Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Fulgi de nea, decembrie 2014 - cap. 5


Recommended Posts

  • Răspunsuri 1,7k
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Si revenind la discutia de ieri va spun asa:

- Totul se negociaza cu copilul mai putin aspectele legate de siguranta lui (gen folosit cutit, traversat stada, etc)

-trebuie sa fim consecventi in decizii dar, totodata sa nu stabilim prea multe reguli: gen n-ai voie X  ca nu vreau eu; TREBUIE sa faci Y (cand de fapt nu trebuie musai, doar vrem noi). Si aici mi-a dat exemplu: trebuie sa faci curat in camera, iar copilul raspunde NU. In acest moment trebuie sa ne gandim ca si noi adultii NU vrem sa facem ceva la un moment dat (pur si simplu nu avem chef, cum nici copilul nu are). Si atunci ne gandim care este limita de suportabilitate. Si zic de ex mai pot tolera dezordinea inca 20 de min pana plecam de acasa. Atunci anunti copilul ca ok, nu vrea atunci, intelegi dar in 20 de minute o sa plecati si ar fi ok daca si-ar strange jucariile.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Noi ca adulti TREBUIE sa ascultam si sa AUZIM copiii. 

Nu trebuie sa le minimizam suferintele, sa radem de ele,asta le va scade stima de sine.

Totodata trebuie sa le urmarim reactiile si sa-i lasam sa actioneze si singuri. 

Mi-a spus asa: gandeste-te ca vor creste, vor avea relatii cu parteneri, vor avea sefi, etc. In momentul acela,( daca tu nu-o obisnuiesti de mica sa zica si NU, sa-si exprime si punctul ei de vedere care este la fel de important ca al altora) ea va avea mai mult o relatie de supunere, cautand tot timpul aprobare, pt tu asa ai obisnuit-o.

Si inca ceva: am observat la Ioana - ea este genul care imi povesteste absolut tot. La un moment dat cineva i-a spus paracioaso. Atat de tare s-a consumat....

Ideea e ca e f bine daca incurajam copilul sa ne spuna tot (el de fapt nu cunoaste ce inseamna cuvantul "a pari"). El avea avea un sentiment de siguranta, ca cineva il asculta, ca are incredere in el si uite asa isi va pastra obiceiul si cand va creste. se stie ca unii copii ajunsi la adolescenta se inchid in ei si nu mai povestesc din diverse motive(teama, rusine, pedepse, etc).

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Uitasem:

-accesele de furie ale copiilor provin din diverse fustrari. Cel mai bine de gestionat o astfel de criza este sa lasi copilul sa se descarce, sa se elibereze dupa care discuti cu el calm. Nu tipa la el in momentul in care el tipa, ca oricum nu te aude si dupa ce trece nu-l pedepsi. Cel mai bine e sa discuti cu el calm ca sa afli CAUZA.

 

Altceva la fel de interesant: a spus ca partea prefrontala a creierului (responsabila cu capacitatea de intelegere a unor lucruri) se formeaza pana la 18ani. Asa ca degeaba incercam noi sa ii facem sa priceapa niste lucruri daca ei inca nu sunt pregatiti dpdv intelectual.

 

Sper ca nu v-am plictisit. 

Daca vreti o sa va mai scriu si data viitoare dupa ce ma mai intalnesc cu psihologul

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...