Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Pe Ghetar, in ajun de Mos Nicolae


Recommended Posts

  • Răspunsuri 793
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Nu mai combat cu progresul si competitia...a facut-o MihaS mai bine decat mine, a mai si fost dezbatut subiectul.

 

Mai bine va povestesc de ai mei. M am chinuit sa fac o poza cu mobilul la o poza veche a mamei la 20 si ceva de ani, frumoasa si delicata, dar nu am reusit.

Eu nu i-am intrebat niciodata pe ai mei cum s au cunoscut. Din cate am inteles indirect, un prieten comun le a facut cunostinta. Mama era curtata de multi, avusese o iubire mare in persoana unui navigator din Constanta. Bunica mea cea

apriga,mama ei, e de vina ca nu a plecat mama dupa el si ca eu nu sunt altcineva, nascut la Constanta...

Primii ani au locuit la caminul universitarilor, in camaruta tatei, prima mea casa.

Tatal meu a fost profesor la Facultatea de chimie, acum la pensie, mama cercetatoare in domeniul etnologiei la un institut al Acdemiei. Ea s-a prapadit la 61 de ani, pe 11 decembrie acum 11 ani. Deci, tot in preajma sarbatorilor, care nu mai au acelasi farmec pentru mine.

 

Mi se termina pauza, revin mai tarziu.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Tatal meu avea 59 de ani cand a murit.  

Cu timpul am gasit alinare, durerea s-a estompat dar nu a trecut.

Am facut atatea in viata, bune si rele, iar el nu a apucat sa le vada. Nu-mi cunoaste copila, copila il stie doar din poze - astea-s dureroase. Nu moartea in sine ci faptul ca oricat de adult ai fi, simti nevoia sa impartasesti cu parintele tau realizarile sau hopurile - asta e cea mai mare tristete.

Intorci capul si-i spui ceva, zaresti fotoliul lui preferat gol,  vorbele reverbereaza trist si ti se pune un nod in gat.

 

In noiembrie s-au implinit 24 de ani de cand a murit.  Pe 16. Anul asta luata cu febra alegerilor am uitat. Am uitat pur si simplu si de el si de ziua casatoriei.

 

A fost un barbat frumos, cu parul negru cret si nu inalt. Figura tipica de zeu grec. Avea o prestanta extraordinara si cand intra undeva se facea liniste, oamenii intepeneau - parca-i fermeca.

 

Poze am la mama, pun maine. E si maine o zi.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Bella, imi pare bine de cunostinta ...cam slaba, cam tanara, cam frumoasa ...:)

 

Si eu am plans putin azi, dar am o scuza ...azi au ingropat-o si pe mama lui G ...va spun, n-am crezut ca putem produce atatea lacrimi.

 

Dar am si un motiv de bucurie ...mama mi-a spus ca s-a decis sa mearga la Piatra de sarbatori. Imi pare atat de bine ca n-o sa fie singura ...

 

P.S. Si ca sa nu ma dezmint ...voua nu vi se pare ca toate mamicile noastre erau foarte tinere si foarte slabe ? ...adica tot ceea ce eu nu sunt :))

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...