Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Universitatea Ghetarului: temele puilor de pinguini!


Recommended Posts

Revin ca eram pe telefon, greu de scris.

Deci Aqai, mi-ai luat cuvintele de pe taste. Una e sa: 1. ajuti cu donatii pe cei care au nevoi reale, exemplu: copii suferind de boli rare, "orfane" cum se mai numesc (pentru care nu se aloca fonduri pt. cercetare, una din ele daca nu ma insel este cea pt. care s-a declansat ice bucket challenge); animale abandonate sau specii pe cale de disparitie, etc; 2. sa practici a da inapoi comunitatii, aici intra actiuni de benevolat/voluntariat (care nu degeaba se numesc asa, presupun libera vointa a participantilor), strangeri de fonduri cu scopuri clare de bine al comunitatii;

si altceva e sa faci fundraising de dragul fundraisingului, cu obligativitate si hei-rupism, ca in exemplul lui Buflea. Da, de multe ori e chestie de orgoliu al cuiva (uite ce ma pricep eu la fundraising, ce initiativa am si ce proactive sunt).

 

Ce intelege copilul in ultima varianta? Ca e suficient sa ceri cu tupeu ca sa primesti, mizand printre altele si pe "embarassment" al multora, pe rusinea de a spune nu. Tupeismul asta in a cere este o valoare cultivata pe meleagurile nord-americane, cu care eu nu rezonez deloc. Dar copilul meu, nascut si crescut aici, e foarte posibil sa o imbratiseze, e o realitate.

Oricum, eu nu il voi incuraja in sensul asta, am fost invatata sa muncesc, sa merit ca sa primesc si o viata intreaga pana acum nu am primit nimic nemuncit, cu exceptia cadourilor de la parinti, poate.

 

Mai exista o componenta in aceasta frenezie a fundraisingurilor, una ipocrita. Pentru ca ipocrizie mi se pare mie ca, intr-o tara printre cele mai bogate ale lumii, Canada, sa se ceara bani unei populatii deja impovarate de taxe foarte mari (vorbesc de provincia Quebec acum), pentru diverse chestii ce tin de competenta statului: spitale, batrani, bolnavi, scoli, homelesi, saraci, etc. E o problema de gestiune bugetara si de redistribuire a veniturilor din taxe, pasata cu nonsalanta populatiei.

Prefer sa donez pentru cauze din astea "orfane" si sa stiu exact unde se duc banii. Pt. ca mai e o problema: sa nu credeti ca, daca nu suntem in Ro, nu exista si aici sarlatani si coruptie cu afaceri de "charities". Barbata-miu a intalnit astfel de sarlatani, cu patalama la mana de la nu stiu ce organizatie, lucrau on the road si puneau cati bani din donatii voiau in propriile buzunare.

 

Acestea fiind spuse, pretuiesc caritatea si compasiunea, le practic asa cum ma pricep si sper ca le insuflu copilului, dar in mintea mea nu se confunda cu actiuni de genul celor la care e nevoita sa participe Buflea cu ALex

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 687
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

 

 

 

acu, inainte sa va suparati pe mine, eu is chiar foarte deschisa si dornica sa aud exact, in cazul de acum, ce valori ganditi voi ca si-a insusit cineva din toata tarasenia asta. pe bune. ca eu v-am spus cum se vede din coltul meu. dar exact in situatia de fatza, nu generalizand, nu extrapoland, nu rezolvand toate problemele lumii - pe scurt, idealizand.

Isi insusesc exact valorile pe care parintele doreste sa le transmita.

 

Daca parintele ii spune ca nu e de acord si ca e un fel de cerseala asta isi insuseste.

Daca ii explica ca este o modalitate de a invata sa faca voluntariat pentru o cauza specifica varstei si interesului lui asta invata.

Daca ii spune ca uneori te poti baza pe cei de langa sa te ajute intr-o problema asta invata.

Daca ii spune ca e o forma de socializare si antrenament in a vorbi in public asta retine.

Daca ii spune....

 

Orice face copilul din ceea ce depaseste rutina zilnica nu este altceva decat o experienta binevenita si un pas inainte. 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ce zice Viviana am zis si eu, si la modul general, si in cazul de fata.

 

Tocmai spuneam ca si fii-mea s-a dus cu colega aia din usa in usa, deci in cel mai barbar si tupeist mod cu putinta (mie nu imi plac cei care vin la usa, care ma iau pe nepregatite) pentru fondurile scolii lor. Am intrebat-o chiar acum daca i se pare ca a cersit, si mi-a zis mirata: Nu, pentru ca am zis "Scoala noastra ar vrea..." - nu am cerut pentru mine.

Eu evit sa transmit impresiile mele acolo unde nu e ceva transant alb sau negru, si mereu ma uimesc reactiile copiilor. Cred ca daca i-am intreba, am vedea altceva prin ochii lor.

 

In alta ordine de idei, voiam sa o laud nitel pe maimutica. A fost singura din adunarea claselor 1-6 cu directoarea care a ridicat mana cand le-a intrebat doamna daca stiu de povestea Malalei Yousafzai, fetita care a luat Nobelul pentru Pace. A spus-o de-a fir-a par, cum i-am povestit-o eu weekendul trecut. I-a spus directoarea: Mna, acum mi-ai furat speechul!  [:)]

 

Deci din nou, ce le spunem noi ramane, dar au si ei pareri, si ca sa si le faca, trebuie sa treaca prin experientele/senzatiile respective.

E parerea mea, dar le ascult si pe ale altora  [:)]

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Viviana, de acord si cu tine (eu-s de acord cu toata lumea care vine cu pareri argumentate), ca iese copilul din zona lui de confort si asta e benefic.

Dar facand bilantul, prin prisma principiilor proprii ale fiecaruia, bineinteles, eu ajung la concluzia ca pe langa exercitiul asta bun, va ramane in minte cu ideea ca-i bine sa ceri fara sa oferi nimic. Sa ceri un lucru de care ai nevoie, dar pe care, strict in cazul asta, parintii isi permiteau sa ti-l dea.

 

Sunt multe ocazii in care copilul isi poate exersa autonomia, vorbirea libera in public. Incepand cu a-si cumpara o inghetata sau ceva de la cafeteria la scoala, la magazin, in parc, etc.

 

Plus ca, la magazine sunt trimisi sa ceara cu parintii in spate. La majoritatea celor timizi, neobisnuiti sa vorbeasca unor necunoscuti, cine credeti ca vor vorbi? Copiii sau parintii, numai sa treaca orele alea si sa stranga ceva?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ziki, poate Flavia sa citească cartea, Silvia a citit-o, e foarte accesibila pentru copii.

 

Eu rezonez cu Viviana. DAR in cazul in care parintele nu se simte confortabil, are prejudecăți ca ceea ce face nu e "bine" atunci e clar ca va transmite copilului exact reversul. Pe de alta parte va fi ciudat...copiii vb intre ei si daca unul dintre părinți va schimba 20 de dolari la banca si va da copilului banii, ce va spune copilul celorlalti?

 

Eu personal as spune foarte sincer: vin din alta cultura, imi pare rau nu pot face asta. Acceptati bani fara cerșit bine, altfel nu pot. Sinceritatea mi s-a parut mereu la cinste.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ah, Zenit, chiar ma gandeam ca cineva trebuie sa spuna ceva si pro-fundraising! [flo2]

 

Si eu cred ca noi asociem cu cersetoria pentru ca am avut exemple negative peste tot pe strazi, dar fundraising nu e acelasi lucru. Si nu e nici acelasi lucru in ochii copiilor.

Stiti deja ca stau intr-una din cele mai habotnico-catolice tari cu putinta, in care charity e ridicat la rang de arta, atunci cand are un scop. Charity omului de pe strada nu prea prinde, pentru ca se presupune ca cersetorul nu e implicat nici la biserica, nici in viata comunitatii cu vreun voluntariat, ci doar sta intr-un capat de pod (fara castane coapte) intinzand mana. Dar charity omului cu galeata, copilului cu carnetelul de la scoala, mamicii care vinde prajituri, aia da, da, si iar da. Pentru ca sunt elemente ale societatii care au nevoie de "mana de la mana", "pic cu pic", etc.

 

Acum un an jumate, cand am stat pe tusa 3 luni, m-am inscris la voluntariat si am ales o asociatie de prevenire a sinuciderii. La inceput faceam treburi statice de acasa, traduceam flyere si texte. Dar mai apoi m-au chemat la o "actiune" de doua zile in orasul meu, si am acceptat fara sa intreb ce presupune actiunea aia. Ei bine, era ajutor la asezat marfa in plase, contra unei contributii in galetusa de la casa. Vai, ma apucasera toate batzurile lumii, mi-era rusine, ma gandeam ca ii sparg unuia ouale prin plasa si ca imi varsa galetusa in cap, numai scenarii horror aveam. Apoi m-am prins ca lumea stia de sistem, spuneau din suflet ca da, vor ajutor, si faceau si small-talk cu mine despre plase, vremea de afara, sau asociatie. Dar a doua zi, am avut la rand un domn in varsta, care m-a intrebat direct pentru ce asociatie cer bani, si cand i-am spus, a incercat sa inceapa sa povesteasca despre baiatul lui care s-a sinucis la 19 ani, s-a inecat, a inceput sa lacrimeze, l-am trimis la directorul asociatiei care avea un stand la intrarea in magazin, iar cand a plecat a pus o suma mare in galetusa si ne-a spus "Keep up the good work, fight that thing, do what you have to do!".

 

A doua poveste e cu Flavia si motata de prietena ei musulmana (cea cu incidentul cu fuga de acasa) care au venit impreuna de la scoala la mine si mi-au zis ca pe drumul de intoarcere le-a spus doamna sa fundraise pentru un eveniment sportiv ale carui fonduri merg direct la scoala pentru diverse cumparaturi. Ei bine ele in loc sa vina direct la noi, parintii, s-au dus din usa in usa la vecini si au adunat 20 de Euro. M-am uitat pe carnetel, si nu cunosteam numele niciunuia din cei care au dat. Si din nou m-am minunat cat de receptivi sunt oamenii si cat de saritori atunci cand li se cere.

Cred ca foarte mult conteaza mesajul transmis copilului. Daca le spunem: Ha, ce de-a fraieri au dat bani, sau Ah la naiba, lasa ca-ti dau eu, ca mie nu imi plac cersetoriile mascate, el ramane cu impresia ca asta si e, ca si el poate fi fraierul cuiva, si ca cei care voluntariaza sunt cersetori. Daca le spunem si: Uite, un om complet strain a dat din putinul/multul lui ca sa te poti tu duce la...X, cred ca asa ii va si ramane parerea.

Acum nu spun sa traim toti pe un norisor roz si pufos si sa aruncam de pe el cu bani in capul tuturor, sa ploua cu bucurie. Dar o data pe an, daca-i musai sa fundraise, se poate face din asta o activitate fun si fara rusine. Cum era si vorba aia, nu e o rusine sa cazi, o rusine e sa nu te mai ridici (din capul podului). Tot asa, nu e o rusine sa mergi la sport pe banii unor oameni care au donat, rusine e sa te duci la Disney cu ei, sau sa-si ia mama ruj de ei. [:)] Si oricum, da numai cine vrea, nu se baga nimanui mana in buzunar, iar sumele sunt modice, nu sunt de nivelul escrocheriei....

 

Am uitat disclaimer ca postarea asta urma sa fie lunga, dar.. prea tarziu!

 

O zi frumoasa sa aveti

Buna de dimineatza dintre razele de soare,

 

Ma intorc putzin la fund raising, si la postul zikiloatei , pe care nici nu am primit-o bine pe ghetzar ca o si contrazic [:)] [:)] ; Aici am ajuns cu cititul, ma scuzati daca subiectul s-a dezvoltat mai departe si poate repet ce au spus altzii sau raman singura impotriva curentului.

 

Am impresia ca din mistocareala mea specifica  [batcap]  , se pierde idea principala ... iar a iesit ca sunt cam superficiala (ceea ce e posibil), iau viatza si societatea moderna in ras, ii consider pe cei generosi niste prosti si ma cred deshteapta deshteptzilor [:)] .

 

Diferentza intre exemplele de fund raising a lui Zenit si Ziki si "actiunea"  mea de maine, este faptul ca eu ma duc sa cershesc bani pentru NOI si nu pentru cine stie ce organizatie umanitara, ca sa fac bine cuiva, vreunui amarat, sa transmit vreun mesaj, sa salvez pe cineva, sa contribui altundeva, decat in "buzunarul" echipei de soccer a lui fiu-meu. Echipa are 15 copiii, deci suntem in total 15 familii, reprezinta orasul la categoria 10 ani si jucam "travel", adica cu alte echipe de 10 ani din alte orase locale (nu out of state). La inceputul sezonului am platit o suma de bani clubului, care ne asigura antrenamente si meciuri pe parcursul anului ...dar noi cica vrem mai mult si nu tot din buzunarul nostru dar pe timpul nostru, care pentru unii nu costa bani.

 

Dna Directoare de Fund Raising ne trimite la strans bani la usa magazinului, bani, de care tot NOI vom beneficia, intra in fondul echipei, cu care cica ne vom inscrie la diverse turnee, vom cumpara uniforma la pretz redus, apa si snakcs pentru baieti cand termina antrenamentele sau meciurile, niste trofee de plastic la sfarsit de sezon

[fri]

Suntem cu alte cuvinte "generosi" tot cu noi. Noi cershim, noi ii folosim. Acum poate in astea 15 familii or fi unele mai low income, habar n-am, ca nu se da nimeni low-income si nici in zdrentze nu umbla ... dar eu zic ca una este sa te prezinti la usa magazinului pentru o cauza nobila si, asa cum ati spus si voi, sa invetzi copilul sa dea ceva inapoi comunitatii, si alta este sa il invetzi sa ceara niste bani, de care tot el se foloseste mai tarziu.

 

Eu cred ca a face "sport"; pe banii altora este oarecum similar cu a te duce la "Disney" pe banii altora ... se poate trai si fara sport ca si fara Disney. Este fun in ambele situatzii. Sportul la nivel de "maidan" este aproape gratis in orice oras american. "Basketul" lui fiu-meu de la scoala costa $25 pe an (de remarcat ghilimelele), antrenamentele sunt tzinute gratis de niste parintzi si se folosesc de sala de sport a scolii. Cand vrei mai mult, pe masura ce se ridica performantza, se ridica si costurile.  Cam asa si cu "Disney", te potzi duce "in vacantza" si in spatele casei. Cand vrei mai mult, pe masura ce te departezi de casa, cresc si costurile. Este o investitie individuala, pentru dezvoltare personala, de care parintzii sunt responsabili si nu societatea. Daca unii parintzi decid sa stea acasa, sa petreaca mai mult timp cu copilul si sa aibe mai putzini bani de bagat in fundul lui ... atunci sa isi respecte decizia si sa investeasca in copilul ala fix cat isi permite, respectiv sport de "maidan". Nu sa ma trimita pe mine, prin "peer to peer pressure", care am ales sa muncesc, imi cresc copilul in after care si am bani sa bag in fundul lui pentru sport de performantza, sa cershesc pe timpul meu limitat, ca sa se "dezvolte" si copilul lui.

 

Cat despre lectia pe care o invatza copiii ...strict in aceasta situatie, eu as prefera sa il invatz ca daca vrea dezvoltare personala, "lucruri" mai de calitate (inclusiv sport), atunci sa munceasca, sa aiba bani, sa si le permita .. nu sa stea cu caciula intinsa sa i le asigure altzii.

 

In contextul asta, ma mishtocaream eu pe aici ...in contextul asta cred ca "fund raisingul-ui" meu de maine i se potriveste foarte bine denumirea de "cersheala", in contextual asta si intr-o acuta lipsa de timp, ma deranjeaza. Caci eu maine, pentru ca imi permit, ma mai duc si la hockey, si la gimnastica si la tenis ...si mai am de facut si mancare pe care nu o pot amana pe luni, ca ma duc la serviciu.

 

P.S. editorul asta are autocorrect si imi modifica anumite cuvinte. Stie cineva cum sa scot asta ?

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Isi insusesc exact valorile pe care parintele doreste sa le transmita.

 

Daca parintele ii spune ca nu e de acord si ca e un fel de cerseala asta isi insuseste. 

 

Sunt absolut de acord, si nu ma jenez sa-i argumentez de ce si care il diferentele si sa il ajut sa isi insuseasca valorile mele :D dar asta nu imi raspunde la intrebarea ce valoare ai vazut tu in a cere bani cand n-ai nevoie de ei

 

Daca ii explica ca este o modalitate de a invata sa faca voluntariat pentru o cauza specifica varstei si interesului lui asta invata.

 

sunt cauze si moduri mult mai bne de a invata. poate sa puna mana sa faca o limonada, sa o vanda, si sa doneze banii unei organizatii caritabile. si in felul asta contributia e a lui, sustinuta, nu doar ca a intermediat transferul banului dintr-un buzunar in altul.

 

Daca ii spune ca uneori te poti baza pe cei de langa sa te ajute intr-o problema asta invata.

 

repet, copilul atlet din situatia buflea sua eu nu are o problema. parintii au bani. problema e non-existenta. deci chiar inavata ca e ok sa profiti de buna credinta a altora, ca tu de fapt nu ai nevoie

 

Daca ii spune ca e o forma de socializare si antrenament in a vorbi in public asta retine.

 

da, dar merita efortul? sunt cai mai bune si mai eficiente

Daca ii spune....

 

Orice face copilul din ceea ce depaseste rutina zilnica nu este altceva decat o experienta binevenita si un pas inainte. 

 

nu prea sunt de acord... ca orice face in afara rutinei e benefic. pot sa aduc o multime de contraexemple :)

 

punctual am raspuns la fiecare mai sus

 

si vivi, sunt tot generalizari cu daca ... in diverse scenarii, nu te supara

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu personal as spune foarte sincer: vin din alta cultura, imi pare rau nu pot face asta. Acceptati bani fara cerșit bine, altfel nu pot. Sinceritatea mi s-a parut mereu la cinste.

 

 

eu as spune: personal cred ca demersul vostru e fals si atentati aiurea la resursele altora. vreti banii mei direct, bine, nu vreti banii mei, la fel de bine.

 

si nu m-as jena sa spun asta.

 

however, la clubul nostru nu ne cer sa mergem sa luam de la altii, is multumiti sa le dam noi direct. :) asa ca nu am nici o predica de tinut

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

 

Mai exista o componenta in aceasta frenezie a fundraisingurilor, una ipocrita. Pentru ca ipocrizie mi se pare mie ca, intr-o tara printre cele mai bogate ale lumii, Canada, sa se ceara bani unei populatii deja impovarate de taxe foarte mari (vorbesc de provincia Quebec acum), pentru diverse chestii ce tin de competenta statului: spitale, batrani, bolnavi, scoli, homelesi, saraci, etc. E o problema de gestiune bugetara si de redistribuire a veniturilor din taxe, pasata cu nonsalanta populatiei.

 

 

 

haliluia, adevar ai spus!!!!

 

ca sa nu mai spun cat costa organizarea tuturor campaniilor astora! si cati bani se cheltuie pe popularizare, administrative, distribuirea de scrisori fancy de multumire pt 5 $ amarati, zau asa costa mai mult materialele cu care te inunda dupa decat toata donatia.

 

e o industrie fantastica , asa grosier zic eu ca cel mult jumate din banii stransi de la public chiar ajung sa "suporte cauza"

 

ca sa nu mai spun de mizeriile si razboaiele intre charities! imi spune tanti asta care a infiintat organizatia pt africa la care suntem noi arondati :) ca si-a propus sa adune s azis $ 10,000 de dolari sa ajute la reconstructia unei scolo. da pe naiba, ca alta organizatie deja si-a antamat scoala ca vor numele lor pe scoala si nu accepta si participarea altor caritati, chiar daca le ia un an mai mult sa stranga independent fondurile. huh? 

 

de aceea eu prefer actiunile mici, cu organizatii mici, unde costurile sunt minime spre 0 si fiecare ban merge direct la destinatie.

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...