Problema de adolescenta

[adolescenta]

Credeți-mă că m-am saturat până peste cap,încep să urasc ceea ce trăiesc.

Discuțiile,evident,continuă.Tata nu prea se mai bagă,doar așa,pe alocuri,în schimb soția tatălui îmi face capul franjuri,îmi spune că mama mă influențează negativ in continuu,că sunt aeriană și proastă(aceleași replici),că eu n-am nevoie de mama ci ea are nevoie de mine,că e excentrică (asta pt că era îmbrăcată într-o rochie portocalie,nici mie nu mi se permite să port haine prea colorate în afara de roșu,negru,albastru,alb,roz),să mă gândesc că eu n-am nevoie de afecțiune la vârsta asta și că degeaba îmi spune mama să învăț,degeaba mă sfătuie că nu mă ajută,că la anul se îndoiește că îmi vor permite să mă mai văd cu ea și că s-ar putea ca în timp ce o să vrea ea să mă ia în concediu să se ducă și ei așa că trebuie să merg cu ei,doar n-o s-o aleg pe mama în defavoarea lor?!

Mă simt aiurea,în legătura cu plecarea mamei m-am liniștit,m-a sunat ieri și mi-a spus că a ajuns cu bine,am vorbit cu ea.Însă m-am saturat să continuăm aceleași discuții,să mă înnebunească de cap!!!

Am vorbit ieri cu mătușa mea maternă,o femeie pe care o iubesc tare mult și în care am cea mai mare încredere,i-am povestit situația și mi-a spus să îi povestesc și mamei tot,poate îi deschid ochii eu.Mi-a spus că îi spune mereu că îmi simte lipsa,că mă vrea lângă ea,dar a spus că ea(mătușa)nu înțelege de ce mama nu ia măsuri și de ce i-a trebuit să viziteze atâtea părți din lume în loc să strângă bani pt mine?Mi-a spus că toți 3 sunt niște egoiști,se gândesc la ei,ceea ce e adevărat,unul se gândește să mă ia cu el când vine în țară și să stau lângă el,celălalt se gândește să nu mă lase,altul o judecă și o bârfește pe mama și tot așa.

În ultimele zile,ei (tata și soția lui)nu au făcut decât să prind o aversiune față de ei,pt că ,comportamentul lor a fost deplorabil,judecă fără să știe și critică orice aspect.Nu vor să înțeleagă ce e în sufletul meu și vor să să-mi dea impresia că am trait aici o viață perfectă.E adevărat că m-au ajutat,că dacă nu eram aici nu știu cât de bine învățam,în ce situație eram,însă și aici am trăit episoade în care s-au certat și tata a plecat în miezul nopții,lăsându-mă pe mine să sufar și să-mi fie frică,și altele,pe care nu are rost să le spun.Dar tot gândindu-mă,îmi dau seama că am trăit și aici destule.

Și nu,nu mă gândesc să mă duc la mama atâta timp cât nu sunt sigură 100% că are ce să-mi ofere,nici nu mă lasă inima să îi las după atâta timp,mai ales pe tata,dar ei îmi repetă că mă pot duce oricând la mama,că lor o să le treaca și că nu sunt sentimentali „pt a sta și a boci după mine”.E corect față de mine?

Nu știu cum să mai reacționez,n-am ce discuta cu tata.Nu mă înțelege.O lasă pe soția lui să-mi vorbească,să-mi spună ce vrea,el stă doar și ascultă și mai intervine din când în când,altfel puțin îi pasă.Deci înțelegerea pe care o voiam de la el,fiind părinte,tată!!,nu are de unde să vină.Nu înțelege nici măcar jumătate din cât aș fi vrut.

 

Revin mai târziu cu răspunsuri la ceea ce ați postat.Vă mulțumesc,incă o dată,pt timpul acordat acestui subiect

Editat de August 26, 2014

[eumada]

ESTI BINE PAPUSA?

[adolescenta]

Bună seara.

Mădă,îți mulțumesc că ai întrebat de mine.Sunt mai bine,zilele astea am fost încarcată cu temele,pt.că începe școala și nu îmi permit să mă duc cu temele nefăcute.

Despre situația mea....mi-e greu încă.Am impresia,câteodată,că o urăsc pe soția tatălui meu,câteodată urăsc ce spune,cum se comportă,mi se pare câteodată că se comportă așa urât,așa dur,o detest când o aud înjurând (și o face foarte des).

Vorbesc cu mama,mi-a spus că în curând îmi trimite un pachet și că vine în toamna acasă(nici nu vreau să știu cum va fi,cât mă vor stresa,cum se vor comporta,e un calvar,un calvar!!!).Nici nu îmi vine să le spun că vorbesc cu ea,că vine acasă,știu că urmează întrebările și comentariile,știu că trebuie să îi aprob,știu că va trebui să le povestesc cu lux de amănunte ce am vorbit cu mama,ce mi-a zis,și mă înfioară gândul acesta!

Weekend-ul acesta a fost botezul verișorului meu,de pe mamă,și mătușa m-a invitat la el.A vrut să rămân și sâmbăta seara,dum.fiind botezul,și dum.seara,pt că nu avea cine să mă aduca din localitatea aia,la 20 de km,și trebuia să vin cu un microbuz.Și tata nu a vrut să mă lase,a trebuit să mă rog de el,deși nu l-am bătut la cap,pt că știam că o să mă certe amândoi,doar m-am rugat la Dumnezeu să rămân o seară la matușa mea,să îi spun ce am pe suflet.Și am rămas duminică seara,am reușit să vorbesc mult cu ea,mă înțelege că mi-e greu și...vorba ei,nu am încotro.Trebuie să tac,să înghit...dar e greu!!!!

Au mai încetat,oarecum,cu comentariile.Dar zile bune m-au stresat cu critici emise de ei,pt ce?Ca să mă facă să îi urăsc?Cam reușesc....sincer.

Am citit Fluturi,de Irina Binder, și,dacă până acum am considerat că tata a făcut sacrificiul suprem că m-a luat la el,că nu orice băbrat face asta,mi-am dat seama că mai sunt bărbați care fac asta.Dar ca tatăl Irinei,sunt f puțini.Ăla, e într-adevar,un sacrificiu ce merită reproș(de fapt,ce vb,niciun sacrificiu nu ar trebui reproșat).Dar cam în asta constau zilele mele,în reproșuri mai ales din partea ei,m-a întrebat zilele trecute „Oare de ce mi-am complicat eu viața cu doi pisici și un copil care nu e al meu?Nu mai bine nu luam pe nimeni?” și mi-a spus că regretă multe alegeri pe care le-a făcut viațași că,dacă s-ar întoarce in timp,nu ar mai face aceleași alegeri.Și tata aprobă.....și tace.....

Nu știu ce să mai spun,încerc să mă concentrez la școală și mă rog la D-zeu să mă ajute și în toamnă să mă vad cu mama.Mama vine cu o zi după ziua mea,ar fi absurd,imoral,să nu mă vad cu ea!!!

Din păcate,toate reproșurile si vorbele spuse de ei nu mi-au făcut decât rău și dacă acum ceva timp îi apreciam din tot sufletul,acum urăsc multe lucruri la ei și la viața trăită.Și asta nu înseamnă,repet,că îmi iau tălpășita și plec.Nu,nu fac asta.Cel puțin când știu că,indiferent de tot ce aud aici,de tot ce trăiesc,îmi voi crea un viitor(sper..!).Cam astea sunt noutățile.Nici eu nu știu cum să mai gândesc și cum să reacționez câteodată.Doar că abia aștept să plec,abia aștept ca peste 5 ani (acum sunt a 8-a) să plec.Să plec la facultate,departe de tot ce e aici,de stres,de reproșuri,de rugăminți la Dumnezeu să o pot vedea pe mama.Și pun pariu că ,dacă o voi vedea, nu voi sta decât maxim 1 zi cu ea.E greu.Abia aștept să plec..

[eumada]

Off doamne mai fetita....

[paulinio]

Povestea continua cu aceeasi muzica.

Incearca sa povestesti cat mai putin de mama ta... la minim. Poate vine in toamna, poate nu. Eu n-as spune de pe acum ca or sa te toace pana vine... si poate nici nu reuseste sa vina. Mai vedem.

 

Totusi.... totusi sa stii ca multe din ce povestesti tu s-au intamplat si la familii cu parinti "buni"/naturali. Evident, melodia era alta dar tot in stilul asta. Era pe undeve pe aici o discutie cu "Copilul Captiv".... eu zic ca ti-ar folosi sa o citesti.

Trebuie sa-ti gasesti un mecanism de aparare...

Vorbeste cu parintii de acasa doar chesti ide baza, ignora comentariile si injuraturile si vezi-ti de treaba. Vorbesti cu mama si nu le povestesti lor... Lor povesteste-le ce faci la scoala.

[paulinio]

Hai ca l-am gasit destul de usor

Uite aici link catre ultimul capitol

http://comunitate.desprecopii.com/forums/topic/50258-copilul-captiv-9/

 

Dar as incepe de la primul... citeste ce pot face parintii, prin ce pot trece copii... Nu esti singura in situatia asta, nu esti singura cu poveste ciudata si incalcita.... nu esti singura. Va trebui tu sa cresti si sa te valorifici... e un pic mai greu dar e incercarea ta de maturizare.

Nu te agata nici de mama ta... e un fir subtire acolo... Pune-te pe TINE in centrul vietii tale. Anul asta inveti, anul viitor incepi liceul... putin cu cate putin vei avea mai multa libertate.

Poate la anul iti iei un job pe vara... asa vei sta mai putin cu ai tai si o sa ai si tu banutii tai.

[Sabina]

eu cred ca pobelme sunt intre tatal tau si partenera lui, si tu pici la mijloc.
 E foarte greu sa auzi negativism peste tot, dar nu este vina ta, trebuie sa stii ca nu este vina ta.
O sa inceapa scoala, tu o sa fii cuminte, o sa inveti, o sa ai poate meditatii.
 Incearca sa iei niste note bune asa in primele 2 3 , 4 saptamani de scoala, ca sa iti creasca moralul:
 si asa mai departe.

[adolescenta]

Povestea continua cu aceeasi muzica.

Incearca sa povestesti cat mai putin de mama ta... la minim. Poate vine in toamna, poate nu. Eu n-as spune de pe acum ca or sa te toace pana vine... si poate nici nu reuseste sa vina. Mai vedem.

 

Totusi.... totusi sa stii ca multe din ce povestesti tu s-au intamplat si la familii cu parinti "buni"/naturali. Evident, melodia era alta dar tot in stilul asta. Era pe undeve pe aici o discutie cu "Copilul Captiv".... eu zic ca ti-ar folosi sa o citesti.

Trebuie sa-ti gasesti un mecanism de aparare...

Vorbeste cu parintii de acasa doar chesti ide baza, ignora comentariile si injuraturile si vezi-ti de treaba. Vorbesti cu mama si nu le povestesti lor... Lor povesteste-le ce faci la scoala.

Asa am zis si eu,sa nu le spun de pe acum ca vine mama fiindca o sa ma dispere,o sa ma innebuneasca de cap.

 

Hai ca l-am gasit destul de usor

Uite aici link catre ultimul capitol

http://comunitate.desprecopii.com/forums/topic/50258-copilul-captiv-9/

 

Dar as incepe de la primul... citeste ce pot face parintii, prin ce pot trece copii... Nu esti singura in situatia asta, nu esti singura cu poveste ciudata si incalcita.... nu esti singura. Va trebui tu sa cresti si sa te valorifici... e un pic mai greu dar e incercarea ta de maturizare.

Nu te agata nici de mama ta... e un fir subtire acolo... Pune-te pe TINE in centrul vietii tale. Anul asta inveti, anul viitor incepi liceul... putin cu cate putin vei avea mai multa libertate.

Poate la anul iti iei un job pe vara... asa vei sta mai putin cu ai tai si o sa ai si tu banutii tai.

Multumesc pentru link,am inceput sa citesc de acolo.O sa incerc sa ma pun pe mine in centrul vietii,sa ma stradui sa fie totul bine,sa invat si sa merg la o facultate,sa plec de aici.

 

eu cred ca pobelme sunt intre tatal tau si partenera lui, si tu pici la mijloc.

 E foarte greu sa auzi negativism peste tot, dar nu este vina ta, trebuie sa stii ca nu este vina ta.

O sa inceapa scoala, tu o sa fii cuminte, o sa inveti, o sa ai poate meditatii.

 Incearca sa iei niste note bune asa in primele 2 3 , 4 saptamani de scoala, ca sa iti creasca moralul:

 si asa mai departe.

Asa o sa incerc sa fac,o sa incep cu niste note bune si sper ca tot anul sa am astfel de note,macar atata bucurie si satisfactie sa am,altfel...

 

Altfel...m-am saturat!!Chiar m-am saturat pana peste cap,ma enerveaza amandoi,am inceput sa ii urasc.E un sentiment tare ciudat ceea ce simt,pecare nu l-am simtit fata de nimeni,e un sentiment de repulsie.Ma enerveaza orice vorba spusa de ei,ma enerveaza cum pocesc cuvintele,ce cuvinte formeaza prin derivare,cuvinte de care n-am auzit in viata mea,sau felul cum se exprima.Tata o copie f mult pe ea,mai ales la vorbe,am inceput sa urasc cand vad cum vb tata la telefon si ea adauga ce sa mai spuna,se baga peste el.Astazi am purtat o discutie cu ea referitor la profilul la liceu,i-am zis ca vreau sa-mi fac ce-mi place,ca nu vreau mate...si a inceput sa ma certe,ca eu n-am treaba cu romana,ca nu sunt realista(tocmai,sunt f realista,sunt constienta ca nu ma descurc la mate,de aceea optez pt romana),ca ma mandresc degeaba ca ma descurc la romana pt ca sunt varza la gramatica(....n-a stat niciodata sa faca teme cu mine la romana,deci...),ma dispera!!!!Imi vine sa plang de nervi,ma doare asa tare!!!Si tata face pe mutulica,n-a zis nimic la toata discutia asta.Nu stiu ce sa mai fac,daca acum ceva timp ma enerveau si detesam anumite vorbe pe care le spuneau,felul cum poceau cuvintele si cum gandeau,acum...acum,insa,chiar ii urasc.E urat cum gandesc,sper doar sa spun eu ca ii urasc,sa nu fie vorba de ura,n-as vrea sa ma domine acest sentiment urat,dar nu stiu de ce simt toate astea, de ce mi-e greata de multe ori sa vin in casa,sa ii aud,sa stau acasa...e atat de banal acasa,pe fiecare il preocupa viata lui,adica unul sta la tv,celalalt la calculator,eu ori citesc,ori la pc...niciodata nu facem nimic impreuna,ea prefera sa stea la laptop la filme,tata si el de obicei la calculator...m-am saturat de banalitate,m-am saturat de tot!!!

Mama mi-a spus sa nu ma stresez in legatura cu examenul,ca n-are rost,ca oricum ma voi descurca...si ea ce spune???Spune ca mama e o proasta ,cum de si-a permis sa imi spuna sa nu ma stresez,adica de ce sa nu ma stresez?Si i-am spus ca mama mi-a spus asta gandindu-se la sanatatea mea,pt ca sunt multe boli de la stres,mai ales cancerul.Si ea mi-a zis sa o las in pace,ca ii vine sa rada de ce debiteaza mama,ca poti face cancer de la stres,de la invatat,si ca sa nu ii mai spun ei atat ca mama mi-a spus sa nu ma mai stresez.Si muuuuuulte alte discutii...nu mai stiu ce sa mai fac,cum sa reactionez,ma simt disperata,am clipe in care am impresia ca urasc viata pe care o am,am clipe in care as vrea sa plec de tot de aici si sa nu ma mai uit...

Daca am ajuns la sentimentul de ura,e clar ca vina le apartine.Si ma doare.E greu.

[mihaela_s]

Imi pare rau ca treci prin asta...stii, este o vorba: spune ca ei si fa ca tine. Daca acasă cu tatăl tau si cu soția lui nu ai cu cine discuta, nu îți accepta părerile si ideile, nu se bucura pentru tine, pentru ceea ce esti tu, încearcă sa eviti discuțiile. Povestește cu ei cat mai putin. Probabil te întreaba si atunci încearcă sa fii evaziva cu răspunsurile. Îndreaptă-te către cei de la care ai înțelegere si susținere: mama, matusa ta si cine mai e.

 

Primești pedepse acasă daca vii cu note proaste? Oricum matematica e materie de bac, nu? Stiu ca nici fetelor mele nu le place mate, dar le încurajez cat pot si oricum e materie obligatorie, nu se poate sari peste ea, indiferent de profil.

[andacos]

Cred ca ai ajuns in punctul de care tatal tau si sotia lui,au incercat (cum au putut ei)sa te fereasca.

 

Cred ca ai ajuns in punctul de care lor le era frica.

 

Mamei tale i-ai spus de ceea ce gindesti,de ceea ce simti?Care sunt sfaturile ei,atitudinea ei vis a vis de starea ta?