Mik Postat Noiembrie 3, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2014 Black, imi pare rau sa aud asta ! E atit de trist pentru tine. Te string in brate. Insa, ceea ce poti face tu e sa nu-i vorbesti direct de situatia lui caci nu l-ar mai ajuta cu nimic. Faci ca si cum totul ar fi bine si frumos.Uniii se fac ca nu vad viitorul ca sa nu devina patetici sau sa li se faca si mai rau.Poti ajuta indirect cu sfauturi pe linga cei care il ingrijesc zilnic sa fii gata sa duci-aduci de la doctor, sa cauti ceva anume. Saptamina trecuta am fost cu soacra la farmacie pentru medicamentele socrului si m-am facut sa ploua pina sa ma sune ea ca are medicamentele (dupa doua zile si sa-i spun ce scrie despre ele). Ei bine, in momentul in care am citit prospectele si studiile am inteles cit e de grav si m-a lovit plinsul. Intelesesem dinainte ca socrul se purta nitel ca strutzul si eu la fel. Dar "strutzizarea" asta e cumva benefica, boala nu e subiect non-stop si lasam oarecum viata sa curga natural. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BlackCat4evR Postat Noiembrie 3, 2014 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2014 Da, ai dreptate. Mi-am facut un obicei din a-i povesti zilnic traznaile fiica-mei. Uneori ii place s ama asculte, dar de cele mai multe ori da din cap ca si cum mi-ar spune: "Eu mor si tu iti vezi de prostii..." oricum, nu renunt.Ma gandesc aiurea, la tot felul de bazaconii, daca asta e ultimul nostru timp petrecut impreuna, cum il facem sa conteze? Oare conteaza?Ma gandeam sa mai raman gravida o data, sa-si cunoasca si urmatorul nepot, macar, dar data trecuta am avut o depresie post-partum crancena, nu stiu cum as depasi momentul daca el ar pleca in perioada aia... pe urma imi dau seama ca sunt bezmeticii nascute de durerea mea, si ma potolesc, dar imi vin noi si noi idei... Tin mult la el. Ai mei sunt divortati de cand aveam eu 3 ani. Dar el a fost in viata mea si cand mi-am ales o cale, am ales-o pe-a lui, el e santieristul in familia mea. Lucram impreuna. Il vad zilnic, la serviciu. Tot ce pot face pentru el este sa ma asigur ca sotia lui (de care pare ca are foarte mare nevoie) poate sa-i fie aproape. Asa ca am preluat sarcinile ei (sa ling hartii - detest!!!) ca sa fiu sigura ca ea va fi langa el. Merg impreuna la medici si al tratamente, asa ca pana acum a functionat stratagema mea...Sotia lui nu e chiar persoana mea preferata, dar e femeia vietii lui, si lacrimile din ochii ei ma ard in suflet, stiu cat ii e de greu, lumea ei se prabuseste, ea e si mai singura decat mine. Offfffff Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Deceneus Postat Noiembrie 3, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2014 (editat) Eu am avut un unchi in siuatia asta, cu cancer pancreatic. Cand l-a descoperit s-a operat si a mai trait 3 luni.Nu avea familie. Era unchiul meu preferat din cei 5 frati ai mamei. Cand eram mic spuneam vreau sa fie ca el. Trebuie sa te porti in asa fel incat sa nu-i lezezi demnitatea. Sa te obisnuiesti cu ideea ca asta-i soarta. Ca mai devreme sau mai tarziu oricum se ajunge la acest moment. Numai asa poti sa te comporti relativ normal in prezenta lui. Editat de Noiembrie 3, 2014 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BlackCat4evR Postat Noiembrie 3, 2014 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2014 Eu am avut un unchi in siuatia asta, cu cancer pancreatic. Cand l-a descoperit s-a operat si a mai trait 3 luni.Nu avea familie. Era unchiul meu preferat din cei 5 frati ai mamei. Cand eram mic spuneam vreau sa fie ca el. Trebuie sa te porti in asa fel incat sa nu-i lezezi demnitatea. Sa te obisnuiesti cu ideea ca asta-i soarta. Ca mai devreme sau mai tarziu oricum se ajunge la acest moment. Numai asa poti sa te comporti relativ normal in prezenta lui.Pfuai, tu stii cat imi e de greu sa ma comport normal? Ti-am zis, creierul stie, stie ca asa e mersul, ca asta e ordinea fireasca, si toate cele, dar sufletul e setat pe: "Nu se poate! Nu tata!". E ceva ce nu pot controla... inca. Oare o sa invat cum se face? Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Selene_Bunny Postat Noiembrie 5, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 5, 2014 (editat) El e un lider, e obisnuit sa conduca, imi dau seama ce simte cand se vede tradat de propriul corp... Pe de alta parte vad la el in perioada asta o ranchiuna si o rautate pe care imi vine greu sa le inteleg... Sunt cam devastata si ma gandeam ca poate aveti un sfat doua... De ce zeu? Daca stii raspunsul, poate in raspuns gasesti si o cale de a-i fi alaturi. Faptul ca pierde controlul este o realitate, posibil asta sa fie unul dintre motivele ranchiunii si rautatii. Cati ani are? Daca este intr-adevar inoperabil, va fi cumplit. Pe de alta parte, si daca e operabil, poate fi cumplit. Depinde de organism si de varsta. Mai ai si alte cazuri de cancer in familie - rude de gradul I si/sau II? Editat de Noiembrie 5, 2014 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BlackCat4evR Postat Noiembrie 10, 2014 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 10, 2014 De ce zeu?Nu stiu cum sa explic, am eu o chestie cu el, pentru mine e dincolo de un om obisnuit. Saptamana trecuta a repetat CT-ul dupa 3 ture de citostatice si saptamana asta aflam daca a devenit operabil sau nu...Sper sa iasa bine, indiferent cat de dificila ar fi operatia si convalescenta... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Noiembrie 10, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 10, 2014 Black... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dianama Postat Noiembrie 10, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 10, 2014 Eu am fost crescuta de bunicii. Părinții mei sunt aventurieri ..dar cu buget înalt. În septembrie când mam întors din Vacanta am primit vestea ață are ultimul an de trăit .La fel o tumora....deși ne.am văzut foarte rar. ..și nu ne.a crescut ei ...mi.s.a învârtit pământul cu mine când mi.a spus mama.L. Am sunat pe tata și mi.a zis imediat sa nu încep sa plâng , ca el va muri cu papionul la gat și cu cupa de șampanie în mana ...deci sa nu plâng , sa nu sufăr. .E imposibil !Acum merg la o psihoterapie pentru o alta problema și am discutat și pb ăsta. Mi.a zis sa plâng și sa mă comport absolut normal. ...deși am momente când efectiv îmi curg lacrimi siroi când conduc, când sunt la cumparaturi , indiferent pe unde sunt...Multă Multă putere Black! !! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
buflea Postat Noiembrie 10, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 10, 2014 Eu sunt ceva mai avansata decat tine. Tata a fost si operat, a facut si tratament, si citostatice ...acum este internat intr-un azil, pentru ca mama, singura, nu mai face fatza ...din august e pe morfina seara. A slabit 30 kg, nu se mai poate indoi pentru ca e prins osul pubian ...drept urmare, nu se mai poate ridica din pat. Incercati voi sa ca ridicati fara sa va indoiti de la mijloc. Daca il ridica cineva merge cu cadrul pana la baie, dar nu se poate aseza pe WC. Pipi in general face in pampers si kk face la baie, din picioare ...cineva trebuie sa curetze, sa-l spele, sa-i faca dush. Psihic este la pamant ...plange non-stop, se vaita, nu-i mai pasa de nimeni in jurul lui ...am vrut si eu sa deschid mai demult un subiect despre "mentalitate de muribund" ...eu sunt absolut shocata ce demoni zac in noi, atunci cand ne e frica de moarte, cand nu esti impacat cu ea. Eu sunt singurul lui copil si sunt departe ...ca si tine am trecut prin agonie, depresie, panica, neputintza, remuscare, vina ...in vara am venit in Romania pentru el, am trimis copiii sa-l vada pentru el, pentru ca mi s-a parut mai important sa fie el fericit ca ii vede, decat ei nefericiti ca isi vad bunicul asa.S-a bucurat, dar nu asa cum ma asteptam ...este intr-un asemenea disconfort si durere incat nimic nu il mai bucura ...nici nepotii, nici eu, nici viata lui buna de pana acum, nici amintirile frumoase. Isi doreste sa moara ... Eu ? Am zile cand sunt suparata pe el, pentru ca o chinuie pe mama, nu ii pasa de eforturile ei, e nemultumit de tot, o suna ziua-noaptea, o cheama la el, o intoarce din drum, nu-i pasa ca afara e frig, e intuneric ... Am zile cand ma gandesc ca el nu a fost nicioidata asa, ca a facut atat bine in jurul lui, ca 10 ani a venit an de an aici sa imi creasca copiii ... Si undeva in adancul sufletului, deja l-am ingropat, ca ii va fi mai bine acolo decat asa cum este acum. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
buflea Postat Noiembrie 10, 2014 Raport Distribuie Postat Noiembrie 10, 2014 Si da, am ajuns la concluzia ca modul in care murim este o binecuvantare ...iar cei ce o fac repede, sunt niste norocosi. Desi statistic, mortalitatea cauzata de bolile de inima are incidentza mult mai mare, eu ii invidiez pe cardiaci. Stiu ca au o calitate a vietzii mai redusa, dar natura ne-a lasat sa ne obisnuim cu orice si sa ne adaptam oricaror conditzii, atata timp cat nu ne doare.Cardiacii traiesc mai prost, mai cu grija, dar mor repede si fara sa sufere ... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.