Problema de adolescenta

[Sabina]

au voie sa le fie teama, dar trebuie sa se comporte ca niste adulti, nu ca niste copiii .

 

iar problema asta nu e ceva ce dispare daca ei o „repara”.

 

 Solutia o vad in comunicare, in mod normal mama vitrega nu are ce sa o vorbeasca de rau pe mama naturala in fata copilului, caci nu face altceva decat sa o raneasca inutil, si nu o consider malefica sau mai stiu eu ce, pur si simplu nu se pricepe, dar ar trebui sa priceapa.
 iar tatal ar trebui sa ii spuna fetei ca o intelege si sa o consoleze cu adevarat in dorul ei de mama, nu sa ii scoata ochii ca ‚ai camera de 30 de mil si te duci cu maica-ta la suc?”

 Fiecare are dreptul sa simta ce doreste: teama, iubire etc, fiecare dupa caz, dar cand e vorba de actiune, binele copilului nu inseamna sa il feresti de dezamagiri, ci sa il inveti CUM se trece peste dezamagiri.

[andacos]

 

 Solutia o vad in comunicare, in mod normal mama vitrega nu are ce sa o vorbeasca de rau pe mama naturala in fata copilului, caci nu face altceva decat sa o raneasca inutil, si nu o consider malefica sau mai stiu eu ce, pur si simplu nu se pricepe, dar ar trebui sa priceapa.

 iar tatal ar trebui sa ii spuna fetei ca o intelege si sa o consoleze cu adevarat in dorul ei de mama, nu sa ii scoata ochii ca ‚ai camera de 30 de mil si te duci cu maica-ta la suc?”

 

Eu zic ca e usor sa vorbesti-nu ma refer la tine in mod special,din afara problemei.

 

In mijlocul ei e alta situatia,sunt alte conjucturile,viata e alta ,mai bine spus si mai ales cind esti tu prins in ea.

 

Oamenii ,parintii reactioneaza neasteptata in fata fricii si da...rmain la ce am spus,tatal si mamei vitrige ,le este frica pur si simplu.Si repet,da...auvoie s ale fie frica1

 

PS:Si sotul meu a spus ca-i este frica ...el investeste sentimente in copilul meu si mai tirziu situatia se poate capata un alt curs...(sigur partea asta a mesajului meu poate fi interpretata si puricata ...insa imi asum "consecintele "sa spun asa,pentru ca eu am inteles foarte bine ce  avrut atunci sa spuna sotul meu-"tatal vitreg" al copilului.

 

PS 2...hai mey ,nu mai tot speculati faza cu camera de 30 milioane-ma refer la voi audltii ce tot aduceti in discutie asta...si eu ii spun uneori lui fii mio"ti-am luat pantofi sport de x euro si i-ai terminat intr-o luna" ...ca exemplu.Asta nu inseamna ca-i scot ochii cu ce am facut pentru el...

[andacos]

Voiam s amai spun ca indiferent de ce si cum va fi...copilul asta va fi "impartit"sufleteste intre ideea de mama -ce n-o poate avea,nu din vina ei-a a dolescentei adica...si tatal ei si sotia lui.

 

Nu...mama nu i-o poate lua nimeni,insa si frica tatalui la momnetul d efata,trebuie inteleasa.

 

Nu cred ca adolescenta isi va lua curajul sa discute cu el-cu tatal ei,tocmai datorita celor spuse mai sus...datorita impartirii asteia sufletesti.

[Katya]

Pacat ca se incearca infierarea mamei vitrege.

 

 

JG, mersi de raspuns .

 

Alizee, nu se incearca infierarea mamei vitrege. Se incearca sa i se spuna Adolescentei ca e normal sa traiasca dilemele pe care ea le traieste, respectiv ca e normal sa-ti iubesti mama naturala chiar daca aceasta e criticabila si e la fel de normal sa-ti critici mama vitrega, chiar daca aceasta te creste .Eu astea am inteles ca au fost nelamuririle Adolescentei. Nu am indemnat-o la rascoala, la ura fata de mama vitrega, am incercat sa o ajut sa inteleaga ca e normal ce simte si mai ales si f important, sa nu se simta vinovata, responsabila si datoare mai mult decit e cazul. Am vazut ca e inteleapta si matura, cu bun simt, deci sint sigura ca va sti ce si cind sa spuna, ce sa ceara si de la cine astfel incit sa nu raneasca si macar sper ca se va simti mai usurata dupa ce a vazut ca a fost inteleasa de noi pe aici.

 

Cit despre exemplul cu fata crescuta in batai de mama vitrega si tatal, nu-si are locul aici, ca sa ce? Sa se simta fata asta si mai datoare ca macar nu e batuta sau cum?

 

De ce nu dam si alt exemplu: noua ne-ar placea, pt copilul nostru, o mama vitrega ca a Adolescentei?

 

Andacos, tu pe copilul tau il consolai dupa intilnirile cu tatal lui, dar Adolescenta iti pare consolata de ai ei dupa furtuna emotionala adusa de mama ei? Nu-ti pare ca, din contra, acestia o perturba si mai mult, ca o fac sa se simta vinovata, ca ii reproseaza fel de fel, ca ii limiteaza chiar accesul catre mama, ti se pare normal ce traieste copilul?

 

(Eu vad o  diferenta de la cer la pamint si intre ce reprosuri face o Mama copilului in privinta adidasilor (poate fi orice, e doar un ex) sau orelor la care vine acasa si reprosurile facute de o mama vitrega. O Mama reproseaza cu mila, cu inima, cu iubire, o mama vitrega reproseaza cam ca o soacra.)

 

In sfirsit,dupa mine, cind ai un parinte vitreg, esti obligat, ca si copil, sa fii cuviincios, sa respecti 'codul' familiei respective, dar sa stii ca ai si dreptul la viata ta afectiva si sa pui si limite acolo unde simti ca esti invadat, cum e cazul Adolescentei, in iubirea fata de mama ei. Iar parintii tb sa astepte de la copil acelasi respect fata de 'regulamentul interior' si, daca pot sa-l iubesca, f bine pt ei, daca nu, macar sa nu-l necajeasca.

 

Adolescenta draga, vei reusi! [flo2] Doamne ajuta! 

[adolescenta]

Bună ziua.

 

Permiteți-mi să nu vă răspund,deocamdată,la sfaturile/mesajele postate recent,pt că in momentul actual nu mă simt în stare.

Ieri am petrecut o zi alături de mama,o zi frumoasă.Astăzi,așa cum știam,a plecat.N-am să vă descriu ceea ce simt,nu vreau sa scriu „romane” lacrimogene pe aici,deși e lesne de înțeles că starea mea de spirit nu e,nicidecum,frumoasă.Cu atât mai mult cu cât am fost primită cu sulițe și trâmbițe acasă...

Am ajuns plânsă,dar e și normal,nu?Spun eu.Evident,am fost luată la impins vagoane,făcută din nou proastă,tolomacă pt că „plec urechea la ceea ce spune mama”,pt că „m-a influențaț foarte tare”,pt că acum,venită de la mama,am o față de copil prost și aerian.Toate astea spuse de mama vitregă.Și au reînceput reproșurile cu faptul că ei,din nou,s-au relaxat în camere separate,că înainte să vin eu la ei,ei nu s-au certat absolut deloc,că fac sacrificii enorme pentru mine, au cheltuit bani pe „cu..... meu”.Și am vorbit și eu,i-am spus lui tata că ar trebui să mă înțeleagă,că legătura mama-copil nu se rupe niciodată (și aici am spus că așa a zis și o prietenă de-a mamei,pe care o cunoaște și el,o tipă deșteaptă). Și soția tatălui zice că,dacă femeia respectivă a spus acest lucru,e proastă. Și tata mi-a zis că legătura asta poate fi ruptă cu conștiința,că sunt prea sentimentală și că mama nu merită nimic.Și ne-am certat.

Ok,mama a greșit cu multe.Dar ei m-au luat!!!Ei au vrut să ma ia,nesiliți de nimeni,și de ce,Doamne iartă-mă,îmi fac un calvar reprosându-mi?Sau de ce nu își aduc aminte că,acum 5 ani,mama a deschis proces de reîncredințare și că a încercat totuși să mă ia?De ce nu își aduc aminte că mama și bunica(Odihnească-se in pace!) mă sunau și încercau sa vorbească 5 min cu mine,iar tata nu mă lăsa?Că veneau să mă vadă în pauze și că atunci când mama mi-a adus niște iaurturi,fructe și dulciuri la școală,într-o pauză,le-am luat și,după ce am ajuns acasă,mi-au fost trântite în mijlocul holului și m-au certat toată ziua aceea că mi-am permis să iau așa ceva de la mama?Sau că de ziua mea mama mi-a adus un tort și un cadou și n-am vrut să le iau pt că nu mă lăsa tata să iau lucruri de la mama?Și multe alte lucruri pe care mi le amintesc foarte bine,dar pe care nu are rost să le înșir aici,am spus doar câteva dintre ele.

M-am săturat să aud aproape tot timpul reproșuri și jigniri la adresa mamei.NU e chiar cum vor ei să pară,în alt fel au dreptate,însă mama s-a îndepărat de mine și datorită lor, pt că da,venea în țară și ne vedeam în pauze,la școală,ori doar câteva ore.

Și da,mama are dreptate,de ani buni mă sună doar când nu sunt ei acasă,după-amiază,după ce termin orele,asta pt că eu nu mă simt bine când e tata în preajmă și aude tot ce vorbesc.Iar,evident,după ce vorbesc cu mama,când mă sună,trebuie să le spun că m-a sunat și să le spun ce am vorbit cu ea.Odată îmi amintesc că n-am vrut sa povestesc,iar soția tatălui meu i-a spus lui tata să mă întrebe el ce am mai vorbit cu mama că se vede că eu nu vreau să îi spun ei.

Ieri am trecut prin fața blocului cu mama,s-a nimerit să fie soția tatălui pe geam,și azi mi-a zis că și-a dat seama că mama mă domină,imi arăta ea mie cum mi-a luat mama geanta de pe umăr și eu imediat am percutat,și mi-a spus că mama era îmbrăcată ca la circ (mie mi s-a părut decentă,o rochie lungă,portocalie),mama mea vitregă îmbrăcându-se în majoritatea culorilor sumbre(nu o judec,să nu se înțeleagă gresit)și mi-a spus că ar trebui să îmi fie rușine cu ea și că nu înțelege de ce mă ținea de mână pe stradă.De ce mă ținea?pt că am vrut și eu să mă țină,pt că nu mi se pare nimic anormal.

Le-am zis astăzi că mama mi-a lipsit,le-am zis că îmi lipsesc îmbrățisările,pupăturile ei,iar ea a început să râdă,mi-a zis că o fac să râd că îmi lipsește așa ceva când in un an-doi o să mă pup cu un băiat pe stradă.Acum,după părerea voastră,se compară pupatul și îmbrățisarea mamei cu aceea a unui iubit,a unui bărbat?Se poate pune egal între ele?Că eu mă îndoiesc...

Și sunt mai multe de zis,de când am venit plâng și sunt certată că sunt prea sentimentală și amenințată(nu de tata!!!!de soția lui)că până voi implini 18 nu o să mă mai văd cu mama dacă continui așa,iar tata mi-a spus că dacă vede că o să mai fiu așa,îmi va face zile fripte și o să-mi doresc să mă duc la mama.

Ce ziceți voi?Cum mă simt eu?Ce e in sufletul meu acum gândindu-mă că mama a plecat și că ei mă ceartă în halul asta,nu mă înțeleg?Eu nu vreau sa fiu dură,nu vreau să n-am niciun pic de sentimente în mine,nu vreau să nu țin la mama.Mă doare sufletul și încep să se adune atâtea frustrări în mine încât stau și mă gândesc ce o să fac.Anul ăsta încerc să îmi canalizez toată forța și răbdarea către examen și de la anul voi decide dacă plec de aici sau răman.Pt că doare,e dureros,o doare și pe mama că,atunci când vine,odată pe an,trebuie să negocieze cu tata pt a mă vedea,cu termen limită,e dureros și pt ei cu sacrificii făcute pt mine...Dar mai presus de toate,e dureros pt mine.Și nu îmi înțeleg cei cu care stau durerea.

M-aș mai lungi,s-au zis multe vorbe azi,mi se bagă pe gât că sunt locuri și la profesională,și la profile mai nașpa,licee mai nașpa,nu neaparat mate-info sau filo,așa că nu e nicio problemă...(spune soția tatălui meu).Nu știu ce să mai zis sau să fac.Îmi pare rău că trebuie să scriu asemenea rânduri,dar aici găsesc și am găsit înțelegere și sfaturi.Și credeți-mă că aș vrea să fiu și eu un copil ca majoritatea prietenilor...un copil fericit,cu ambii părinți aproape.Mi-am dat seama că degeaba ai condiții și bani dacă n-ai liniște și fericire,și acum îmi înțeleg o prietenă care n-are f mulți bani(nici săracă nu e),dar are niște părinți extraordinari,și ea e o copilă extraordinară.Mă opresc aici.

 

O duminică frumoasă vă doresc.Mai revin cu rânduri,dacă nu deranjez.

[eumada]

Relatia tatalui tau cu actuala sotie e pe duca.Daca ei se relaxeaza separat...atunci e clar.Nici nu stiu ce sa-ti spun ,mai papusa.

[andacos]

Katya,oamenii aia incearca -cum pot ei,cum ii duce capul,sa-si protejeze copilul,sa n-o vada suferind(ca acum...)...

 

adolescenta,ma doare pe mine durerea ta...insa tu stii bine,ai repetat de citeva ori la subiectul asta,ca stii ca ei iti vor binele...si chiar daca nu au maniera potrivita neaparat.ei exact asta incearca ,sa te scuteasca de durere,de suferinta.

 

Era normal ca tu sa fii rascolita dupa vizita mamei tale,iar ai tai stiau ca asta se va intimpla.

[andacos]

Relatia tatalui tau cu actuala sotie e pe duca.Daca ei se relaxeaza separat...atunci e clar.Nici nu stiu ce sa-ti spun ,mai papusa.

Mey Madalina...dar la un alt subiect spuneai ca nu e nicio problema s apetreci separat de sot sau sotie...ce te face pe tine sa crezi ca acum ,nu mai e asa.

 

Realitatae ei(a adolescentei) e acum distorsionata de suferinta...insa nu mama vitrega e problema.

[adolescenta]

Doamna Andacos,mi-aș dori să cred că nu vor să sufăr.Dar vă rog frumos să mă credeți că niciodată,absolut niciodată,nu m-a luat niciunul in brațe când plângeam sau sufeream.Mi se pare că am scris ,într-un mesaj anterior,cum mi-a zis soția tatălui meu când plângeam (că nu o impresionez,că pot plânge oricât).Și, dacă într-adevar nu voiau să sufăr,nu mai puneau și ei paie pe foc țipând la mine,reproșându-mi și jignindu-mă. Mi-aș dori să fie așa cum ziceti dvs,dar îmi dau seama că pe ei, mai ales pe ea,îi deranjează ideea de a o idolatriza,de a o iubi pe mama, de a-mi fi dor de ea. Ceea ce mi se pare firesc,normal, iar ei,pt aceste aspecte,mă judecă și critică. Și e dureros. Mă simt neajutorată,nici eu nu știu cum să mai reacționez,ce să gândesc. Mă sperie faptul că,calvarul abia incepe și că de acum,zile intregi,se vor uita urât la mine,îmi vor reproșa ceea ce le-am zis azi referitor la dragostea si dorul pt mama(sentiment reciproc în cazul amândurora),și că la fiecare ceartă îmi vor aminti. E greu.

[andacos]

adolescenta...repet,tu vezi datorita durerii ,lucrurile disproportionat,lasa timp(ce greu e sa-i ceri unui copil insa sa lase timp)sa treaca...orice ti-ar spune tatal si sotia lui acum...pentru tine,nu ar fi decit gaz pe foc.

 

Tu ai nevoie(sau poate asa crezi)de imbratisari si pupici,ei-tatal tau si sotia lui,nu stiu s ale dea sau poate le este teama sa le dea...asta nu inseamna ca nu te iubesc.

 

Sotul meu nu l-a pupat pe fii mio niciodata,se imbratiseaza ,isi dau mina de zile d enastere,revelion...insa sa se pupe niciodata...si totusi fiul meu vorbeste despre sotul meu ca desrpe...tatal lui.

 

Scrie aici si traieste-ti durere,ca asa trebuie ...decit s-o inghiti,ins aincearac sa nu emiti judecati(nici acum ,nici ai tirziu)cind esi suparata!Phuuu...nu am vrut sa sune decit ca o impartasire a proprie experienta...nu un "asa trebuie sa faci"!

 

edit :adreseaza-te pe forum cu andacos pur si simplu...apelativul "doamna"cam pune bariere si trepte pe forum,intre interlocutori

Editat de August 24, 2014