoni]

 Despre vaccinare la copii

 

 http://www.televiziunea-medicala.ro/care-sunt-efectele-reale-ale-vaccinurilor-si-ce-pot-face-parintii/

[caciantoni]

Icoana Maicii Domnului "Mangaietoarea" - Paramythia

 

Icoana Maicii Domnului cea numita "Paramythia", adica "Mangaietoarea" sau "Ocrotitoarea", este una dintre icoanele facatoare de minuni ale Nascatoarei de Dumnezeu pastrate in Manastirea Vatoped, din Sfantul Munte Athos. Este o icoana in fresca, nefacuta de mana omeneasca, ci schimbata prin voia lui Dumnezeu.

Sfantul Munte Athos este un loc ocrotit de Maica Domnului. Multi l-au numit "Gradina Maicii Domnului". In acest loc sfant, viata zilnica se intrepatrunde in mod obisnuit cu minunile. Fiecare calugar athonit a vazut sau a trait minuni ale Nascatoarei de Dumnezeu. Pentru minunile savarsite de Maica Domnului, icoanele ei, pastrate in bisericile manastirilor, sunt ferecate in aur si impodobite cu pietre si bijuterii scumpe.

"Fiind turma inconjurata de cei care o lupta si-nversunati prigonitorii asupra oilor tale, Curata, ai vestit pe robul tau, graind aievea catre el. Pentru aceasta, cetele de monahi tie iti striga, Maica: Slava, Preacinstita, ajutorului tau, slava ocrotirii tale, slava tie, Mangaietoare, una Atotlaudata." (Troparul icoanei Paramythia)

Sapte icoane facatoare de minuni

Manastirea Vatoped, a doua in ierarhia manastirilor din Sfantul Munte Athos, dupa Manastirea Marea Lavra, a fost construita, asa cum ne spune traditia, de insusi Sfantul Imparat Constantin cel Mare (324-337). Fiind distrusa de imparatul Iulian Apostatul, ea a fost rectitorita de imparatul Teodosie I cel Mare (379-395), in semn de multumire catre Maica Domnului, pentru salvarea minunata a fiului sau, Arcadie.

Potrivit unei vechi legende, corabia pe care se afla tanarul Arcadie a naufragiat, iar Maica Domnului l-a salvat in chip minunat, ducandu-l in locul pe care a fost zidita mai apoi manastirea. Oamenii imparatului l-au gasit dormind sub o tufa de maracini. Aceasta legenda a dat si numele manastirii, prin unirea cuvintelor grecesti "vato" (tufa) si "paedion" (copil), care inseamna "copilul din tufis".

Istoria manastirii se impleteste cu istoria icoanelor minunate, prin care Maica Domnului a dat semne ale dragostei sale, ferind manastirea de atacurile piratilor, inmultind untdelemnul in camarile acesteia si vindecand de boli sau pedepsind indrazneala unor vietuitori din manastire, a Imparatesei Placidia sau a turcilor.

Icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului care se pastreaza la Manastirea Vatoped, sapte la numar, sunt: "Vimatarissa", adica "Altarita"; "Paramythia", adica "Mangaietoarea"; "Pantanassa", adica "Vindecatoarea de cancer"; "Elaiovrytissa", adica "Izvoratoarea de untdelemn"; "Antiphonitria", adica "Impotriva glasuitoarea"; "Esphagmeni", adica "Cea Injunghiata"; "Pyrovolitheisa", adica "Cea Impuscata", aceasta din urma aflandu-se deasupra portii de intrare in manastire.

Icoana Maicii Domnului "Mangaietoarea" - Paramythia

Icoana Maicii Domnului "Mangaietoarea" - Paramythia - este o icoana facatoare de minuni pastrata in Manastirea Vatoped. Aceasta icoana este, de fapt, o fresca din secolul al XIV-lea care s-a aflat mai intai in pridvorul bisericii mari, in fata Paraclisului Sfantul Nicolae. Dupa savarsirea minunii, insa, ea a fost stramutata intr-un paraclis inchinat ei: Paraclisul Maicii Domnului "Mangaietoarea" - Paramythia.

Aceasta icoana este legata de minunea in urma careia Maica Domnului si Pruncul si-au schimbat forma fetei si pozitia corpului. Este o icoana nefacuta de mana omeneasca, deoarece s-a savarsit in forma de astazi prin harul lui Dumnezeu, dupa interventia minunata a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea manastirii.

Exista in trecut obiceiul ca, iesind monahii din biserica, dupa savarsirea slujbei de dimineata, sa se inchine fiecare la icoana Maicii Domnului din privdor si, tot acolo, staretul sa dea portarului cheile de la poarta cea mare a manastirii, inchisa peste noapte, pentru a o deschide.

In data de 21 ianuarie 1320, cand staretul a dat portarului cheile, icoana Maicii Domnului, pictata pe zidul bisericii, s-a insufletit deodata, iar Nascatoarea de Dumnezeu a zis cu voce tare: "Nu deschideti astazi portile manastirii, ci urcati-va pe ziduri si alungati mai intai piratii!"

Atunci, indata, Pruncul Iisus si-a intins mana si a acoperit gura Maicii Sale, in semn de tacere, zicand: "Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasa-i sa fie pedepsiti, dupa cum merita, caci si-au lasat neimplinite datoriile lor calugaresti!" Atunci, cu indrazneala de maica, Nascatoarea de Dumnezeu a indepartat mana Pruncului, coborand-o de la gura sa, si, indreptandu-si capul spre dreapta, a zis staretului a doua oara: "Nu deschideti astazi portile manastirii, ci urcati-va pe ziduri si alungati piratii cei ascunsi pe tarm!" Apoi, a continuat: "Luati aminte si pocaiti-va, caci Fiul meu s-a maniat pe voi!" Apoi, a zis iarasi: "Astazi nu deschideti portile manastirii."

Dupa aceasta minunata descoperire a milei Nascatoarei de Dumnezeu catre oameni, icoana in fresca de pe zidul manastirii a ramas in pozitia aceea, diferita de cea dintai, spre aducere aminte. Chipul Fecioarei a ramas plin de blandete si de mila, in timp ce chipul Pruncului a ramas cu o miscare aspra, de Judecator.

Cuviosul Neofit Vatopedinul, pe cand se afla cu ascultare la un metoc al manastirii, in insula Evia, s-a imbolnavit si a rugat-o pe Maica Domnului sa nu-l lase sa moara departe de manastirea lui athonita. In vremea rugaciunii, in taina inimii sale, el a primit cuvant de la Maica Domnului: "Neofite, mergi la manastirea ta si, dupa un an, sa fii gata." Intors in manastire, dupa exact un an, in timp ce trecea pe langa paraclisul icoanei Maicii Domnului "Paramythia", cuviosul a auzit: "Neofite, vremea iesirii tale a sosit!" Apoi, si-a cerut iertare de la intreaga obste si a adormit lin in Domnul.

De atunci si pana astazi, calugarii din Manastirea Vatoped ii multumesc cu lacrimi Maicii Domnului pentru ajutorul primit in tot ceasul. In fiecare vineri, in paraclisul unde se afla icoana, se savarseste Sfanta Liturghie, iar Paraclisul icoanei se canta in fiecare zi. Candela de langa icoana lumineaza tot timpul chipurile inchinatorilor. Exista obiceiul ca tunderile in calugarie sa fie savarsite in acest paraclis, inaintea Maicii Domnului.

Prin aceasta minune s-a facut inca o data vadita indrazneala de Maica a Nascatoarei de Dumnezeu catre Fiul ei. Ea mijloceste si astazi pentru izbavirea neamului omenesc, prin rugaciunile ei, din pedepsele pe care le merita pentru multimea pacatelor lui.

 

http://www.crestinortodox.ro/icoane-facatoare-minuni/icoana-maicii-domnului-mangaietoarea-paramythia-143800.html