Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Toamna se numara bobocii de pinguin


Recommended Posts

Eu tocmai am primit o notificare de pe un alt forum, cum ca s-a scris intr-un subiect la care am participat in trecut.

"World Trade Center is on fire!"  se numeste... nu-mi vine sa cred ca au trecut 14 ani.

 

Va mai amintiti ce faceati in ziua respectiva, unde / cum / cu cine ati ascultat stirile? Tin minte ca Buflea a povestit o data...

 

Eu venisem de la biblioteca, trecusem pe la centru de net (atunci nu aveam decat PC, fara conexiune) si apoi acasa.. ma uitam cum se inmultesc punctele "lovite" si imi era f frica sa nu se extinda. Aveam 18 ani [:)]

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 721
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

da, imi aduc aminte perfect. eram la serviciu. am ascultat radio in masina pe tot parcursul drumului inapoi. apoi am stat cu televizorul deschis pana a doua zi dimineata, non stop.

aveam o senzatie oribila in stomac, cel putin când am vazut live prabusindu-se al doilea turn... a fost... unul dintre cele mai ingrozitoare sentimente pe care l-am avut vreodata.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eram acasa cu ai mei si imi calcam hainele pe care doream sa le iau la facultate (pe masa de calcat pe care o mai am si acum). Eram toti socati si vorbeam si speram ca pompierii sa ajunga sa salveze cat mai multi oameni. Cumva aveam incredere ca America rezolva orice. Cand au lovit turnul doi cred ca mama a tipat 'nu, nu'. Senzatia era de suprarealism, ca vedem o drama in transmisiune directa.

 

Stiu ca tata zicea ca sigur o sa discutam la facultate (stiinte politice) despre asta; din pacate nu am avut profi care sa deschida discutia iar la cursul de Securitate am discutat conflicte clasice, nu terorism.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Imi amintesc ca si cum a fost ieri. Eram si eu ceva mai tanara, nu ca Rall, dar nici ca azi.  [:-)))]

Terminasem programul la serviciu si o luasem pe Silvi (3 ani si 6 luni) de la gradinita.

Am ajuns acasa. Am deschis televizorul si la inceput am crezut ca este un film. Am schimbat canalul si acelasi film. Apoi m-am dumirit ca e real. Toata ziua m-am uitat numai la asta.

Am sunat la Boston, unde statea pe atunci sora mea. Mama era acolo. Am vorbit cu ea, nu stia nimic si cand a deschis tv-ul nu-i venea sa creada. A sunat-o pe sora mea la serviciu.

 

Acasa, Silvia ma intreba cate-n luna si stele pe marginea subiectului, in ziua aia si in zilele urmatoare, nu a mai pupat desene ci numai imagini, analize, interviuri, discursurile lui Bush.

2 luni mai tarziu, copilul vedeta al gradinitei - Silvia (pentru ca pe vremea aia era tare dragalasa, dezinvolta si lipsita de inhibitii) urma sa recite in fata unei comisii a inspectorilor scolari poezia lui George Cosbuc - Iarna pe ulita.

 

A inceput asa: Iarna pe ulita de George Bush - presedintele Americii...

 

Eh, abia atunci mi-am dat seama ca totusi imaginile alea si trancanelile pe marginea lor i se intiparisera adanc in memorie.

 

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Vivi, simpatica Silvia

Da. Recunosc. Pe vremea aia era cea mai simpatica, cea mai frumoasa, cea mai prietenoasa, cea mai cea. Toata gradinita incepand cu educatoarele si terminand cu directoarea o rasfatau si o iubeau de nu se poate. Mie mi-era teama sa nu o "strice".

Eh, nu a fost nevoie  de interventia lor. A venit viata si adolescenta.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...