Toamna se numara bobocii de pinguin

[carolinah]

Si mie mi se pare, asa, de la distanta, criminal sistemul de invatamant (si educatie) din USA si de vis cel din Elvetia/Suedia. Insa, cine a emigrat (me included), trebuie sa isi asume tara pe care si-a ales-o, din toate punctele de vedere:) 

 

Fetele mele si-au ales optionalele (obligatorii, in programul de dupa-amiaza al scolii: o disciplina sportiva si una ne-sportiva). Aia mare a ales arte plastice si volei pe plaja, aia mica a ales arta dramatica si yoga [alcool] . Dupa cum vedeti, seamana ffff bine [:-)))]

 

In plus, cea mare face Zumba ( de 3 ori pe saptamana) si inot (de cate ori vrea, in piscina din complex), cea mica va incepe gimnastica ritmica de club. Cica e f buna si ar trebui sa intre in competitii. Nu stiu daca voi permite asta, pt ca ar fi efortul prea mare (pt noi, cel putin, daca nu si pt ea). Sambata dimineata, fata mea cea mica va face si pole dance. Ce sa zic, alegerea lor. Eu vreau sa le inghesui si engleza cu vorbitor nativ, ca aici e dezastru ce invata la scoala si e pacat ca-si pierd fluenta. 

 

Acum daca ma uit mai sus, mi se pare pana si mie mult. Si mai ziceam de altii [clo]

[michelle-usa]

da inteleg asta in clasele mici cind nu sunt teme, nu sunt cerinte asa de mari...plus la unii copii cum recunosc e si William...e potential...e activ.

deci nu vorbesc de el...ma gindesc in general...

 

 pt unii copii e greu sa exceleze academic, e o lupta mai greu de dus...si asta in top of altor activitati....si cerinte ale societatii.

 

dar in documentariu e vorba mai ales de copiii de liceu pe care se pune presiune sa ia scoruri perfecte, sa aiba extraactivitati sportive (pt scholarship)...plus community service, plus, plus...plus...si pt ce???

 

pt a termina musai un colegiu si iesi musai cu degree in buzunar ...dar traind pt tot restul vietii acealsi stress continuu...

 

nu stiu , dar mi se pare un nonsense toata alergatura asta...si tot zbuciumul pt a avea o diploma...ca altfel nu esti considerat good enough.

 

mi-ar place sa vad ca se puna accent pe talent, imaginatie, munca....ca se da sanse ca fiecare sa isi explore, dezvolte, foloseasca caracterul si valorile personale cu care au fost inzestrati. sa nu fie zdrobiti  de presiunea societati si innecati in datorii.

[michelle-usa]

Dar Michellino, si aici exista scoli de meserii ...nu te obliga nimeni sa te duci la college. Se numesc Vocational School, eu am una chiar la mine in oras.

Se duc acolo tinerii si isi iau licente de instalator, carpenter, electrician, constructor (cred), coafura, manichiura, masaj ...stiu sigur ca nu iti trebuie college pentru meseriile astea, iti trebuie doar licenta.

 

Sunt o gramada de profesii care nu au college ca background ...de ex in laboratoarele medicale, nu toata lumea are college ...sunt tot felul de licente care se iau pe rand si care te avanseaza in profesie ...e drept ca la un moment dat nu mai poti avansa fara college ...dar nu stiu de ce ai tu impresia ca in America nu exista profesie fara college.

stiu ca exista scoli de meserii...desi multe din ele sutn destul de costisitoare...dar s-a ajuns ca o meserie sa nu mai fie apreciata fara aceasta diploma de colegiu.

[buflea]

Da, daca te citesc, pare foarte mult ...si sunt sigura ca nu fortezi nimic. Ele fac fata, ele vor ...mie mi se pare extraordinar ca exista atatea oportunitati in jurul lor oferite si de scoala, si privat.

 

Mie sistemul american mi se pare criminal din punct de vedere financiar ...dar stiti ceva, cred ca gresesc ...e loc pentru toata lumea. Eu am terminat community college si m-a costat $6k/an pe care i-am platit in timp ce munceam full time. Si aveam 33 de ani ...pai la 20 de ani trebuie sa fie si mai usor. Sigur, daca acum m-ati pune sa fac iar college, mi-as taia o vena ...eu nu promovez schimbarea profesiei la jumatatea vietii. E greu ca si resurse, e pierdere de timp, e greu de avansat. 

 

Noi avem asteptari mari de la copiii nostri, dar pana la urma, exista cate o scoala pentru buzunarele si skills-urile oricui.

 

Daca stau bine sa ma gandesc ...si eu cand eram mica am facut germana, inot, patinaj, ski ca si extrașcolare ...

[elyda]

Elyda draga mea, vreau sa iti spun ca mesagerul romanesc a ajuns la destinatie, iti multumesc tare tare mult, o surpriza tare placuta. 

 Cu mare placere. [flo2]

 

Vad ca a ajuns destul de repede.Sper sa ajunga peste tot .

[michelle-usa]

si cum ziceau si alte fete...si de fapt am observant si la mine personal...e greu sa iti dai seama la 16-18 ani ce meserie vrei sa urmezi in viata...fara sa poti sa te razgindesti risccand un dezastru financiar.

[michelle-usa]

cica Arnold va fi noul host la celebrity apprentice in locul lui trump...

[alinuk]

Salutare ghetar!

Da, stiu ca am absente...dar ca buni prieteni ce-mi sunteti va rog sa ma ingaduiti  si sa mi le treceti la 'motivate'...din varii cauze de viata de zi cu zi [flo2]

 

(Trecem iar in familie printr-o perioada deloc usoara. Cineva apropiat se lupta cu boala cea rea, cancerul. Nu pot detalia prea mult acum, aici.. off)

 

Vad ultimele dicutii si as vrea sa va spun ce cred eu, ok si influentata de context.

Eram cu omu si piticii in masina, acum vreun an, si vorbeam despre meserii si ce se fac ei cand o sa fie mari.

Andu a raspuns asa: 'Eu vreau sa ma fac mare, sanatos si fericit'

Am zambit toti si am fost de acord ca pana la urma e cea mai faina meserie..asta cu 'sa fii fericit'

Asa ca asta urez si eu acum la inceput de an scolar tuturor prichindeillor de pinguini scolarei: "sa va faceti mari, sanatosi si fericiti'

 

Finalul nostru de vacanta/inceput de scoala a fost cam nebun, unii poate ati vazut deja.

 

Azi de dimineata scriam in dreptul acestei poze... 'Fericirea are chipul lor!'

 

fara sa-mi dau seama ca fatzucile lor  sunt incruntate.

As zice pe de o parte ca le intra soarele in ochi (eu aveam ochelari),pe de alta parte imi amintesc de o stare din propria-mi copilarie. Era un amestec de bucurie de inceput de scoala (intotdeauna eram bucuroasa si nerabdatoare de inceputuri..) cu nostalgia dupa vacanta, sau ce insemna vacanta mea de atunci: despartirea de bunici, oamenii care ma iubeau enorm si care se uitau la mine ca la 'steaua lor de pe cer'. Imi amintesc ca imi luam ramas bun de la ei si plecam cu mama de mana si ma uitam in soare si-mi curgeau lacrimi pe obraji... si ii spuneam cu glas tremurand: 'ce orbitor e soarele asta, mama'...

 

si poate nu intamplator, in perioada asta citesc 'Privind Soarele in fata' I Yalom

 

O imbratisare stransa, tuturor!

Editat de Septembrie 14, 2015

[alinuk]

Ioana ce veste buna citesc despre mama ta!!

Minunat! 

 

Mihaela_s ma bucur ft mult ca ai revenit si scrii din nou aici.

 

Viv, cum mai sunteti? Ce mai face Silvi?

[Ioana_Pos]

Sambata dimineata, fata mea cea mica va face si pole dance.

 

 

Dans la bara?  Sau inseamna si altceva?