Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Gata sarbatorile pe Ghetar...sa trecem la treaba!


Recommended Posts

  • Răspunsuri 834
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

 

Felicitari ...

 

 

Sincera sa fiu, nu chiar ma astept la sincere felicitari :)), nu ca situatia nu e una fericita pentru mine sau noi ca familie, dar vorba ta... principiile si vederile celor din jur sunt atat de diferite, incat e absurd sa te astepti la felicitari, in my position. Dar cat timp eu insami sunt de acord cu principiile mele :))), cred ca e de bine.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Woow, felicitari Julia!!

Eu am recunoscut cateva capitole in urma ca daca stiam ce terorist am adus pe lume, de-ala de urla toata noaptea si cum se vede fara pampers, in una din doua situatii umple totul de noroace de jur imprejur (deja mi s-a acrit de schimbat si spalat haine si lenjerii), nu ma mai incumetam la asta. Dar la mine e sigur ultimul, nici organismul nu imi mai permite si mi-am legat si trompele sa fiu sigura ca nu mai apare vreun alt accident!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Jullia, felicitari! Asta va e dorinta si e minunat ca vi-o impliniti [:)]

 

Si daca tot vorbim de diferente, eu ieri am visat ca sunt insarcinata si m-am trezit asa panicata, si cu un sentiment ff horrible, m-as fi ascuns sub o stanca [:)] M-am bucurat ca fost doar un.. cosmar [:D]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Rall, asa vis am avut eu cand eram libera ca pasarea cerului, am visat intr-o noapte ca ma logodisem si urma sa ma casatoresc. Ei, asa sinistra mi s-a parut apoi realitatea, parca fusesem bagata intr-o cusca, constransa... bine a mai fost cand m-am trezit!! [:-)))]

 

Micky, baietii sunt foarte-foarte diferiti de fete, chiar si in familie se observa dupa dinamica, implicare, o sa vezi tu ( si eu, ca ai mei sunt mici inca, baietii) mai tarziu... Ti se va parea parfum perioada asta cu urlat si pisat peste tot.

 

Cel mai rau la noi a fost cand au fost cate 2-3 bolnavi de enterocolita acum vreo doua veri, dar hei! avem masina de spalat, uscator de rufe, desi vara le-am uscat pe terasa... Nu e ca si cand le-as fi spalat la mana... 

 

Eu sunt foarte optimista si cred cu convingere ca nici noi nu stim de ce suntem capabili, ca potential si ca atingerea limitelor in situatii problematice cu adevarat. Cand simt ca nu mai pot sau ma alint sau... na, vreau sa nu mai pot, ma gandesc ca stiu zeci de familii cu copiii cu probleme si asta imi mai taie greata de ce am eu acasa si devin iar multumitoare pt coordonatele in care traiesc. Pentru ca multe sunt o chestie de hazard, nu avem noi nici un merit ca suntem ok genetic sau ca nu se nasc copiii bolnavi de oarece.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Mda, de neprevăzut mi-e frica si mie. De boli, de accidente, de spitalizari ...dar sigur ca daca te uiti la drobul de sare, nu mai mergi inainte.

 

Si cred ca se stabilesc alt fel de legaturi cand sunt mai multi, se fac echipe, afinitati, antipatii ...

 

Administrativ insa mi se pare greu. Sa faci de mancare la 7 oameni si sa strambe din nas, sa speli pt 7 persoane, sa iesi din casa cu 5 copii ...sa pleci in concediu, sa faci lectii, sa-i desparti pe aia care se bat ...trebuie sa fie un mecanism foarte bine uns intre parinti ca sa faci fata la toate aceste provocari.

 

Trebuie sa existe la final o răsplată a eforturilor de acum ...exista sigur.

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Nu stiu ce sa zic, decat  despre noi, dar ceea ce la noi functioneaza, la altii s-ar putea sa nu.

Nu caut o rasplata, nici nu cred ca e asa mare efort, adica... intri in ritm si mergi inainte. Noi iesim cu copiii, lunar sau o data la doua luni mergem toti in Romania, pentru cateva zile, vacanta mare o petrecem acolo, la casuta, am haine si dulapuri acolo, am si aici, nu car si nu fac bagaje ca nebuna cand plecam pentru mai mult timp, decat strictul necesar.

 

Ce ma bucura sincer e ca se formeaza ei frumos in familie, intre ei. Sunt o mini-societate, isi atribuie singuri roluri si actiuni, e o dinamica interesanta. De multe ori ii privesc asa, de pe margine, si incerc sa mi-i imaginez peste 15-20 ani, cat de faini vor fi. Ii mai inoculez si eu doctrinar :)))), le bag in cap ca sunt frati, ca noi ne iubim si fratii se iubesc, se pupa, se mangaie pe obraz, se ajuta unii pe altii si ca familia e cea mai importanta, din toata lumea.

 Chiar nu astept rasplata, nici nu as avea ce, insa mi-ar fi tare dureros sa ii vad peste ani ca se instraineaza unii de altii, pana la indiferenta sau antipatie. De-aia ma folosesc acum de timpul pe care il am cu ei acasa, le condimentez copilaria cu tot felul de chestii, nu neaparat extraordinare, nu constisitoare, dar macar sa le formez niste amintiri.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...