Povestea unui tatic singur.

[Delacapat]

Hello,

Am si eu o mica poveste pe care as vrea sa o spun cuiva, undeva... :)

Asa am ajuns la acest forum.

Sunt divortat de un an de zile, si am un baietel de 5 ani care este absolut uimitor...bun si generos. Nu zic asta doar pentru ca este copilul meu, observ acest lucru si uitandu-ma in jur.

Lucrurile intre mine si mama lui se sfarsisera de ceva timp, ajunsesem mai mult colegi de apartament decat soti. Ne-am casatorit prea repede, tineri, si banuiesc ca asta a fost cauza rupturii.

Datorita faptului ca in timpul saptamanii lucrez pana mai tarziu, nu am putut lua copilul decat in weekend-uri.

Acum 6 luni de zile s-a intamplat ceea ce nu ma asteptam sa se  intample vreodata.

Am cunoscut, ceea ce am crezut atunci, dragostea vietii mele. Nu am mai simtit o iubire mai profunda, mai curata si mai frumoasa. Mentionez ca ne cunosteam de cand eram casatorit, dar nu avusem nici un fel de contact pana cand am iesit prima data. Ideea este ca ea stia ca am un copil, stia ca sunt divortat.

Relatia cu ea a fost minunata la inceput. Apoi au inceput sa apara problemele...Petrecand mai mult timp cu mine si copilul, a devenit destul de evident ca ea nu era capabila sa treaca peste acest aspect.

Au aparut discutii de felul , ea vroia o familie doar a ei, ca eu voi fi obligat sa dau bani copilului bani tot timpul, ca o sa-mi ceara bani etc...Lucruri care m-au durut foarte mult. Au aparut discutii de gelozii, in sensul ca eu acord atentie copilului si ea se simte pe dinafara....o intreaga amestecatura de gelozie si lucruri de natura financiara.Incet incet, ajunsesem in postura de a imi cere scuze ca am un copil, si ca am mai fost casatorit.

Tot ce fusese atat de frumos intre mine si ea, a inceput usor usor sa semene cu un cosmar.

Din iubire, nu am reusit sa constientizez ca se intampla asta, am refuzat pur si simplu...nu m-a lasat subconstientul, chiar daca rationalul vedea asta. Acum ne-am despartit, si am ramas cu un gust atat de amar, ma simt atat de neputincios, incat, de acum incolo, sunt pregatit sa imi asum rolul de tatic, si atat, nimic mai mult.Simt ca aceasta persoana a luat tot ce aveam mai bun de oferit, a luat totul si acum ma simt secat si fara putere.

In incheiere, un sfat pentru taticii singur...Aveti grija pe cine lasati in viata copiilor, asigurati-va ca acea persoana este capabila sa iubeasca un barbat si jumatate :)

Thanks for listening!

 

 

[Letitia1]

Bine ca nu v-ati casatorit si ca ai scapat de ea. nu te merita, mai bine asa. Timpul o sa-ti vindece ranile si ai sa gasesti pe cineva potrivit. Ce e al tau e pus de-o parte.

[silvi8]

ai o poveste atat de asemanatoare cu cea a fratelui meu ca aproape ma intreb daca nu esti fratele meu

 ceea ce vreau sa spun este ca situatia nu este chiar atat de tragica. bine ca ai realizat la timp ca acea relatie, care te-a facut fericit la inceput, nu era una potrivita pentru tine si copilul tau.

in cazul fratelui meu continuarea din punctul in care esti tu acum a fost ca la scurt timp dupa ce s-a despartit de cea care credea ca era dragostea vietii lui a cunoscut o alta fata, si ea divortata si cu o fetita de aceiasi varsta cu baietelul lui.

acum sunt o familie, chiar daca e greu pentru el, pentru ca fetita e mereu cu ei, (doar de doua ori pe luna merge la tatal ei), iar baietelul lui e la mama si vine doar in week-end la ei. dar relatiile dintre copil si noua lui iubita sunt foarte calde, apropiate.

 

oricum ar fi, si pe oricine iti va scoate viata in cale, faptul ca il pui pe baietelul tau pe primul loc e un lucru minunat care va fi apreciat.

[szivarvany]

Eh, ai avut ghinion. Mult succes in continuare, sunt sigura ca vei gasi ceea ce cauti, in cele din urma.

[Meey]

tati felicitari pentru decizia de a nu renunta la copilul tau

[marius]

Toate la timpul lor si doar daca sunt potrivite.

Regula nr.1 - tu si copilul.

Restul intra la regula 2, 3 samd. si urmeaza doar dupa regula nr. 1 

Da este buna remarca ta cu o observatie .... daca va exista cineva va trebui sa accepte in viata ei in mod natural un tatic si jumatate nu un barbat si jumatate. O micuta(?) diferenta.

Ai grija de baiat!  [flo2]

[CorinaDani]

daca in cele 6 luni de relatie, fosta iubita a inceput cu figuri si gelozii pe copil, in conditiile in care il vedea/interactiona cu acesta doar in week-end, crede-ma ca e foarte bine ca v-ati despartit, aceasta domnisoara nu ar fi fost capabila sa intemeieze o familie cu tine, in care copilul tau sa se simta iubit si bine-venit de fiecare data.

sincer, eu cred ca ea nu te-ai iubit cu adevarat, a fost poate mai interesata de partea materiala si nu i-a convenit ideea sa-i dai copilului tau o parte din venitul tau lunar. si nici nu era pregatita sa joace rolul de "mama vitrega de week-end".

i-au placut fluturasii, sentimentul de indragosteala, noutatea relatiei, dar cand a vazut ca in ecuatie intra si copilul, la modul cel mai serios, si-a dat seama ca nu e ceea ce-si doreste, ca nu e capabila sa faca fata.

zi mersi c-ai scapat atat de usor si ca fiul tau n-a fost afectat. ranile sufletesti se vor vindeca.

[Delacapat]

Multumesc tuturor pentru incurajari...

Viata te duce in locuri nebanuite, de cele mai multe ori.

Asa ca....Here we go again :)

[ralcat]

Complicat cu responsabilitatile, mai bine ca s-a intamplat asa decat sa te trezesti cand aveati un copil impreuna eventual si interdictie la copilul tau pentru ca e doar al tau.

[andacos]

Bravo taticule ca nu ti-ai indepartat propriul copil pentru o noua relatie!

 

Fii sigura ca e cineva acolo care te astepta si ve plia pe toate necesitatile si dorintele tale,plus sentimentele...