Primii pasi catre adoptie - 2015

[isabela23]

Si eu am auzit tot felul de povesti si cu siguranta se fac multe aranjamente, in special pentru copiii mici cu varsta de maxim 4 ani, categoria 0-3 pentru care opteaza marea majoritate a celor care vor sa adopte.

 

Eu va recomand sa fiti deschise la categorii de varste ceva mai mari(mai ales daca si voi aveti peste 40 de ani), chiar aproape de 8 ani deoarece un copil sanatos inca poate fi format in directia pe care voi v-o doriti de la aceasta varsta. Sunt multi copii de 5, 6, 7, 8 ani perfect sanatosi, inteligenti care isi doresc cu ardoare o familie a lor. 

 

O cunostinta de=a mea a adoptat o fetita de 8 ani si jumatate care a  ajuns la un nivel incredibil dupa 6-12 luni; s-a integrat foarte bine in familie, merge foarte bine cu scoala, este printre primii din clasa.

 

Un domn din Prahova a adoptat acum 1-2 ani, 2 copii ( de 6, respectiv 7 ani) care nu sunt frati si care in acte erau trecuti la copii cu handicap. Va dau un link unde veti regasi in comentarii si povestea acestui domn.

 

Linkul este de la blogul unei doamne foarte speciala din Iasi care a astepat 3 ani pentra a adopta o fetita de 3 ani, un copil deosebit.

[isabela23]

http://copilulsufletuluimeu.blogspot.ro/2013/01/pasii-unei-adoptii.html

Acesta este linkul...uitasem sa-l postez...:)

[LIV88]

Poate ca din punct de vedere moral,da,ar fi frumos sa adoptam orice copil,de orice etnie,de orice varsta,chiar si cu probleme de sanatate.

Dar vedeti voi,nu e asa usor..Ca oameni suntem diferiti,gandim diferit,simtim diferit,fiecare suntem rezultatul unui destin specific.Nu avem aceeasi perspectiva,nu avem aceleasi emotii si nici aceleasi vise.

Sunt care intra pe forum si incep sa judece."dar de ce nu vreti copii rromi,de ce nu vreti copii cu probleme,de ce nu vreti copii mai mari?" 

Fara sa arat cu degetul,vorbind general,cu tot respectul,nu trebuie sa ne justificam in fata nimanui ce fel de copil ne dorim.De ce?Pentru ca _ce am scris mai sus_ gandim diferit,simtim diferit.Si pentru ca asa vrem,e viata noastra si nu o traieste nimeni in locul nostru.E usor sa spui diverse,si mai greu sa le faci tu.

Si nu e frumos sa ne impunem propriile convingeri asupra altora.

E o tara libera,aveti dreptul la opinie,inteleg.Dar nu ne judecati daca nu facem ca voi.

Adoptia si asa e o chestie dureroasa,grea,si complicata,nu mai zic de durata procesului.....

Suntem oameni cu diverse dureri in suflet,nu avem nevoie si de judecatile altora.

Da,vreau o fetita pana in 4 ani,romanca,turcoaica,tatara,rroma,nu conteaza,si sanatoasa.Si daca trebuie sa vad 10 copii pana o intanlesc,fie.Nu trebuie sa dau explicatii nimanui de ce nu plec la subtioara  cu primul copil vazut.

Si daca alte familii vor copii mai mici,si de-ai nostrii,romani,e strict problema lor,alegerea lor.Haideti sa nu judecam.E destul de multa ura in lume.Macar noi sa ne intelegem.

[anca0103]

Dragi mamici, chiar ieri, citind pe aici, mă gândeam că cei care fac pasul acesta spre adoptie sunt, fără rezerve, oameni deosebiți. Nu cred ca are cineva intenția de a critica sau judeca, ci doar de a-si exprima opiniile, trăirile. Cu siguranță suntem diferiți și cu siguranță copiii pe care îi vom avea sunt diferiți. Fiecare din noi va avea ceea ce i se potrivește. E ca în dragoste, cred eu. Ne îndrăgostim aleatoriu, fără motiv sau termen de valabilitate al sentimentului. Fiecare de altcineva. Trebuie timp și răbdare. Atunci când vom fi pregătiți, ne vom întâlni copiii. Unii suntem pregătiți mai repede, alții mai târziu. Prefer să mă concentrez pe lucrurile frumoase și bune, să fiu optimistă și să aștept. Restul răutăților, defecțiunilor sistemului, părtinirile sau pilele nu mă interesează. Pentru mine, pentru noi, cu siguranță e ceva pus deoparte, ceea ce ne trebuie. Luni avem și noi ultima întâlnire pentru atestat și după aceea, sunt sigură, totul va fi exact așa cum și când trebuie. Copiii noștri sunt deja pe lume, ne visează, ne așteaptă, ne gândesc. Să ne închipuim și să simțim asta. Nu-i extraordinar?

[flo.flo]

Isabela, noi toate stim ce spui tu acolo, numai ca fiecare dintre noi are anumite..asteptari. Cand pleci la drumul asta, sigur te consulti mult inainte impreuna cu partenerul de viata la ce asteptari are fiecare. Noi spre exemplu ne doream mult o fetita mica, mica, dar am inteles ca este mai bine sa optam pentru sex indiferent, am optat indiferent la etnie, dar in continuare ne dorim copil mic. Si asta nu cred ca o sa schimb chiar daca am fost sfatuiti si la directie.

Este ceea ce imi doresc eu; nu vreau sa adopt un copil doar de dragul de o face. Imi doresc sa adopt asa, cu tot sufletul, o fac pentru o viata intreaga, a mea si a lui, nu vreau sa plec din start cu frustari genul "eu imi doream altceva dar asta e, am primit sfaturi si le-am urmat ..." vreau sa adopt un copil care sa-mi intre la suflet, sa simt ca fara el nu mai pot pleca acasa...poate asta nu ma face o persoana deosebita gata de sacrificii, dar este ceea  ce imi doresc.

Stii, cand nu poti face copii, lumea te intreaba: dar de ce nu faci FIV? (de parca tie nu ti-ar fi dat prin cap, si chiar daca ai facut-o poate nu vrei sa spui la toata lumea), pe urma te intreaba "de ce nu adopti?" (vai, bine ca mi-ai zis ca eu nu ma gandeam la asa ceva pana acum), acum ca vreau sa adopt: dar de ce fetita si nu baiat?, dar de ce nu mare si vrei mic? dar vai, ai accepta un copil rom? Eu am obosit sa tot raspund la toate intrebarile astea: stiu ce vreau si gata, chiar daca dureaza mai mult sa-mi implinesc visul...

Si inca ceva: ma chinui de 12 ani in fel si chip sa am un copil al meu, cred ca dupa atata chin, am si eu dreptul sa obtin ceva ce imi doresc.

 

Citesc si eu blogul acela, imi place tare mult cum scrie, e asa, o pace si o liniste si o iubire acolo, iar fetita este minunata. Este asa, ca o speranta ca se poate....

[isabela23]

Draga Liv, din pacate nu cred ca ai inteles foarte multe lucruri din postarea mea. 

 

 

Eu nu judec si nici nu critic pe nimeni, fiecare face propriile alegeri si isi traieste viata in functie de acestea. A recomanda ceva cuiva nu inseamna a impune ceva acelei persoane, este o mare diferenta intre cele 2 cuvinte.

 

 

Este dreptul fiecareia dintre voi sa respingeti 20 de copii sau cati vreti, dar aveti grija in situatia in care va duceti sa vedeti acesti copii si ei sunt maricei, ca ii puteti traumatiza. Un copil de 5 ani ii spune unei doamne care isi dorea sa-l infieze " tu esti doamna din Iasi care a venit sa aleaga copii? Acel copil mai primise n vizite de la alte "doamne care nu si-au dorit sa-l adopte".

 

 

Imi pare foarte rau ca pentru tine adoptia este o experienta dureroasa, nu ar trebui sa fie asa. Te rog sa citesti blogul doamnei din Iasi care a adoptat o fetita de etnie romana de 3 ani, dupa aproape 3 ani de asteptare. 

 

 

La doua din intalnirile de la directie am cunoscut familii care au proprii copii (1-2) si isi doresc sa mai adopte un copil si asta in contextul in care locuiesc intr-un apartament cu 3 camere si au venituri modeste. 

 

Mi-ar placea foarte mult ca mentalitatea romanilor sa se schimbe si sa priveasca adoptia ca pe ceva firesc, normal si cat mai multi oameni sa adopte (indiferent daca au sau nu copii). 

 

 

Va imbratisez pe toate si va doresc un weeekend insorit!

 

[LIV88]

 

Draga Liv, din pacate nu cred ca ai inteles foarte multe lucruri din postarea mea. 

 

 

 

:)  Am inteles f bine,dar nu ma refeream la ce ai scris tu in particular.Am vorbit in general,sunt multe persoane care dau sfaturi si altele care te intreaba raspicat unele lucruri.Daca te duci in urma sa citesti,ai sa vezi ce zic.

Am experienta de 2 ani in acest proces,am vazut copii,stiu cum sa procedez la un eventual refuz ,fara sa ranesc copilul.

Adoptia sau mai degraba tot acest timp care duce in final la o adoptie nu e usor,si este dureros.Este dureros sa vezi copii pentru care nu simti nimic,e dureros sa vezi alti parinti trecand peste etapele normale,si e dureros sa trebuiasca sa raspunzi la tot felul de intrebari : da' de ce nu faci tu unul? da' nu ti-e frica ca o sa-ti dea in cap mai tarziu?

da' de ce vrei tigan? da' ai tai ce zic? da' daca nu se acomodeaza? da' daca nu o sa semene cu tine? da' daca o sa fie retardat?da' cum sa aduci in casa un strain? ...

Asta e tara noastra.Deocamdata nu avem de unde lua alta mentalitate.

[flo.flo]

Fetele, Spuneți mi și mie va rog cine știe: dacă mie îmi expira atestatul în februarie sau ianuarie nici nu știu bine, cu cât timp înainte trebuie sa depun acte pentru redresoare. Și ce acte trebuie sa mai duc acum? Trebuie sa fac  și ședințele alea iar?

Mulțumesc! 

[flo.flo]

Fetele, Spuneți mi și mie va rog cine știe: dacă mie îmi expira atestatul în februarie sau ianuarie nici nu știu bine, cu cât timp înainte trebuie sa depun acte pentru redresoare. Și ce acte trebuie sa mai duc acum? Trebuie sa fac  și ședințele alea iar?

Mulțumesc! 

[isabela23]

Se ia de la capat toata procedura, inclusiv cele 3 intalniri/cursuri de la directie sunt obligatorii.

Trebuie sa depui actele cu 4 luni inainte de a-ti expira atestatul, deci ar trebui sa-ti duci deja dosarul. 

Actele pe care mai trebuie sa le depui sunt cele care au expirat: cazierul, adev medic familie, adev psihiatru, caracterizari de la locul de munca, declaratie pe propria raspundere notariala, adeverinta cu veniturile de la serviciu. Cu exceptia actelor de proprietate se depun toate celelalte.

Succes