Ghetar: Pregatiri de iarna

[icailoaie]

mikyyy la multi multi ai fericiti!

 

michelle eu cred ca nu trebuie sa iti faci griji pentru will. E in perioada de crestere asa ca se inalta, slabeste dar atata timp cat mananca bine e ok. Mie sincer nu mi se pare slab. E doar grija ta de super-mama.

[Letitia1]

La multi ani Mickyyy!  [flo2]

 

la noi a inceput o noua serie din Dallas. Iubesc serialul asta!

Editat de Septembrie 28, 2014

[J G]

Sa vina si eu cu opiniile mele flower power :D

Zic din prima ca vorbesc din Romania (deocamdata) si din experienta personala.

Eu am inceput facultatea la 32 de ani, cand m-am hotarat ce ma fac cand voi fi mare. Pana atunci am lucrat, mereu, ama vut joburi bune in organizatii si am castigat mereu bine. Cand am avut nevoie de facultate, am facut-o.

barbate-miu nu are si nici nu va face facultate, n-are nici cursuri, nici atestari de vreun fel ci doar experienta. Lucreaza in toata Europa in companii de top, nu-l intreaba nimeni de sanatate. E drept ca el fiind in IT, poate e caz mai special.

 

Eu recunosc ca nu consider studiile ca un must... e drept ca, am mai spus, eu nu sunt competitiva, nu am pretentii mari de la viata, nu vreau sa ma imbogatesc. Ma doare in pix de pestigiul social... asa am fost intotdeauna. Nu pot sa ma masor pe mine, ca persoana, prin chestiile astea. Nu-I nimica rau cu cei care tin la lucrurile astea, nu ma intelegeti gresit, eu chiar apreciez mult ambitia si eforturile celor care-s competitivi.

Alta chestie e ca nu pot sa-mi fac planuri pentru Carla, nu stiu ce va vrea sa faca, daca, de exemplu, vrea sa fie casnica si sa creasca tzashpe copii? Sau misionara, sa-si dedice viata cine stie carei cauze? Ce-o sa ma fac cu ambitiile mele si viziunea mea de viata (aia ipotetica, pe care n-o am, adica).

 

Ca sa termin cu ciudateniile familiei G (si cu asta termin, promit) noi de exemplu suntem de principiul ca pana pe la 40-45 ne distram, ne plimbam etc, apoi ne ingrijim de batraneti. Acum de curand am inceput sa ne punem problema sa luam totusi un apartament in Bucuresti, nu casa cum de fapt ne-ar placea sa avem pentru familia noastra, ca de fapt nu ne-am hotarat daca si unde ne mutam, ca nu vrem sa imbatranim aici in Ro. Dar vom lua un apartament, sa fie. Apoi cand ne hotaram pentru vreo alta tara ne gandin si la o casa.

Pana atunci, living the life.

Nu va ganditi ca n-avem economii si asigurari ceva, avem. Dar. N-avem planuri foarte clare si serioase... nu strangem din fund pentru asigurarile astea.

[BellaDonna]

JG [flo2]

Sa vina si eu cu opiniile mele flower power :D

Zic din prima ca vorbesc din Romania (deocamdata) si din experienta personala.

Eu am inceput facultatea la 32 de ani, cand m-am hotarat ce ma fac cand voi fi mare. Pana atunci am lucrat, mereu, ama vut joburi bune in organizatii si am castigat mereu bine. Cand am avut nevoie de facultate, am facut-o.

barbate-miu nu are si nici nu va face facultate, n-are nici cursuri, nici atestari de vreun fel ci doar experienta. Lucreaza in toata Europa in companii de top, nu-l intreaba nimeni de sanatate. E drept ca el fiind in IT, poate e caz mai special.

 

Eu recunosc ca nu consider studiile ca un must... e drept ca, am mai spus, eu nu sunt competitiva, nu am pretentii mari de la viata, nu vreau sa ma imbogatesc. Ma doare in pix de pestigiul social... asa am fost intotdeauna. Nu pot sa ma masor pe mine, ca persoana, prin chestiile astea. Nu-I nimica rau cu cei care tin la lucrurile astea, nu ma intelegeti gresit, eu chiar apreciez mult ambitia si eforturile celor care-s competitivi.

Alta chestie e ca nu pot sa-mi fac planuri pentru Carla, nu stiu ce va vrea sa faca, daca, de exemplu, vrea sa fie casnica si sa creasca tzashpe copii? Sau misionara, sa-si dedice viata cine stie carei cauze? Ce-o sa ma fac cu ambitiile mele si viziunea mea de viata (aia ipotetica, pe care n-o am, adica).

 

Ca sa termin cu ciudateniile familiei G (si cu asta termin, promit) noi de exemplu suntem de principiul ca pana pe la 40-45 ne distram, ne plimbam etc, apoi ne ingrijim de batraneti. Acum de curand am inceput sa ne punem problema sa luam totusi un apartament in Bucuresti, nu casa cum de fapt ne-ar placea sa avem pentru familia noastra, ca de fapt nu ne-am hotarat daca si unde ne mutam, ca nu vrem sa imbatranim aici in Ro. Dar vom lua un apartament, sa fie. Apoi cand ne hotaram pentru vreo alta tara ne gandin si la o casa.

Pana atunci, living the life.

Nu va ganditi ca n-avem economii si asigurari ceva, avem. Dar. N-avem planuri foarte clare si serioase... nu strangem din fund pentru asigurarile astea.

[flo2] ce frumos ai scris, cam la fel gandim si noi

[BellaDonna]

La Multi Ani! Mikyyy [deziuata] [deziuata] [deziuata] [deziuata]

[katy]

Sa Mai zic:) 

“The man who does not read has no advantage over the man who cannot read.” 

 Exact Asa si cu scolile. Eu inteleg sa se opreasca la un anumit nivel, cei care nu pot, nu au capacitati intellectuale sa faca fatza la o scoala cu exigente mari,( pana si aia pot face niste degreeuri Mai lejere de liberal art de exemplu care inseam a educative generala)  dar Ceilalti care pot nu au scuza, nici ei nici parintii lor. Pai sa am io copil care  e primul in clasa, in scoala, intr-o generatie:)( nu e vorba despre al meu da:) vorbesc in general)   si la 15 ani sa se hotarasca el ca vrea sa fie tamplar si sa sculpteze lemn o vitata I as scutura eu Putin pasiunea sa il readuc la realitate . Pasiunea se Mai si educa si poate fi foarte bine un hobby dupa ce ai un venit decent dupa ca ti ai tocit coatele in scoala. Poti sa iti mobilezi casa cu "pasiunea" insa concediile le faci din banii castigati cu coatele tocite. Statul social e dat clar in societatile americane de nr de ani in scoala, am prefer at sa o in doctrinez pe fiemea ca la scoala nu are alternative, pana la 25 de ani trebuie sa isi decida traiul si concediile de dupa:) . Si am plimbat o mult ca sa stie ce poate pierde:). 

[mihaela_s]

JG, ai fost foarte concisa si sincera. Un buchet mare de [flo2] . Mie mi-e cam frica sa zic asa in gura mare :)). Dar am zis putin pe ocolite...ca eu nu-mi fac vise pentru copiii mei. Sa isi faca ei vise pentru ei, eu am sa le sustin visele. Indiferent care vor fi. Am speranta ca ce am sadit se va prinde, dar cum nu pot sa stiu...le suflu in aripi. 

 

Si eu admir parintii ambitiosi, nu ii judec ca nu am de ce. [flo2]

 

buflea, mai bine zi ce mai fac muraturile tale, sa lasam veniturile vanzatoarelor ca sunt exact asa cum le-am spus. Si traiesc exact cum am scris.  

Am scris intr-un post anterior, citeste te rog, ce face diferenta in casa noastra.  [flo2]

[J G]

Nu e cazul de buchete de flori (va pup). Pe bune.

Ne raportam diferit la lume, la "sistem", mai ales, eu de exemplu nu cred ca daca inteligenta nu ti-e validata de sistem (prin diplome) nu are valoare - sau daca nu face bani, sau aduce stima etc, din aceeasi categorie.

Discutia mea cu Carla e simpla, daca la 18 ani se intretine singura si nu vrea sa continue scoala (sau vrea se ocupe de hobby-uri, lol), e problema ei. Daca vrea sa continue scoala  ajut cum pot. Desigur discutii cum spune Kati la 15 ani sunt un exemplu exagerat.

 

Eu recunosc ca apreciez ambitia doar cand e vorba de propria persoana. Asta ma face sa ma gandesc la o faza, cand ma indemna o matusa sa-l pun pe barbate-miu sa faca facultate (pe vremea aia nici eu nu aveam) si-mi zicea ca trebuie sa fiu si eu mai ambitioasa, hehe.

 

Lasand la o parte filosofiile, aseara am fost la Sala Palatului sa-l vedem pe Carlos Mencia, un comedian, mama cat am ras, m-au durut falcile. Voi mergeti la stand-up comedy?

[katy]

JG cand ti a trebuit ai fost dispusa sa mergi  la scoala. Oare daca ai fi 

continuat la 20 ..in loc de 32 nu exista un mic avantaj? Noi in principiu discutam scoala la 20 vs slujba fara scoala la 18. Si cred ca exemplul cu IT ul nu e prea potrivit, nu situ poate in Europa sunt slujbe bune  fara facultate in domeniu. In IT nu cred ca ai cum sa razbesti doar cu experienta, programarea se invata in scoala . Situ de exemplu ca fara diploma de specialitate, in America

96-2000 ( cand orice american care stia literele de pe tastatura se putea angaja in firme de It) nu iti dadeau visa de lucru. ( era musai bachelor daca veneai din Afara) . Ce a urmat, stiti, aia care stiau doar literele s au trezit peste noapte ca nu Mai e nevoie de ei, restul cu ceva cunostinte acumulate pe Bancile scolii au rezistat. Si acestora din urma le a fost greu pentru ca era concurenta mare, dupa boom firmele iti puricau resumeul pana la ultimul amanunt. Eu cred ca in situatii  de criza se vede utilitatea unei diplome muncite.

   Mihaela nu o lua personal, eu am fata si nu imi pot imagina ca la 18 ani sa imi spuna io ACu o sa fac ce vreau, ca nu Mai e treaba voastra...nici nu concep Asa ceva, cred ca nici ea de fapt nu concepe asta:) . Stie ca exista o ordine in viata ei, a noastra, o  percepe ca pe ceva obisnuit, firesc, sa stea in scoala pana obtine o diploma. Stie ca in america, si probabil oriunde in lume s ar duce, foaia asta de hartie e un must. Eu sincer ma minunez ca ai purerea sa " step back" si sa o lasi sa ia viata in piept Asa de cruda:) , eu as lua o pe campii sa  o situ prin lume la 18 ani...Accept insa ca nu tori suntem la fel:) . Sper sa nu te superi [flo2]

Editat de Septembrie 28, 2014

[J G]

Katy, la 18-2o de ani nu stiam ce vreau sa fac. Am inceput sa lucrez, am avansat, am trait, la un moment dat a inceput sa se clarifice ce vreau sa fac. Puteam sa raman in domeniul in care lucram, dar nu mi-a mai placut de nicio culoare.

 

Despre barbate-miu ce sa-ti zic? El chiar lucreaza in Europa, in firme foarte mari, consultant la proiecte de software. Are un record foarte lung, deoarece lucreaza de la inceputuri. E drept ca nu este angajat, ca probabil acolo I-ar fi trebuit studii (habar n-am), contractele sunt intre firme. Sper ca nu vrei sa spui ca nu ma crezi?

Nu stiu ce sa zic de experienta cu emigrarea in US, n-am incercat, e clar repet ca daca vrei sa te angajezi sunt niste conditii, el nu a prea fost angajat, a lucrat ani de zile ca freelancer.

Daca privesti chestia din perspectiva obtinerii unui job, vezi cumva, noi nu prea suntem oamenii joburilor, desi eu mi-am frecat coatele in birouri pana mi s-a acrit. El a avut ultimul job prin 1998, cred.

Si in mod clar n-a invatat programarea la scoala, LOL.