BlackCat4evR Postat Decembrie 5, 2014 Autor Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 Pentru oameni mari stiu ca ajuta la doliu sa-l vezi ingropat, ca sa poti accepta finalitatea deznodamantului... Crezi ca la copii e altfel? Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CorinaDani Postat Decembrie 5, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 Pentru oameni mari stiu ca ajuta la doliu sa-l vezi ingropat, ca sa poti accepta finalitatea deznodamantului... Crezi ca la copii e altfel? eu eram copil cand mi-au murit 2 dintre bunici. ani la rand m-a bantuit imaginea lor in sicriu, atmosfera, jalea, eram revoltata pe cel de sus, de ce i-a luat si pe altii care fac rau ii lasa sa traiasca - chestii din astea. mult timp m-am amagit cu ideea ca bunicii sunt plecati intr-o calatorie peste mari si tari, doar pentru a bloca acele amintiri/imagini neplacute.eu si acum sunt "suparata" pe parinti, ca ne-au obligat (pe mine si pe fratele meu) sa participam...preferam sa nu vad/aud nimic din ce s-a intamplat in acele zile si sa-mi ramana in amintire momentele cu bunicii din timpul vietii lor, nu de pe ultimul drum. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dianama Postat Decembrie 5, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 De acord cu tine Corina ...nu , nu e nu il duc la inmormantare. Copii nu procesează moartea și nici ritualul ei ....Ma intreb ca îi voi zice când mă va întreba de bunicu. . Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BlackCat4evR Postat Decembrie 5, 2014 Autor Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 (editat) O sa ma gandesc la asta... Dar nu-mi face placere s-o mint. E desteapta si se prinde de niste chestii uluitoare, ma intreb daca va musca momeala sa ma vada ducandu-ma la ea plansa si sa-i spun ca m-am lovit foarte tare... sau ce...?Pentru ca dac aii spun ca am mers sa-mi iau la revedere de la tataie n-o sa ma ierte niciodata ca nu am luat-o si pe ea, ca asa-i viata.... niciodata nu stii ce n-o sa ierte in veci celalalt... Editat de Decembrie 5, 2014 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
andacos Postat Decembrie 5, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 daca doamne-fereste se intampla...eu ti-as spune sa nu duci fetita la inmormantare, nici macar s-o lasi sa-si vada bunicul in sicriu. poate fi impresionata/afectata negativ destul de mult si apoi sa ai de tras cu ea, cu vise urate noaptea sau mai stiu eu ce. daca ai putea s-o duci in alta parte in zilele respective, sa nu asiste la nimic din ce se intampla in astfel de stiuatii. e mai bine asa.Nu stiu ce sa spun...si eu parca as inclina la virsta asta pe varianta asta! Andrei al meu avea 13 luni cind a murit mama,doamna care avea grija de el citeva ore pe zi,l-a adus "s-o vada"pe mama ,eu eram prea terminata sa ma opun,ce sa spun-copilul a vazut /simtit...nici nu stiu cum sa explic,m-a vazut plinignd,cred ca a venit si preotul atunci ...nu-mi mai amintesc...cert este ca baiatul meu a fost extrem de speriat de ce a vazut(nici nu stiu ce o fi relaizat el din toata treba asta,insa stiu sigur ca l-a marcat faptul ca m-a vazut plingind si slujba preotului)..pina pe la vreo 4-5 ani plingea si se ascundea cind vedea preotul de craciun sua cu Boboteaza... Cred ca la virsta va pricepe mult mai mult si o va afecta si mai mult,sa-l vada...insa nu stiu daca o poti tine deoparte cit va dura inrmormintare... Iti dorec putere oricum! Si tie Diana!!!! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Selene_Bunny Postat Decembrie 5, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 A mea avea sub 3 ani cand a murit bunica mea din partea tatalui, strabunica ei, si am fost cu ea la inmormantare, ca asa a fost sa fie. In momentul de fata, la 6 ani, nu are niciun fel de amintire vizibila legata de participarea la inmormantare. Dar nici nu a construit vreo relatie afectiva cu bunica mea. Daca relatia afectiva este puternica, cred ca e mai bine ca astia micii sa nu participe la inmormantare. A mea stie si ca a murit si cealalta bunica a mea, din partea mamei, pe care chiar apucase s-o cunoasca, dar, in afara de cateva intrebari, nu a degenerat problema. Dar nici la inmormantare n-am mai fost, niciunul. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
lavi02 Postat Decembrie 5, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 5, 2014 In niciun caz nu as duce copiii la inmormantare si nici sa-si vada bunicii morti. Au timp pentru aceasta trista si urata parte a vietii mai incolo. Nu inainte de 10 -12 ani, cam asa. Fetele mele aveau 6 si 2 ani cand s-a imbolnavit si apoi a murit tata. L-au vazut o singura data, cand era slabit si vizibil afectat de cancer. Cea mare era cam speriata, se cam ferea de el iar cea mica foarte iubitoare si calda, ii tot dadea mana, probabil ea nu-si dadea asa seama de diferenta. In rest nu le-am dus si nici la inmormantare. E o treaba de adulti, asa consider eu. Cea mare acum are aproape 13 ani, isi aminteste cu drag de bunicul ei, pastreaza cu sfintenie carti/reviste/jucarii primite de la el. Cea mica are 9 ani, nu si-l mai aminteste, il stie doar din poze. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
BlackCat4evR Postat Decembrie 8, 2014 Autor Raport Distribuie Postat Decembrie 8, 2014 Si totusi, fetelor, cum traiesc copiii doliul? (Fie-mea il iubeste foarte tare pe tata, ei au avut o legatura mai speciala inca de cand am aflat ca sunt gravida. Si tata, ca si mine, a stiut ca e fetita, si, ca si mine, o vizualiza foarte aproape de realitate.) Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CorinaDani Postat Decembrie 8, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 8, 2014 pai cred ca depinde foarte mult cum le prezinti trecerea celor dragi. asa cum am mai scris, eu imi imaginam ca sunt plecati peste mari si tari (america mi se parea la acea vreme cea mai indepartata tara). si ca nu mai au cum sa se intoarca sau sa ne scrie/telefoneze, sa nu-i prinda securitatea si sa-i aduca inapoi (nah, imaginatie de copil, ce vreti). ii visam foarte des, pareau bine, sanatosi, fericiti. asa incerca subconstientul meu sa ma amageasca, sa-mi blocheze amintirile urate din zilele in care am asistat la priveghi, inmormantare, pomana. mai ales in cazul bunicului din partea mamei, care s-a stins fulgerator, socul a fost foarte mare, atat pentru parintii mei, cat si pentru noi, copiii. imi amintesc perfect, cand am intrat in camera unde era bunicul in sicriu, primul impuls a fost sa smulg icoanele de pe perete, sa le joc in picioare, sa urlu ca dumnezeu e un rau, ca l-a luat pe bunicul meu, in timp ce altii fac umbra pamantului degeaba. mi s-au "sapat" atunci in memorie niste amintiri pe care nu le voi uita niciodata. as fi preferat sa nu le am deloc. e drept insa ca nu mai eram copil mic atunci, poate de aceea si amintirile/impresiile au ramas atat de puternice. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dianama Postat Decembrie 8, 2014 Raport Distribuie Postat Decembrie 8, 2014 Am vb special cu o fosta colega Care acum e psiholog. Mi.a dat niște sfaturi bune , vom vedea oricum când se va întâmpla dacă vor fii bine .Ne a spus sa detașam copilul un pic din rutina zilnica , adica sa mergem în plimbări ,sa îi găsim o noua activitate , sa îi punem cd cu muzica frumoasa de copii.Când va întreba de bunicu , sa răspundem ca el sa dus în ceruri. ...nu în "groapă ca l.a chemat Doamne Doamne acolo. Mi.a zis sa îi spun varianta clasica ...cu siguranță va merge ...chiar dacă de acum o sa pun foarte multe întrebări legate de Dumnezeu. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.