Amurgul zeilor

[BlackCat4evR]

Pai cam asa fac. Nu am mai iesit pe teren. Ar fi trebuit sa incep o lucrare in august-septembrie, dar nu a iesit inca, asa ca nu am nici un rost, stau la birou si googalesc. (sau DC-esc...)

[BlackCat4evR]

Black, lui ii este teama ca fara el firma nu ar supravietui.

 

Poate ar fi bine sa stai cat mai mult cu el la serviciu, sa sorbi cat mai mult din experienta lui ca sa-l convingi ca totul va fi ok.

In ultima vreme mintea mea functioneaza mai greu, abia acum am inteles ce vroiai tu sa spui...

 

Chestia e ca nu prea vad ce ar putea salva firma, poate doar el, dar acum el are altele de facut, asa ca, sincer, cred ca firma e condamnata... Nu are urmas care sa il inlocuiasca cu succes. 

[viviana]

Cum mai este tatal tau?

[BlackCat4evR]

offf, e un zmeu

se agita pe la serviciu, dar a reinceput citostaticele si are unele zile proaste. Iar mintea mea e blocata in "o luna", e o senzatie oribila... maine e ziua lui de nume, iar fetita mea e botezata dupa el, vreau sa le fac o surpriza. Inebunesc cand ma gandesc ca poate fi ultima lor aniversare impreuna...imi fac ratia de plans pe drum, in masina. nu stiu ce sa spun, pe dinauntru sunt un tumult de senzatii si emotii, dar imi vine foarte greu sa le pun in cuvinte. Nu stiu cand o sa fie bine din nou.

Iti multumesc pentru intrebare... [flo2]

[buflea]

Si totusi 1 luna s-a dus. Si e inca pe picioare, inca lucreaza ...s-ar putea sa depaseasca asteptarile.

 

Nu poti tu prelua firma ? Ce ii lipseste ca sa supravietuiasca ? Contractele, conexiile, banii ?

[viviana]

Blackcat, va doresc sa aveti clipe minunate, sa sarbatoriti impreuna azi  si  sa va ramana in amintire ca o zi perfecta.

Amintirile astea vor fi de nepretuit.  [flo2]

[BlackCat4evR]

Nu vrea. A zis ca nu se simte destul de bine ca sa aiba petrecere... Sa vedem ce mai iese pana la urma. Zice ca e destul de nervos din cauza citostaticelor si ca nu vre asa-l vada fie-mea asa.... Offffffffffffffff

[viviana]

Oh, imi pare rau. Foarte rau.

[BlackCat4evR]

Si totusi 1 luna s-a dus. Si e inca pe picioare, inca lucreaza ...s-ar putea sa depaseasca asteptarile.

 

Nu poti tu prelua firma ? Ce ii lipseste ca sa supravietuiasca ? Contractele, conexiile, banii ?

 

Nu e firma noastra,el e doar managerul. Probabil daca renunta el, va veni un inlocuitor din afara. Numai ca in constructii, daca va uitati un pic in jur, nu prea au mai ramas companii romanesti ai caror manageri sa nu aiba probleme penale. Suntem doar cateva firme curate, asta pentru ca sefii au avut o anume verticalitate. Nu inseamna ca sunt sfinti, totusi. Din conducerea actuala a firmei nu e nimeni in stare sa-l inlocuiasca, iar daca va veni manager extern nu stiu in ce masura va pastra acelasi cod de conduita. In plus de asta, in constructii nu s-au mai incasat bani de la stat de aproape un an de zile, noi avem de incasat de la 3 primarii, care nu vor sa ne palteasca pentru ca nu am fost de acord sa le dam spaga... Au scazut plafonul de la 10 la 5%, doar-doar, dar noi nimic. Oricum acolo nu ne mai lipim la alte lucrari... Nu stiu cat mai rezistam. Pentru mine nu ar fi o problema, am o reputatie profesionala bunicica, nu se pune problema sa nu-mi gasesc de lucru, dar suntem 200 de oameni...

[Dediut]

Buna, din nou, Kitty. Imi pare nespus de rau, stiu extreme de bine prin ce treci. Am sa-ti povestesc ''experienta''mea cu viata, bolile, deja stii cate ceva despre mama. Fiind bolnava de ani si ani ,suferinta e dubla, pentru ca suferi alaturi de cel bolnav, te macina neputinta, faptul ca nu esti in stare sa faci nimic sa-I alini suferinta. Asta a fost cu mama. In momentul in care a fost incapabila sa mai bea o gura de apa singura, tata a fost cel care a renuntat la service pentru a avea grija de ea. Eu am plecat cu familia in Anglia, sa zicem ca lucrurile se asezasera pe un fagas bun. Adica eu ii ajutam financiar, tata fiind stalpul casei, omul cu care ma sfatuiam permanent, o persoana care mereu reusea sa puna un zambet pe fata ta, un om cu o enrgie debordanta, cu o stare fizica de invidiat la varsta lui 58 de ani, cu o putere de munca extraordinara. Nu mint cand vorbesc de el la superlative, era Zeul meu, ma intrebam deseori cum poate sa le faca pe toate. Anul trecut in Decembrie TOTUL s-a prabusit. In urma unei crize similar celei de epilepsie, tata a fost directionat catre R.M.N., unde surpriza, o tumora gigantica pusese stapanire pe creierul lui. A fost operat, am semnat mi-am dat acordul pentru operatie, operatie care s-a sfarsit bine. Tata e in viata, dar nu mai e tata. Imagineaza-ti scenariul urmator: pe 3 Noiembrie aflu cumplita veste, pe 13 Noiembrie tata e operat, pe  16 Noiembrie eu am venit in Romania, pentru ca in urma operatiei tata era o legume, mama era acasa in grija unei doamne pe care o plateam, pe 19 Noiembrie aflu ca sunt insarcinata. A urmat o luna de stat prin spitale de recuperari, a trenuit sa-l incurajez ca pe propriul copil sa incerce sa stea pe picioare ca poate ,sa facem primul pas, sa urcam prima scara, sa scriem , sa citim din nou. Totul era bulversat in creierul lui, a durat mult pana si-a revenit . Mana dreapta nu o mai poate folosi, am plecat acsa in apropierea Craciunului, am stat acasa pana la jumatatea lui Ianuarie, in tot acest timp am cautat sa angajez pe cineva, contract de munca, salariu de 300 de euro. Nu am gasit pe nimeni, in final doamna ce a avut grija de mama pe perioada spitalizarii tatei a  acceptat sa vina in continoare vazandu-mi zbuciumul. Nu a venit niciodat vreun asistent social sau eu stiu cine, nu am primit nici un ajutor morl macar din partea nimanui(nu va descoperisem inca). Ce a durut insa cel mai mult a fost ca l-am pierdut pe tata. Suna urat, dar asa cum mama mi-a fost rapita de boala de cand aveam 21 de ani ,asa acum mi l-a luat pe tata,. Nu ma intelegeti gresit e acolo, dar el e copilul si eu sunt parintele, el e cel ce ma suna sa ma intrebe ce sa faca, eu daca ii pomenesc cate ceva despre mine copii, il plictisesc, ca viata lui e mult mai complicate acum intre plimbari la comisii, la doctori, dosare medicale, sociale, birocratie. Veselia ce deborda s-a dus de mult lasand in spate un om ursuz, rautacios care se enerveaza din orice, care nu e multumit de nimic.

 Asa ca crede-ma, draga mea, stiu atat de bine prin ce treci. Dar ne ai pe noi, de fiecare data cand vrei sa te revolti impotriva...nimanui...ca pana la urma nu-I nimeni vinovat, intrebarea de ce mie, de ce eu nu a primit niciodata raspuns, poate gandul ca sunt si altii la fel ca noi, ca trec prin ce am trecut sau trecem, poate simplul fapt sa stie ca nu sunt Singuri, inseamna enorm.

Daca ai nevoie de un umar pe care sa plangi, eu sunt aici.

Daca ai nevoie sa iti versi nervii pe cineva, eu tot aici sunt, sa nu-ti fie frica sa iti strigi deznadejdea, frustrarea, neputinta.