Primii pasi catre adoptie - 2015

[Katerina834]

  o sa discut serios cu el si il voi pune sa aleaga: copil impreuna sau... copil singura! 

 va multumesc mult pt raspunsuri

 

    Dream girl, daca esti foarte hotarata, ar fi eficient sa incepi sa-ti pregatesti dosarul (cel putin partea care tine de tine, cum ar fi caracterizarile, adeverinta de la serviciu etc). Eu cred ca daca sotul tau te va vedea atat de hotarata, va ceda. Nu se poate sa nu doreasca sa bata mingea cu copilul lui. Ma gandesc ca vrea baiat, ca toti barbatii :) Fii perseverenta si vei reusi. Noi, aici pe forum,  te sustinem. O zi frumoasa!

[isabela23]

Dream girl, incearca sa fii diplomata si poate reusesti sa-l convingi.

Explica-i ca ai o varsta si iti doresti si tu sa fii mama, sa aveti un copil caruia sa-i oferiti dragoste, sprijin si care sa va intregeasca ca familie.

Daca veti opta pentru un copil sanatos, nu veti avea niciun fel de probleme cu respectivul copil pentru ca educatia si mediul in care creste copilul sunt responsabile in proportie de 90% de evolutia copilului.

 Este dificil sa depistezi anumite probleme  de sanatate pana la varsta de 3 ani; daca optati insa pentru un copil de 3-7 ani se poate vedea foarte clar situatia acelui copil.

Succes!

[anil]

Eu in Bucuresti am aparut pe liste dupa 1.5 ani. Cerintele mele au fost: indiferent de sex, 0-3 ani, sanatos, etnie romana. Prima data cand am aparut am fost pe locul 10, din fericire cel norocos deoarece toate familiile din fata mea au refuzat copilul :). Ulterior am mai aparut pe liste o perioada pentru copii din tara...desi eram deja in procesul de potrivire.

 

Primul telefon l-am primit insa dupa 6 luni pentru un copil din Dambovita (atunci nu era cu liste, era pe legea veche) pentru o fetita de 11 luni. Fetita era perfect sanatoasa, dar de etnie rroma. Nu a fost sa fie, dar nu din cauza etniei, baietelul adoptat mai tarziu avea tatal de etnie rroma.

 

Acum cochetez cu ideea unei noi adoptii, dar nu prea am tragere de inima in urma primei experiente. Si nu din cauza copilului, ci din cauza asteptarii, birocratiei si a altor mizerii din sistem.

[Katerina834]

Anil, felicitari pentru reusita! (chiar daca a fost acum ceva timp, e o reusita, nu?) Ce varsta are baietelul tau acum? Cum a fost dezvoltarea lui? I-ai dezvaluit ca este adoptat? Eu imi doresc un copil mai marisor (ca sa am o sansa reala sa ajung la el) si imi pun o mie de intrebari.

[isabela23]

Anil, nu stiu in ce an ai adoptat tu, dar in perioada actuala timpul de asteptare pentru familliile din Bucuresti este foarte mare.

Legea actuala dezavantajeaza total familiile din Bucuresti si daca vrei copil mic de etnie romana sansele sunt nule in Bucuresti. Eu trebuie sa depun actele pt atestatul cu numarul 3 si am optat pentru copil de aproape 6 ani.

[anil]

Anil, nu stiu in ce an ai adoptat tu, dar in perioada actuala timpul de asteptare pentru familliile din Bucuresti este foarte mare.

Legea actuala dezavantajeaza total familiile din Bucuresti si daca vrei copil mic de etnie romana sansele sunt nule in Bucuresti. Eu trebuie sa depun actele pt atestatul cu numarul 3 si am optat pentru copil de aproape 6 ani.

 

Eu am adoptat in 2013, chiar cand s-a schimbat legea despre care se zicea la vremea respectiva ca e mai buna, bla, bla. Trist sa aflu ca acum situatia este si mai dificila. Cred ca pur si simplu am avut noroc deoarece au fost persoane care au adoptat in aceeasi perioada cu mine dupa mult mai multi ani de asteptare avand criterii similare. De fapt norocul meu a fost (cred) ca baiatul fusese etichetat (gresit!!!) cu probleme in dezvoltare (in acte era declarat de etnie romana ca si mama, deci nu etnia a urgentat) si astfel a fost refuzat de multi. De aceea sfatul meu este sa nu refuzati copiii dupa dosar daca nu sunt dovezi clare, medicale in dosar. Se pun etichete (chiar si diagnostice) aiurea care nu sunt nici pe departe conforme cu realitatea.

 

Eu nu am inteles niciodata cum fac potrivirile...desi in teorie imi era clar, dar practica era o mare varza. De exemplu aveam aceleasi criterii cu o amica, eu am aparut pe liste mai devreme, ea nu, ea avand atestat mai vechi. In plus, criteriile pe care le pui nu coincid cu ceea ce iti prezinta ei, copiii au diagnostice inchipuite sau declarati sanatosi cand de fapt sunt bolnavi...etc. Iar la directii de multe ori criteriile sunt orice numai obiective nu. Noi am intampinat o rezistenta foarte mare la directia unde era copilul, practic incercau sa ne convinga ca nu este ceea ce ne dorim, chiar insistau ca modalitatea de obtinere a atestatului nu este corecta (eram la al doilea atestat, dar am depus actele inainte sa expire primul - logic!!!, ca sa nu fie pauza - iar ele mi-au zis ca la ei la directie nu se procedeaza asa si ca m-am bagat in fata altora...cand de fapt eu am respectat legea!!! Si multe alte mizerii, de genul ca ce dau atatea telefoane, ca ei se simt hartuiti si ca vor avea grija sa imi intarzie dosarul daca nu ma potolesc. Am dat UN telefon sa intreb unde este dosarul deoarece se apropiau sarbatorile si copilul risca sa mai ramana inca o luna la asistentul maternal.

 

Legea noua nu stiu cat va ajuta situatia in Bucuresti. Teoretic ar trebui sa fie mai multi copii adoptabili dat fiind ca s-au modificat criteriile de declarare a adoptabilitatii, dar practic am niste mari dubii. Pe langa legea in sine mai sunt si oamenii din sistem care ar trebui sa isi faca treaba.

[isabela23]

In contextul in care nu vor renunta la criteriile de proximitate sau cel putin sa aiba bun simt cei din provincie sa selecteze famillile din Bucuresti care asteapta de ani de zile si nu pe cele abia atestate din propriile orase, situatia va ramane neschimbata in Bucuresti. 

In Bucuresti cine se descurca sa ocoleasca legea are sanse de reusita, ceilalti raman pe dinafara sau asteapta multi ani pana ajung la un rezultat concret.  Sunt multe familii din Bucuresti care au renuntat pentru ca s-au saturat sa depuna actele in fiecare an degeaba.

Poate ca toate se vor intampla la timpul lor; mi-e greata insa de noi ca natiune pt ca spre deosebire de alte tari unde se adopta greu pt ca nu sunt copii, la noi sunt foarte multi copii de care ne batem joc. 

Nu sunt de acord cu orfelinatele infiintate de preoti, fie ele cu conditii de 5 stele si cu nicio forma de protectie sociala(apartamente sociale, etc.) care refuza dreptul copiilor la o familie normala. Toti acesti copii vor avea probleme emotionale si nu se vor dezvolta normal- vor avea probleme in a se integra in societate, pentru ca li se refuza dreptul la normalitate, la o mama si un tata. 

[anil]

Isabela, sunt 100% de acord cu ceea ce spui. Eu am pornit la drum cu dorinta de a adopta 2 copii, dar pur si simplu nu am simtit ca mai am resursele necesare pe care sa le investesc in lupta cu morile de vant. S-ar putea sa imi revizuiesc parerea, sincer imi mai doresc un copil, dar perspectiva a 2,3 ani de asteptare nu imi surade deloc.

 

In ceea ce priveste orfelinatele conduse de preoti, eu pur si simplu nu inteleg cum acei copii stau acolo, potrivit legii nu au voie. Sub umbrela faptelor bune li se neaga de fapt un drept fundamental: dreptul la o familie. Fiecare zi, luna, an petrecuta in afara unei familii are consecinte devastatoare asupra dezvoltarii sanatoase a copilului, chiar daca au cele mai bune conditii. Le lipseste ceva fundamental: familia care nu va putea fi compensata de nimic.

 

Mi se face greata cand aud de interesul superior al copilului...cand de fapt sunt atatia copii institutionalizati, unii traiesc in conditii inumane, iar noi asteptam cu anii. Al cui este de fapt acel interes?

[isabela23]

Sunt zeci de mii de oameni care lucreaza in sistemul de protectie al copiilor(au infiintat apartamente familiale pentru grupuri de frati - esec total pt copii si o armata de oameni care chipurile au grija de ei, etc.), dverse asociatii ale unor persoane mai mult sau mai putin importante care primesc bani de la stat si sponsorizari, este o intreaga "mafie" care functioneaza sub ochii nepasatori ai alesilor.

Din toata aceasta mizerie pierd in primul rand copiii care ajung in mare parte paria societatii si apoi familiile care vor sa adopte. La televizor arata cate un copil mai rasarit care este premiant sau olimpic, dar ce procent din acesti copii ajunge sa faca ceva concret, sa aiba o viata normala? Va spun eu sigur ca procentul este extrem de mic si fara a avea nevoie de date statistice.

[moon16]

Isabela, eu am avut o colega la facultate care atat ea cat si fratii ei au ramas orfani si au crescut la casa de copii, cumva cumva au inteles ca sansa lor este educatia. Colega mea, in prezent este profesor in invatamanatul preuniversitar si are si un PhD, dar greu i-a fost si cred, ca a strans din dinti. Probabil ea este o exceptie.

 Anil, nu puteai opta pt 2 copii din prima? Noi asa am facut - am optat pt 2 copii, si nu suntem singurii - in cercul de cunostinte mai avem cazuri: 2 baietei frati, fetita si baietel - fara legatura de rudenie.